Eu şi cu mine…

… la film

 

Am decis, pe nepusă masă, că azi mă duc la film. Nu puteam să aleg decât unul cu Angelina Jolie – şi nu, nu mă plăteşte Cinemax-ul să-i fac reclamă, o fac de bună voie.

Bine, mă duc la film, îmi iau un bilet şi ca de obicei sunt întrebată dacă am carnet de student. Zâmbesc. De data asta chiar am zâmbit. Sigur că aleg un rând doar pentru mine, că doar sunt singură şi vreau să mă lăfăi. Popcorn, cola şi gata filmul.

Trebuie să recunosc că americanii ăştia chiar au imaginaţie când vine vorba de KGB. Dar staţi să vă povestesc.

Biata Angelina, adică agentul CIA Salt, după ce e supusă unei torturi înfiorătoare, parcă prin Korea, se întoarce acasă. Fireşte, agent secret, cum altfel? Se îndrăgosteşte, se căsătoreşte, iar viaţa ei parcă e mai calmă, asta până când apare rusul şi povesteşte despre programul rusesc. Zeci de copii au fost antrenaţi pentru a devenii americanii perfecţi, iar unul dintre ei va declanşa ziua X pentru America. Acel agent, fireşte, e Angelina. De aici începe nebunia. Soţul îi e răpit iar ea încearcă să-l găsească – cam multă tevatură pentru un bărbat. Dar, când tu crezi că totul se întâmplă din pricina soţului ei, situaţia se cam răstoarnă. Normal, dacă ai mai văzut astfel de filme îţi dai imediat seama că nu e răsturnată şi că e doar un joc.

Şi da, ea chiar a fost crescută de ruşi pentru a deveni un american perfect. I s-a spus de mică că va fi agent CIA, aşa că ştia bine cu ce se confruntă. Dar nu vă luaţi după aparenţe, dragostea de soţ e mai presus de aia de ruşi, mă rog, cam clişeistic şi cam sentimental, dar mna.

Oricum, acţiunea e mişto. Angelina, ca de obicei, arată bestial. Iar oamenii răi şi-o cam iau. Dar staţi liniştiţi, sfârşitul nu e ăla la care v-aţi fi aşteptat. Nu o să vi-l spun. Merită să mergeţi la filmul ăsta. Te cam ţine în priză o oră şi ceva. Şi tot aştepţi să vezi ce se întâmplă, cum se întâmplă şi ce are de fapt Salt în cap.

Totuşi, rămân la părerea mea, prea multă tevatură pentru un bărbat. Eu mi-aş fi aprins o ţigară şi mi-aş fi văzut de treabă. Ea nu s-a putut abţine.

 

Cu ocazia asta am văzut şi la ce sunt bune absorbantele, adică tampoanele, pentru a le pune pe rana făcută de glont. Acum că ştiu parcă mi-aş cumpăra şi eu câteva, cu toate că am impresia că nu mă va împuşca nimeni prea curând 😀

Lăsând gluma la o parte, chiar e un film mişto. Eu m-am destins. Ar trebui să încercaţi. Vizionare plăcută!

 

UPDATE: „Lecturi urbane” e sâmbătă, nu mâine. Aşa că puneţi-mi capul în ţeapă să mi-l vadă toată lumea. Sunt adormită, nu pot mai mult 😀

Reclame

Mai bine vorbim de club

De al bloggerilor care citesc. Asta pentru că aseară greaţa mea politică s-a intensificat la maxim. Dar cu toată greaţa anunţ că voi vota anti Băsescu. Cu toate că nu-mi face nici o plăcere, asta-i viaţa.

Dar să trecem la lucruri mai frumoase şi mai serioase, că politicienii ăştia tot cu răzgândeala şi furtul rămân. Pentru noi nimic bun în viitor.

Pentru cei ce vor să afle lansările Tritonic de la Gaudeamus îi trimit fuga la Vania. Nu ştiu de unde are domnul menţionat programul, pentru că eu n-am reuşit să-l aflu de la editură, iar aseară Iulia nu-l ştia. Oricum, vor fi mici modificări pe care vi le voi anunţa la timpul potrivit.

Dar a fost vineri. În fiecare săptămână există vineri, se ştie, dar vinerea trecută a fost vinerea noastră, a bloggerilor care citesc. De data asta am avut un om în plus, nepunându-l la socoteală pe Xreder care vine când are domnia sa chef 😀 şi nici pe prietenul Emei, al cărui nume l-am uitat dar citeşte foarte mult. Acum vorbeam despre Mişu, care vrea ori ba, tema lui pentru data viitoare e tot romanul ăla mic cu ochi galbeni „Indicii anatomice”.

Dan Badea, normal, a venit cu tema nefăcută la fel ca Mişu, dar a furat o carte de la cineva. L-am iertat. Ioana, Raluca, Ema, Cangurul şi Geocer au citit Indiciile. Adi Enache abia începuse la ea. Sunteţi cam în urmă băieţi. Vă scad nota la purtare 😛

Ca de obicei Geocer a avut de obiectat. Nu, nu mă deranjează, el obiectează tot timpul 😀 Dar ăsta e farmecul lui. Ioana a fost avocatul meu, în timp ce Ema şi Raluca încerau să alfe despre carte, dar şi să fie atente la Mişu care le ţinea lecţii politice.

Important e că am aflat ce scrie Cangurul. După ce m-am gândit vreo două zile, mi-am dat seama că acea carte chiar ar putea avea un succes răsunător. Reţeta e bună, personajele sunt suculente, îi rămâne doar să găsească o „împachetare” atrăgătoare. O va găsi cu siguranţă. Şi voi fi mândră să-i dau îndrumări chiar dacă nu mă pricep la subiect, dar la rândul meu le cer şi eu mai de sus.

Pentru data viitoare avem de citit „Adam şi Eva” a lui Rebreanu şi „Foamea” a lui Knut Hamsun. Şi cu toate că îmi place recenzia de pe bookblog a romanului Foamea, eu nu găsesc cartea. Aşa că cineva trebuie să sară repede cu o carte de împrumut. Altfel iau notă mică 😀

Acestea fiind spuse, vă avertizez că zilele astea am treabă. Aşa că vorbim când apucăm. See you!

UPDATE:

Şi o iniţiativă foarte mişto a lui Adrian Ciubotaru, cred. Să-mi dea două dacă nu îi aparţine, dar eu aşa ştiu.