Steluţe multicolore

E aproape unu noaptea, iar eu sunt de la moartă în jos.

Am plecat vineri, după cum am anunţat, spre Gaudeamus. Am ajuns, m-am cazat şi am invitat-o pe Lucia la o cafea unde am vorbit în mare secret. Nu, chiar e un mare secret aşa că nu o să-l spun. Ceea ce vă pot spune e să cumpăraţi luni „Saptamana Financiara”(scuze, Lucia), dar nu în asta constă secretul. – A fost un târg cu multe secrete, important e să nu le uit –

Şi a fost vineri lansarea Crimescene Publishing cu Flacăra şi Tritonic, dar mai ales cu Flacăra. Unde a venit domnul Ciocan – îl ştiţi, purtătorul de cuvânt al poliţiei capitalei – soţii Morogan, George Arion şi restul 😛 . Oh, să nu o uit pe Bianca Brad care a participat la eveniment. Frumoasă femeie… eh.

Sigur că nu am vrut să-i iau gloria lui George Arion, aşa că am dispărut repede când lumea s-a repezit după autografe 😀

Frumoasa surpriză a consituit-o fiţuica „Barintown News” realizată de George Arion – puteţi încă să puneţi mâna pe ea la standul Flacăra, e gratuită. Aveţi patru pagini A4 de râs 😀 Să vă dau un exemplu sau două: „Oana Stoica-Mujea – Indiciile dumneavoastră anatomice sunt perfecte – 90-60-90” 😆 Sau: „Poliţist corupt asigură alibi fără cusur”. Vă asigur că aveţi de ce vă amuza. Doar puneţi mâna pe „Barintown News” şi vă veţi dori mai mult.

Bine, am terminat lansarea, s-au dat autografele, ne-am pupat, ne-am dat mâna, am luat şi noi autografe, iar eu am fugit s-o duc pe Lucia acasă. Apoi am poposit într-o locaţie secretă – eu v-am spus că a fost o chestie cu multe secrete – unde am avut de discutat multe secrete alături de Bogdan, Teodoraaaaaaa (dar Teo a fost mai preocupată de vinul pe care Bogdan şi l-a pus în poală 😛 ), George şi Alexandru Arion. Soţii Morogan, prietena lui Alex şi doamna de la radio. – Evident că trebuia să uit un nume 🙄 ). Ce am discutat acolo, eh, e secret de maximă siguranţă. Aşa că…

Am ajuns la hotel şi mi-am dat seama subit:

Mi-am uitat antialergicele – şi ştiţi cum e cu psihicul. Eheee, doar m-am gândit că le-am uitat şi m-au apucat toate alergiile. Drept urmare am dormit vreo două ore chinuite. Al dracu’ psihic. Dacă le aveam la mine, normal, nu mă apuca nimic. Dar dimineaţă am compensat întreaga nefericire cu un mic dejun în pat şi o cafea la sediul „Flacăra”. Unde iar s-au spus secrete. – Io cred că SRI-ul, în momentul ăsta, e foarte invidios.

Şi a început ziua de sâmbătă. Unde am aşteptat-o pe Silvanna care a venit pregătită să cumpere tot târgul, alături de tatăl ei şi două colege. Unde am aşteptat-o pe Manole care a ajuns în ultima clipă. Unde am întâlnit cârcotaşi 😉 şi m-am bucurat de prezenţa lui Liviu Radu. Şi, în sfârşit, pentru Dumnezeu, am reuşit să-i „fur” un autograf 😀 Aşa că întreaga serie „Waldemar” se află acum la loc sigur. Abia aştept să citesc şi această ultimă carte din serie. Dar poate Liviu Radu se gândeşte să apară şi cu ceva Junior. – aşa mi-am amintit că mai am un secret şi în privinţa Tritonic JT, devine frustrant 😦

