Domnule editor, stimată familie, dragi prieteni…

Da, va fi gata până mâine noapte – asta e pentru domnul editor, că am presentimentul că mâine mă va stresa. Să apuc eu prima.

Stimată familie, să fim serioşi, n-am timp de voi.

Dragi prieteni, de voi nici atât.

Dar, totuşi, mâine mi-am pregătit o evadare. Departe… Nu, nu e departe, e doar la Curtea de Argeş, despre care am aflat că dacă mergi drept dai în Mânăstire. Domne fere, nu vreau să dau în ea. Nu că n-aş vrea, dar maşina, ştiţi. Reparaţii. Cheltuieli. S-o lăsăm moartă.

Aaa, şi uitasem. Ia priviţi aici: interior, exterior, e aia frumoasă cu un H mare pe volan. Exteriorul sunt sigură că-l veţi dibui. Doar e cea mai mişto dintre toate. Şi bate un pic în violet 😀

Reclame

Problema-i complicată

Da, scriu. Voi ştiţi deja pentru că vă gândiţi la Iolanda Ştireanu. Unii dintre voi se gândesc dacă vor fi ucişi sau criminali sau dacă îşi vor lua una în… nu contează 😀 Şi da, se vor întâmpla toate astea. Ceilalţi aşteaptă să râdă de personajele deja existente. Multe, am sărit calul. Nu ştiu cum o să mă descurc cu 19 persoane. Lala o va lua razna cu siguranţă, poate se va sinucide. Şi toţi sunt complicaţi, şi fiecare vrea câte ceva sau nu vrea, depinde. Aşa că îmi vine să urlu. Şi gata, nu mai ţin cont de ce vrea nimeni, clar? Că dau drumul la gaze şi vă omor pe toţi 😆

Dar nu scriu numai asta, mai scriu ceva. Ceva ce seamănă cu un thriller şi se apropie tot mai mult de acest gen. Da, e cu asasinate, cu doi soţi care ascund câte un secret macabru, cu urmăriri şi altele.

Şi, normal, mai e şi o piesă de teatru ce trebuie să fie gata până sâmbătă, altfel Lucia mă ucide! Cum n-am apucat să omor prea mulţi bloggeri, prefer să rămân în viaţă, aşa că o să termin şi piesa de teatru. Apoi mai trebuie să mă feresc şi de Cella şi să dau gata Bibliotecarul. Ştiţi ceva? Mă simt folosită 😀 Noroc că nu ştiu scrie poezie, altfel ar fi trebuit să mă feresc şi de vreun poet nervos. NICI NU MĂ APUC, DA?

Şi mai am o problemă complicată. Dacă Bogdan s-o îndura şi de mine, că mai am un manuscris la el şi să-mi zică şi mie de e ori nu e. Că-l trimit pe Marte! Nu pe Bogdan, desigur, manuscrisul 😉

Aşa că dacă sunt dispărută de pe mess, blog şi alte mijloace de comunicare virtuală – oh, după mess sunt dispărută de mult timp, shit – să ştiţi ce fac. Şi da, sunt cu mult, mult mai aiurită ca de obicei, oamenii ăştia mă persecută. 😀

Linişte, azi corectez!

M-am uitat în urmă. Adică în urma pc-ului propriu, şi am descoperit manuscrise necorectate. Desigur, de lene. Acum nu vă închipuiţi că ardeam de nerăbdare să scriu un nou manuscris şi că n-am avut timp de corectura celor vechi. Nu, a fost lene pură. Unde mai puneţi că am nevoie de o pauză de cel puţin două săptămâni. Să explic: după ce termin manuscriusul, neapărat, dar neapărat, trebuie să mă detaşez de el, altfel nu pot corecta obiectiv, pentru că încă sunt prinsă de personaje, de acţiune etc. Aşa că de azi corectez. Am lăsat puţin pana din mână pentru o muncă plictisitoare. Urăsc corecturile, dar, până la urmă, eu sunt cea ce trebuie să le facă. Aşa e normal. Cel puţin în primă fază.

Apoi, ca să continui în aceeaşi fază plictisitoare, mă voi duce să fac cunoştinţă cu viitorii mei elevi şi cu viitoarea mea materie: cultură civică. Asta ce dracu’ e? 😀 Cum activitatea nu mă ocoleşte nici astăzi, nu ştiu ce să vă spun. Adică ştiu, dar mai întâi intru într-un preambul al pregătirilor. Că tot zicea cineva că sunt incorentă pe blog, măcar să o fac până la capăt 😛 Sper că personajul e mulţumit de incoerenţa mea. Nici o grijă, nu m-am chinuit prea tare.

