Listă pentru Mişu…

1ae7786bb1a4

O să mă întrebaţi cine e Mişu. Ei bine, e un Piteştean şi el ca tot românul 😀 (hei, e o glumă), ziarist şi cititor. O mai face şi alte lucruri, dar eu n-am de unde şti. Doar v-am spus că ies din casă atâta timp cât am motorină 😀 Şi mă opresc rar la cafele în companie. O beau singură cu o carte în mână. Aşa că după ce vin de la Satu Mare, respectiv Baia Mare, Mişu trebuie să dea o cafea, fără cărţi sau cu?

Ei bine, Mişu spunea că nu e un cititor de fantasy, dar l-am făcut curios şi mi-a cerut o listă cu autori. Eu îi dau o listă cu romane că nu ţin minte toţi autorii, mno, memoria mea e limitată.

 

M-am gândit aşa, dacă aş fi un începător într-ale literaturii fantasy, cu siguranţă aş începe cu Elantris (dau şi link-ul de unde se poate comanda, nu de alta, dar acolo e şi autorul 😛 ). Cred că oricine începe cu Elantris rămâne veşnic îndrăgostit de genul acesta de literatură.

Să continuăm cu cea mai mişto carte a lui Gaiman: Pulbere de stele. Superbă, minunată… ahhh (sunt melancolică). Lui Mişu, de acelaşi autor, i-aş recomanda şi „Zei americani”. Mie nu mi-a plăcut, dar cred că sunt defectă pentru că toţi cei care au citit-o au rămas pur şi simplu cu gura căscată. Tot nu pricep de ce. Mişu, dacă o citeşti şi-ţi place, poate îmi faci o hartă a ei.

După asta, desigur, merită o serie de fantasy comic. Şi cine e mai tare dacă nu Pratchett cu a lui serie „Lumea disc”, râsul fiind garantat. Dar mai înainte trebuie să înţelegi cum e treaba asta cu fantasy-ul.

Apoi aş citi o carte senzaţională: „Semne bune”. Aici e definit un altfel de sfârşit al lumii. Şi dacă cineva se gândea că sfârşitul lumii nu e comic, atunci nu ştie despre ce vorbeşte 😀

Dacă cărţile cu vârcolaci şi vampiri spun cam aceeaşi poveste, atunci n-ai cum să nu te îndrăgosteşti de personajele ieşite din tipar: „Lună plină” şi „Hotel Transilvania” respectiv „Palatul”, sunt de senzaţie fără doar şi poate.

Hai să nu trec şi la fantasy-urile urbane, pentru început eu zic că ajunge. Desigur, sunt şi fantasy-urile pentru tineret, iar cea mai bună din ultimul timp pe care am citit-o, fără doar şi poate e seria „Ucenicul vraciului”. E un darck fantasy, hai să-i zicem un horror că nu înţelege toată lumea.

Eh, dacă una din aceste cărţi îl convinge pe Mişu, mai târziu o să-i recomand „Războiul reginelor” 😀

Enjoy!

 

P.S: La multi ani, Gina Rizea! Bucurii si impliniri. – Nu ma lasa sa comentez, de aceea am urat aici. Multa, multa fericire!

P.P.S: Cititi si aici!

Reclame

Mintea adormita…

Există un abis în mintea mea: Umbra. Aşa îi zic eu. Da, atunci când sunt ca o umbră şi mă simt ca atare şi capul îmi e gol. Gol, gol, gol. Dar nu suficient de gol. Nu de alta, dar povestea corbilor, adică ultima parte. Hey, uitaţi-vă la postul de jos, e acolo, am scris-o în cinci minute. Serios, după ceas. Cinci minute după ceas. Desigur, fără nici o corectură. A, nici ulterior nu am corectat. Normal, de lene. De ce altceva. Dar după şase mii de cuvinte băgate în arkudă, zău că nu îmi mai ardea să şi corectez. Oricum, Jol ăsta are perspective. Acum să văd ce vrea şi mintea mea, dar l-aş duce spre roman.
Între altele, îmi dau seama că lumea mă mai vrea şi pe mine. Am găsit pe Tritonic Blog două voci: Una a lui Bebe, l-aţi mai văzut pe aici, care spunea că aşteaptă cartea mea. Una a domnului Voicu, care se bucura că mă lansez la Timişoara. Desigur, treaba asta cu Timişoara, toată lumea a interpretat-o în fel şi chip. Vania şi-a făcut şi baie, crezând, desigur, că mă voi deplasa până acolo. Normal, nu pot decât să mă simt onorată. Dacă şi-a făcut baie pentru vizita mea, vă daţi seama că atunci când o să mă lansez cu adevărat la Timişoara îmi va aduce şi flori 😀
Ah, vorbeam despre altceva, desigur.
Cum somnul m-a năpădit, am să vă spun repede. Nu am apucat să vă vorbesc despre „Crimă letală”, autor Ioan Usca. Nu, dar o voi face. Va fi şi rândul ei. Dar azi stăteam cu „Iov” în mână, carte a aceluiaşi autor şi mă gândeam, culmea, la „Crimă letală”. Şi mi-am zis eu: ce ar fi să facem o listă a tuturor cărţilor care ne-ar place să fie publicate. Adică, voi lăsaţi la comentarii: cărţi, autori mai puţini cunoscuţi, una alta şi facem o listă cu ce ar merita să avem în librării. O listă a cărţilor pentru care editurile ar trebui să facă mai mult. Eu înscriu pe listă „Crimă letală” şi, când va fi gata „Filomela Pizdrinţ”. Vaiii, nu aţi auzit de Filomela? Atunci treceţi repede la citit că nu e chiar aşa.
Da, vorbesc despre acei autori care nu merg mai departe de presă. Acei autori pe care nu îi găseşti prin toate librăriile. Ştiţi voi. Cărţi care v-au plăcut, de care aţi auzit, care credeţi că v-ar încânta, dar de care nu daţi decât cu eforturi considerabile. Desigur, vă puteţi şi autopropune. Asta rămâne la latitudinea fiecăruia.
Mă rog, sper doar să nu faceţi ca mine şi să scrieţi două pagini în cinci minute. Nu de alta, dar cică nu e profesional. Şi dacă nu e, păi nu e. Chiar dacă faceţi aşa, nu spuneţi în gura mare. Ei, eu am gura mare, nu mă pot abţine.
Deci? Lista voastră. Aştept.
Şi somn uşor mie 😛