Şi s-a lansat „Regina Elfă” după zânele lui Liviu Radu. Iar Silvanna a fost de-a dreptul excepţională. Recunosc că am avut emoţii pentru ea, în timp ce alţii aveau emoţii pentru mine. Vedeţi cum merge treaba? Nimeni nu are emoţii pentru el. La un moment dat am crezut că Silvanna s-a blocat, dar mi-a tăiat-o scurt să o las să zică 😀 S-a descurcat minunat. Şi trebuie să-i mulţumesc încă o dată pentru tot. Eu la vârsta ei, să-mi facă cineva ce i-am făcut eu azi, aş fi plâns. Vă jur. N-aş fi fost în stare să vorbesc în faţa oamenilor. Foarte mult m-a bucurat că Balin s-a oferit să o susţină pe Silvanna şi să o îndemne să scrie. S-ar putea să încep să am o părere foarte bună despre el, ceea ce mă sperie 😀 Ar fi unul dintre puţinii SF-işti care şi-ar da interesul pentru cei mai mici. Iar pentru asta chiar are toate aprecierile mele.

Oh, să nu uit să-i mulţumesc lui Liviu Radu că a rămas la lansarea Reginelor. Cred că a fost singurul SF-ist, dacă nu mă înşel. Dacă mă înşel îmi cer scuze. Eu m-am uitat tot timpul urât la Manole 😛 şi la Lucia. Evident. La câte complimente îmi face Lucia pe metru pătrat 😀

Încă o dată trebuie să le mulţumesc Luciei, Teodorei şi lui George Arion că s-au „chinuit” după mine prin târg. Încep să cred că am ajuns să chinui foarte tare nişte oameni.

La standul „Crime” o doamnă foarte drăguţă m-a băgat în seamă şi mi-a spus că „Indiciile” se vând foarte bine. Am stat puţin de vorbă şi mi s-a părut foarte drăguţă. A fost chimie, ce mai 😀

M-am întâlnit şi cu Horia de la care am furat două cărţi cu neruşinare – vă spun altă dată. L-am cunoscut şi pe Nicu şi l-am reîntâlnit pe Bebe. Dar m-am ciocnit şi de Marian Coman 😀 de câteva ori.

– Sunt convinsă că am uitat mulţi oameni, dar mă vor ierta. Pe alţii nu i-am uitat, dar nu merită atenţie – (Sigur că n-am uitat-o pe Simona care a semnalat evenimentul. Mulţumiri multe!)

Într-un final, după lansarea mea, am ţinut morţiş să o văd pe Andreea Marin, dar n-am apucat. Asta din pricină de ameţeli febrile. Aşa că am tulit-o spre casă alături de finii mei şi Xreder. După ce am mâncat parcă a fost mai bine, dar nu prea bine. Aşa că încă mă simt destul de rău. Ştiu, mimez perfect dispoziţia înfloritoare. Dar realitatea e interioară.

Şi trebuie să mărturisesc că la acest târg i-am simţit tare rău lipsa Crinei. Nici măcar n-am apucat să o sun cu toate că am vrut s-o fac în fiecare moment.

Dacă n-aş fi avut atâţia prieteni lângă mine, cred că aş fi omorât câteva persoane. Dar Lucia şi George Arion, prin simpla prezenţă, mi-au ţinut firea vulcanică în frâu. Desigur, mai era şi Silvanna în momentul în care era să fac o chestie tare urâtă. Aşa că m-am abţinut cu multă graţie. De data asta. Dar m-am simţit oarecum răzbunată de Bogdan.

Trebuie să-i mai mulţumesc şi Iuliei. Biata de ea. După târgul ăsta va fi un zombie.