Mă gândeam să vă las în compania ultimilor două cărţi citite. Doar aşa, pentru a vă face poftă.

Ei bine, pentru cititorii fideli ai lui Tolkien nu cred că mai e un secret… Şi totuşi… Da, încerc să creez un pic de mister. „Copiii lui Húrin”, într-adevăr, lămureşte multe pentru cei ce au citit Stăpânul. Pentru o mai bună înţelegere puteţi citi comentariul de aici. Eu, azi, nu sunt în stare să mă comentez nici pe mine. Mulţumesc! 😀

the_children_of_hurin_cover

Tot săptămâna asta am dat gata şi „Brisingr”. Poate că Shauki va putea să vă povestească mai multe despre Eragon şi întâmplările prin care trece. Ceea ce v-am spus mai sus rămând valabil şi pentru aici.

brisingr_cover

Am observat că în ultimul an e o puzderie de fantasy-uri pe piaţă. Ceea ce, pe de o parte, e bine, pe de alta, nu ştiu. Până la urmă s-ar putea ca piaţa să devină supraaglomerată, iar cititorul să ajungă la saturaţie. Oricum, printre ele sunt multe foarte, dar foarte mişto. Am descoperit şi cărţi scrise şi traduse genial de bine. Dar despre ele în altă poveste.

Dar, neapărat, trebuie să vă spun despre o carte cu adevărat specială. Un fel de fantasy, scris foarte, dar foarte bine. O carte cu mult mister şi foarte pământeană. Tocmai bună pentru cineva care nu a citit până acum un fantasy. O carte uşor de citit, dar, în acelaşi timp, ţine cititorul în tensiune. Nici nu ştiam de editura Alexandria până n-am descoperit-o pe Ursula K. Le Guin şi ale ei „Mormintele din Autan”. Aceasta este a doua carte din seria Terramare. Desigur, eu mă prind mai greu. Dar, am toată seria Terramare, adică tot ce a ieşit pe piaţă până acum. Şi, desigur, o nouă autoare preferată 😀 Nu e un fantasy ca toate celelalte, dar merită citită din scoarţă în scoarţă. E minunată cartea, iar autoarea ştie exact cum să se joace cu cuvintele.

Tot din ciclul fantasy, am mai terminat săptămâna trecută „Greşeala Vraciului”, a lui Joseph Delaney… Acum, dacă tot sunteţi curioşi (ştiu că nu), citesc „Tunele 2” şi da, corectez 😛

Cum deja v-am încărcat cu ceea ce fac, mă gândeam să fac un top zece. Mda, un top cu cele mai bune zece cărţi apărute anul ăsta. Desigur, pur subiectiv, exprimându-mi doar punctul meu de vedere. Nu, nu o să îl fac chiar acum. Dar, din câte se pare, mâine va fi gata. Nu că mi-ar fi greu, dar deja v-am spus prea multe pentru o singură zi. Şi, aşa cum ştiu din experienţă, nimeni nu citeşte până la ultimul rând.

Linişte, citesc un manuscris…

arp_7083500_138-201

În curând, cred, voi fi un editor de nota zece 😀 Da, citesc manuscrisul lui Denis Meraru. De ce? De ce nu? Ei bine, la drept vorbind a început să-mi placă. E cu totul altfel decât orice am citit eu până acum. Unde mai pui că personajul principal se numeşte Mirela… ăăă, desigur că nu seamănă deloc cu Mirela de la Tritonic, ea chiar fiind personaj de roman, doar că în romanul meu ea e ca în realitate 😉

Bine, vorbeam de Denis. Vorbeam despre „Pepinieră” şi despre vieţile disperate ale unor tinere. Unele obligate să se prostitueze, altele nu. Acum nah, nimeni nu-i perfect pe lumea asta. Nu pot spune exact pe unde am ajuns în acest moment, pentru că, din păcate, după prea mult somn, îmi e din nou somn. Aşa a fost să fie. Dar până aici mi-a plăcut cartea lui Denis, normal că acum vreau să aflu cum se termină. Nu de alta, dar m-a incitat.

Ok, pot să-i dau un sfat autorului? Foloseşte blogul pentru a promova cartea, pentru a te promova pe tine. Alege un pasaj care îţi place şi publică-l pe blog, fă-i curioşi pe oameni. Nu vor fi foarte mulţi, dar unul, doi de vor fi, vor spune şi mai departe. Hai să facem din manuscrisul ăsta un roman de debut de succes.

Oricum, până una alta, linişte pentru că eu citesc!