Arhive pe etichete: Madalina
Văduve, parfumuri şi pistoale
Momentan vă semnalez trei apariţii pe bloguri, îmi e foarte greu să fac adun toate ziarele de prin ţară, aşa că dacă vreunul din ziariştii prezenţi la evenimente citeşte acest blog, îl rog să lase şi un link. Desigur, eu le-am mai găsit, dar lenea e mare. Totuşi e sâmbătă, iar eu sunt cu capul în nori. Iar Anastassia Marinescu mă aşteaptă să-i continui povestea. Şi de-ar fi doar asta. Dar până mâine seară vreau să scriu şi o piesă de teatru. Păi nu?
Aşadar, despre văduvă au scris: Mădălina pe care nu o cunosc; Răzvan din Curtea de Argeş şi Ada pe care abia acum încep să o cunosc. Ştiu că a semnalat şi Crivăţ, găsiţi voi unde, zău aşa. Dacă mai sunteţi lăsaţi linkuri că vă adun eu, mai greu dar o fac.
Şi aşa cum spunea Canguru’, aseară ne-am întâlnit. Au fost prezenţi la apel cu Văduva după ei: Geocer, nelipsit. Ioana, care mai chiuleşte, dar a scris despre carte 😉 ; Ema, copilul trupei, Valive, pentru prima oară, sper să mai vină. Remus care-mi dedică te miri ce pe blog 😛 , proaspătul blogher Xreder, iar când noi am plecat venea ca o floare Dan Badea.
No, şi la final mă gândeam să vă las şi o melodie să nu vă simţiţi singuri. Sau poate să vă simţiţi singuri. Cum doriţi voi 😉
Dorm pe dracu’
O să încep cu mulţumirile pentru premiul de dramaturgie. Dar pentru că nu am fost prezentă, o să vă rog să citiţi la Mădălina ce şi cum. – Nu ştiu dacă scuza e atât de slabă, dar asta este 🙂
Şi dacă vă spun că n-am mai muncit sâmbăta – nu, spun prostii – ca o sclavă pe plantaţie, ca azi, n-am muncit niciodată. E 2:32 noaptea, şi abia acum am terminat. O să mă întrebaţi ce, iar eu nu o să vă spun. Ideea e că între patru drumuri – opt în total că m-am mai şi întors – şi alte cele, ei bine, al meu soţ s-a trezit că e ziua lui şi şi-a făcut cadou acvariu de 180 litri – nu, nu a fost ziua lui azi, mai e până atunci. Aşa că ajunsă acasă mi-am băgat mâinile în păr şi am început să strâng după dezastru. Că oricum am dormit cu o noapte înainte de la şase dimineaţa până pe la vreo zece. E complicat. Iar mâine o iau de la capăt. Cu drumurile, nu cu acvariul, decât dacă mă înec în el – ceea ce, pentru moment, mi se pare o soluţie convenabilă. De aia lipsesc mult de aici, pentru că fac drumuri. De colo, colo. Din acelaşi punct în acelaşi punct. Dar v-am spus, e complicat. Când o să îmi vină să mă amuz o să vă povestesc, dar chiar dacă – spre ruşinea mea – trec şi prin momente amuzante, când ajung acasă sunt prea obosită să le pun pe hârtie sau să le împărtăşesc într-un fel oarecare. Hei, şi dacă în următoarea perioadă nu o să fiu mai razna decât Lala, înseamnă că am un psihic de gheaţă. Acum, la drept vorbind, nici eu nu sunt sigură care variantă ar fi mai bună.
Mno, vorbesc în dodii. Ne auzim când ne-om auzi.
Despre Premiile Lili
Mai întâi: Crina s-a întors şi mă ameninţă că pune poze. Aha, sigur, cum să nu.
Acum, vă rămăsesem datoare cu o impresie. Am fost la Bucureşti pentru a-mi susţine teza de doctorat… ăăă, scuze, teza de începător în ale teatrului. Acolo, cu priviri blânde şi curioase m-au înconjurat: Lucia Verona, Bujor Nedelcovici, Lilick, Mădălina, Dan Mircea Cipariu, Olga Delia Mateescu, Anda, Renata, Cody şi poeta noastră din Paris Carmen Nicoară. Iar Mălina Aniţoaiei a fost alături de noi prin textele sale citite de Lucia.
Bine, până aici s-a înţeles. Mai întâi s-au citit textele Mălinei, apoi poeziile lui Carmen şi pe urmă Olga Mateescu a citit piesa mea: „Lady Helena”. Interpretarea a fost superbă. E aproape ireal când auzi ceva scris de tine interpretat de o mare artistă. E ca şi cum nu ai fi fost acolo şi totuşi într-o altă viaţă ai fi trăit o asemenea experienţă pe care habar nu ai cum să ţi-o explici.
Olga Mateescu şi Bujor Nedelcovici mi-au dat încredere. Cică aş fi făcut bine ceea ce am făcut 😀
Menţionez că piesa iniţială a fost scrisă în 20 min. Modificarea a mai durat vreo 20 pentru că trebuia să plasez corul ăla când şi unde trebuie. M-am gândit că piesa merită făcută de vreo 50 min., iar pentru asta m-am gândit să apelez la un Corifeu. Personajele vor rămâne aceleaşi. Se va pune mai mult accent pe misterul bătrânului… Ba nu, o să scriu o alta. Nu are sens să mă chinui la ceva ce nu mai vreau. O să scriu o alta ce va fi plasată tot prin Grecia antică. Încă nu m-am săturat de zei şi de legende. O să-mi vină mie o idee. De ce o să scriu alta? Mi-a trecut mie prin cap că aş putea participa la un concurs teatral. Dar mai e până atunci aşa că nu mă grăbesc. Nu alerg.
Îi mulţumesc încă o dată Luciei pentru această ocazie şi le mulţumesc tuturor pentru că „m-au bârfit” la modul pozitiv după plecare 😛
Ei da, sunt puţin încrezută, cam ca atunci când George Arion a zis de bine. Aşa că până nu îmi trece starea asta de încrezută, nu mai vin pe blog 😀 După un pui de somn îmi trece, garantez.
UPDATE: Uitasem. De la un timp ma obsedeaza melodia asta:
Am minţit…
Am avut emoţii. Dar ştiţi ce mult îmi place să bravez? 😀
Acum o să vă pun câteva poze. Povestea o găsiţi aici. Dar mâine am să vă spun şi varianta mea. O, să nu uit. Ştiţi cât de bine arată Olga Delia Mateescu? Ioi, nu îmi venea să cred. Xreder şi acum mă întreabă: îţi dai seama cine ţi-a citit piesa? Se va opri până mâine? 😆
Dacă Lala nu-i întreagă…
… eu de ce aş fi
Lansări explicative.
A fost întâi Răzvan Dolea şi „Jurnalul unu misogin”, care nu e chiar jurnalul unui misogin.
M-am bătut cu Sorin care să obţină autograf. L-a obţinut el.
Apoi am fost eu şi George Arion. Adică „Indicii Anatomice” şi „Detectiv fără voie”. Priviţi un chinez 😀
Despre „Detectiv fără voie” poze şi câteva cuvinte pe Club de Carte
La final am făcut chetă pentru blugi.
M-am întâlnit cu George Şerban, Mădălina şi superba Meme
Le mulţumesc Silvanei şi lui Mihai că au fost să mă susţină.
Oana Stoica Mujea 