Cu alte detalii voi mai reveni când Iulia îmi va da pozele. Dar acelea vor fi detalii în imagini 😀

Acum mă duc să mor puţin 😉

E aproape bine să te simţi mort

Da, sunt frântă, dar mă simt bine. Chiar dacă m-am plâns şi am întârziat la propria-mi lansare o jumătate de oră 😀 No, dar ce mişto am intrat eu ca o divă şi câte cărţi am vândut. Eee. Aţi putea spune că e strategie de marketing, dar nu a fost. Pur şi simplu a fost să fie prea mult trafic. Şi ajunsă eu la Buzău, unde respectivii: Bogdan Hrib, Marian Coman, Adrian Suciu, Directorul Bibliotecii Judeţene şi încă un domn (sorry, dar nu mi-a fost prezentat, dar mi s-a părut foarte drăgut); stăteau în faţa marelui auditoriu (multişori oameni, nu mă aşteptam), intru io ca o vijelie şi încep să zic direct de Lala. Apoi mi-am tras suflu, iar domnul Director ne-a invitat la o cafea la domnia sa în birou. Ceea ce a fost foarte bine pentru că nu mai băusem una de vreo treizeci de minute.

Apoi plecarăm, care cum puturăm, spre Brăila. Unde ne-am sunat pe drum, ne-am înjurat şi ne-am certat pe bani. Unde mi s-a comunicat (desigur într-un restaurant că-mi era foame), că domnul Hrib îşi dă demisia, că nu mă mai suportă. Şi unde am ridicat din umeri în semn de nepăsare că tot voiam să-l concediez 😀

Şi am mers la Biblioteca Judeţeană din Brăila, unde m-am bucurat tare pentru că au fost mulţi copii care citesc Regine 😀 Dar au cumpărat Testamente 😆 , pe care am dat şi eu autografe. Ei, haide, au luat şi ceva Regine şi ceva Indicii. Dar domnul Suciu a făcut senzaţie la Brăila. E absolut fabulos. Ştie, n-ai ce-i face. Să facă atmosferă normal. A fost foarte tare şi ştie multe bancuri, pe care, desigur, eu le-am uitat. Într-un cuvânt a fost super, super mişto. Bine, şi compania a contat, mai ales că pe Marian îl ştiam a fi un mare domn, iar Adrian Suciu m-a cucerit total prin nonconformismul său. Chiar mă bucur că l-am cunoscut.

Dar una peste alta am avut o zi minunată. Unde am mai aflat şi că Bogdan a trimis Indiciile… am uitat în ce ţară. Cui îi pasă? Unde am mai aflat că o să fac lansare la Piteşti cu Rocha şi Somalia 😉 Peste vreo lună. Unde am mai aflat că Rocha, poate, va merge şi la Satu Mare, dar sigur şi cu mine la Baia Mare. Şi cum eu îl ador pe Rocha, abia aştept. Bine, ideea e că mă pot da şi mare că am lansat cu Rocha. Şi o să mă dau mare, mare, mare. Numai aşa de rea 😀

Ideea e că la final ne-am pupat şi ne-am văzut de drum, iar Adrian Suciu mi-a promis că mai vine cu mine să lansăm chestii pe orbite. De asemenea, Marian a zis că vine, la primăvară, cu mine la Satu Mare, unde nu vom scăpa, evident, de Somalia. Că cică acum e autorul meu 😆

Ce funny!

Aaa, şi pentru cei pe care-i roade ce face „directoarea”? Face bine 😉 Şi dacă nu vă convine, citiţi prin alte părţi, că blogul ăsta e pentru oameni cu materie cenuşie. Ştiu că nu prea vă prindeţi, dar asta nu e problema mea.

Şi la final vreau să-i mulţumesc lui Dragoş Ţinta de la Buzău, pentru că a trimis echipa de filmare la locul faptei.

P.S: Încă n-am poze, aşa că… mna…

E şi bine, e şi rău

E bine acasă, dar mai bine e în vacanţă. Şi totuşi, dacă stau să mă gândesc e super bine şi acasă. Şi uite aşa nu mai ştiu nici eu ce vreau şi de ce. Pe şapte plec iar, tot acolo, am schimbat doar hotelul. Mama a luat deja bilete, n-a mai avut răbdare să mă uit la oferte, că mai sunt. Dar deh, acum ce să fac? Nu pot refuza din moment ce a luat deja bilet. Zău că nu, ar fi nesimţire din partea mea 😀

Eh, dar să revenim la ale noastre.

