Bine, bine…

Încet, încet revin la vechile obiceiuri. Citesc, dar încet, mai mult mă bat cu Piţi. Fac mişcare 😀 Crina a plecat cu PSD-istul ăla mic, iar Vania a dispărut în tăceri. Noroc cu Teo şi Geocer că mă mai scot din amorţeală.

Chiar, voi mai ştiţi ceva de tata Borgo? Cella?!

 

Azi, ca şi ieri, am fost destul de activă, dar totuşi, spre deosebire de ieri am căzut la datorie şi am dormit multtt. N-am chef de blog, n-am chef de nimic, nici de mine. Mai intru şi eu pe aici ca să am ce face, să nu creadă lumea că am murit. De parcă ar conta, cred că mulţi s-ar bucura 😀 Şi totuşi parcă aş rămâne în concediu o viaţă. Cum o fi să stai toată viaţa la soare, să te arunci în piscină, o oră de sală şi două de somn, apoi noaptea să bei un ceai şi să dormi la loc? Eh, dar să revenim la ale noastre. Lala reintră în scenă, doar v-am spus. Da, deja, încet, încet, foarte încet chiar, încep să mai scriu două vorbe, să mă mai uit în urmă, să mai revizuiesc. Mai citesc o carte. De data asta Lasher, prea am amânat-o. Şi vă mărturisesc că începe foarte, foarte bine.

 

Am reuşit, în sfârşit, să scriu şi despre Integrala Mladin, puteţi citi aici. Şi, desigur, mai am puţin timp să şi visez, că mai trebuie. Nu visez neapărat lucruri frumoase, dar cică lumea nu e făcută numai din lapte şi miere, mai pui şi piper şi uneori boia iute, să nu te plictiseşti şi să cazi în depresie 😀

 

Şi cam despre asta e vorba zilele astea. Declaraţia de azi a preşedintelului nu o s-o comentez, nu de alta, dar nu mai am mâini să mă închin 😉

Reclame