De la liceu la liceu

Da, s-a dus deja vorba în târg că aş mai avea nevoie să mai trec puţin pe la liceu. Că nu degeaba mă târăşte Bogdan după el. O fi zicând omul că mai am şi eu ceva de învăţat. Şi mai am, la drept vorbind.

Ieri am dispărut fără să spun. Pentru că am fost la Şcoala Centrală din Bucureşti. Un liceu de filologie. Nu, nu numai de fete aşa cum fusesem anunţată, dar în marea lor majoritate da. Însă au fost şi băieţi la „dezbatere”.

Uff, la naiba, nu-mi place ceea ce vă voi spune. La Mihai Eminescu chiar dacă puştii nu citeau prea mult, au ştiut să comunice. Să pună întrebări, măcar să se prefacă curioşi. Au spus glume. Ce mai, atmosfera a fost destinsă.

La Şcoala Centrală, dintr-un amfiteatru, trei fete şi un băiat au fost cu adevărat interesaţi. Pe restul am fi putut la fel de bine să-i lăsăm să plece. Ba două dintre fete m-au ţinut chiar şi în pauză şi am făcut schimb de mailuri.

Citesc, scriu, dar nu pot comunica.. explicaţia ne-a dat-o o profesoară: „Ei sunt obişnuiţi să stea să asculte”. Mda, s-a observat. Dacă lui Bogdan nu i-a ieşit, eu nici măcar n-am mai încercat şi aşa îmi era mult prea somn. Fie ce o fi. Vor bine, nu la fel. Nu poţi obliga pe nimeni să te asculte.

Ei, oricum, n-a fost chiar atât de jos, dar de la un liceu de filologie mă aşteptam să fim puşi la zid, întrebaţi, încurcaţi… Nu s-a întâmplat.

Dar văzând Bogdan că nu sunt destul de agitată a zis că mă rezolvă el. Aşa că, mergând spre o doamnă să semnăm un contract, pe o străduţă unde nici să respiri nu mai aveai loc, îl aud pe Bogdan: „N-am unde parca, treci la volan”. Şi omul lasă maşina în mijlocul drumului, iar eu… da, normal, am trecut la volan. Singura apreciere a acestui fapt e maşina în sine care merge super mişto. Nici nu mă aşteptam. Faptul că am dat vreo şapte ture de sens giratoriu n-a fost chiar ceea ce mi-am dorit de la viaţă. Pentru că, fireşte, nici eu n-am găsit loc de parcare. Cel putin cafeaua a fost bună şi localul foarte intim şi drăguţ.

Aşa am aflat şi veştile bune. Dar nu vi le spun. În primul rând că n-am chef şi în al doilea rând pentru că trebuie să văd cu ochii mei.

 

Acum, în lipsă de altceva, voi dansa. Da, da, ar trebui să o faceţi şi voi. Mai alungă din energiile negative şi tensiunile aiurea.

Reclame

Nice :D

Nici nu ştiu ce să spun mai mult de atât. Nu mă aşteptam ca puştii să fie interesaţi. Teo, ei chiar citesc. Şi cărţi grele nu glumă, m-au lăsat mască. Era un puşti fan Gogol, ceea ce, desigur, pe mine m-a lovit acolo unde trebuie. Sala a fost plină, şi totuşi, din toată sala aia doar doi aveau blog. E drept, nu prea se citea fantasy în rândul lor, dar parcă contează atâta timp cât o fac.

Silvana mi-a făcut o surpriză şi a venit cu mama ei. Ambele sunt foarte frumoase, dar, desigur, Silvana e un înger. Şi la aproape 15 ani şi-a păstrat copilăria pe chip. Pe undeva seamănă cu nepoata mea. Mi-a plăcut tare mult de ea. Iar mama ei… mi-ar fi plăcut să fi fost şi mama aşa înţelegătoare când aveam eu vârsta Silvanei, dar important e că şi-a revenit la bătrâneţe 😀

O altă surpriză mi-a făcut-o Mihai, doar că el e mai timid. Cu toate că a venit primul, nu s-a recomandat. Abia la final am vorbit şi asta pentru că m-am prins eu despre cine e vorba 😆 Vezi, Mihai, te-am făcut de râs 😛

Am avut puţine emoţii la început, mi-am dat seama abia după ce în loc de „plăcea” am zis „place”. N-am mai dres-o, am sperat doar că nu s-a observat. Apoi mi-am revenit. Pentru că ei au fost calzi şi înţelegători. Chiar mi-a făcut mare plăcere. Viva „Iulia Haşdeu”!

Aaa, şi să nu uit, Reginele mele au ieşit aseară la 21:30, azi le-am văzut în premieră şi vă pot spune că arată mult mai bine în realitate. Silvana a fost prima care a pus mâna pe carte 😀

Ionuţ, Doru, voi le veţi primi săptămâna viitoare. Acum nici nu am cărţi, dar nici timp.

Nu uitaţi: Mâine Răzvan Dolea şi Bogdan Hrib vor fi la liceul „Mihai Viteazu” la ora 12:30. Iar eu voi fi la Iaşi pe 8.

 

Bine, vă mai pot spune că după prezentare Bogdan m-a băgat vreo două ore în şedinţă pe noul manuscris. Uite aşa încep să-l urăsc 😀