Bogdan m-a sunat azi spunându-mi că m-a combinat cu Marian Coman, iar Indiciile se vor lansa la Mamaia pe 1 august, nu pe 25 acum. Sincer m-am bucurat, pentru că nu mai aveam chef de stat pe drumuri. O fi concediul pentru odihnă dar eu nu prea am stat locului acolo. Vorba Manei am venit odihnită, dar obosită. Asta e viaţa, parcă ai vrea să le încerci pe toate şi nu mai ai timp. Acum, cel puţin, sunt sigură că voi merge la somn. Bronzată sunt, de văzut am văzut destule, mai las şi pentru la anu’. Şi poate apuc şi eu să mai scriu ceva, măcar să mai citesc. Cu toate că în Antalya am ajuns la volumul VII din Amber.

Am revenit şi pe Club cu o recenzie de Lucia Verona, vor mai urma şi altele, mai des ca de obicei. Am o groază de cărţi despre care nu v-am vorbit. Dar e timp, probabil.

Acum văd că şi doamna roşcată a mai înviat. Să mă simt bine şi să zic că am readus-o la viaţă? Hmm, sper să nu dispară iar cât sunt plecată că o omor 😀

Eh, până una alta încă îmi e lene. Nu mi-am revenit şi am febră musculară din pricină de sală zilnică executată la turcaleţi. M-am ambiţionat eu să ridic greutăţi până am ajuns la 7 kg. Acum trebuie să continuu şi aici, altfel m-am chinuit degeaba acolo.

Poze nu vă mai pun, cei care mă aveţi pe facebook puteţi vedea acolo vreo 60, ceilalţi asta este. Îmi e greu să tot încarc la ele 😀

Aşadar, viaţa merge înainte pe timp de criză sau nu. 😉

Cu Tritonic la liceu…

Din nou 😀

 

De data asta, mâine, la ora 12, la Liceul Mihai Eminescu, va fi prezent, alături de „Testamentul de ciocolată”, Marian Comannnnnnn.

Marian mertiă întreaga voastră atenţie, credeţi-mă pe cuvânt, ştiu ce vorbesc – cel puţin de data asta. Aşa că încercaţi să nu-l rataţi. Dar, mai ales, încercaţi să nu treceţi prin viaţă fără să fi citit „Testamentul de ciocolată”, ar fi mare păcat.

Poate ar trebui s-o şi citesc

 

Cam asta e povestea unei cărţi. „Călăreţul dragonului” de Cornelia Funke – oare de ce nu mai fac eu fişele cărţilor aşa cum se fac ele? Bine, povestea acestei cărţi e chiar tristă. De vreo lună nu am mai deschis nici măcar manualul de funcţionare al maşinii. Dap, am scris, am corectat ce am scris, am recorectat, am rescris şi am dormit. Asta pe lângă lungile ore de stat la volan şi alte chestii pe care nu aţi dori să le ştiţi. Aşa că, în lipsă de citit, trebuind să-mi folosesc neuronul ăla singur pe care-l am şi îngropat, am decis că mă uit la filme. Filme pe laptop. DVD-uri. Din astea. Ca să ne uităm şi în pat, şi pe laptop, normal, aparatul, adică pc-ul, are nevoie să respire. Cum să respire? Normal, trebuie să stea în aer. Cum să stea în aer? Că doar nu levitează. Nu, aşa că punem o carte sub. Aceeaşi carte. Aceeaşi, aceeaşi, aceeaşi.

Aseară m-am uitat la cartea de sub laptop. Acea carte, cea cu călăreţul şi cu dragonul. Aşa că mi-am zis: „Poate ar trebui s-o şi citesc, nu doar să o folosesc ca mască de oxigen pentru un laptop”. Ei, poate chiar am s-o fac. Cine ştie? Dar, până atunci, mai întâi de toate, trebuie să mă şi odihnesc. Da, da şi să termin de scris. Poate că ar fi mişto, din când în când, să nu mai uit să-mi iau nepoata de la meditaţie. Mai trebuie să dau câte o fugă şi pe colo şi pe colo, şi să nu mă mai uite Dumnezeu în Mall la Diverta. Mă rog, poate că ar fi bine să mă mai trimită şi de la cafea. Şi să nu mă întrebaţi ce am făcut o jumătate de oră într-o farmacie. De ce m-am uitat pe toate rafturile şi nu am cumpărat nimic. Pentru că nu aş şti să vă dau un răspuns. La fel, aş vrea să nu mă întrebaţi de ce „Prima şi ultima zi” nu a ajuns până acum pe blog. Sper doar ca Mihai să nu înjure prea rău. Dar mâine va fi. Trexel avea nevoie de ajutor ieri, dar cum a uitat să-mi scrie despre ce e vorba, om ajunge şi la capitolul trei. Şi uite aşa, s-a dus şi ziua asta. Făcând de toate şi nimic.

Şi ca să vă dau şi o veste bună pentru lumea cărţii – APROPO, TRITONIC, şi Şarama a fost la „Parte de carte” 😀 – da, a fost. A fost o prezentare a ei de un minut şi jumătate. În fine, nu asta era ideea. Tritonic anunţă” că, duminică, 20 septembrie, de la ora zece, adică dis de dimineaţă, îl puteţi urmări pe Marian Coman la „Parte de carte”. Detaliile ştiţi voi unde.

Eu îi dau bătaie, mai am trei capitole. Hai să le terminăm. Zău că dau chef după „Regina arkudă”, nesuferită carte 😛

Zile grele

Zile grele, ce mai. O nebunie de weekend, nu am ajuns acasa mai devreme de unsprezece şi jumătate. Şi când am ajuns, am dormit mai bine de patru ore. Adica duminică. După care am plecat iar. Durerea de spate persistă. Şi singurul lucru bun din zilele astea au fost Victor, Mana şi maşina 😀 O maşină. Una mişto. Dar nu vă spun care. A spus Mana la un moment dat. De, dacă nu aţi fost atenţi. Cu toate că mie îmi era somn, somn rău.

Acum cum mai dorm eu. Am dormit până la nouă. Cred că o să mă uit pe pereţi. Am terminat şi „Crima letală”, a, o clipă. Nu am terminat „Semne bune”. Din râs în râs cu cărţile astea.

Nu am mai avut timp să trec pe bloguri. Nici pe al meu nu am avut mult timp. Dar tot am tras cu ochiul la Marian să văd ce-a zis. Mamă, şi a zis. Mult a scris 😀

Acum, la ora asta târzie, nu prea ştiu ce aş putea să vă povestesc. Nu am făcut nimic cu adevărat interesant încât să merite a fi povestit. Adică de vineri nu am făcut nimic interesant. Dar v-am povestit de vineri. Cum spuneam, mai bine a povestit Marian. Acum, pentru că Mana şi Victor aproape au promis ceva pentru weekend-ul viitor, eu vă rog pe voi să-i bateţi la cap să se ţină de cuvânt. Doar v-am spus că mă doare spatele. Fie-vă milă de un om bolnav 😀 Ar trebui să am o privire din aia plângăgioasă. Închipuiţi-vă că am. Deci am. Desigur, spăl eu maşina 😀

Cam atât. Hai, fie, nu mai căscaţi. O să mă chinui cu Our şi sper să vi-l aduc mâine. Dacă nu… Vania, ştii tu… Tenebre?! 😉

 

Lansarea

Zi frumoasă la Piteşti. Ce-i drept, cam multe lansări săptămâna asta. Fiind vineri şi lumea deja îmbuibată cu lansarea lui Gheorghe Dinica, premiile scriitorilor, etc, nu au fost chiar numeroşi. Dar au fost. Au fost chiar şi receptivi.

Însă, mie mi-a plăcut. A fost o lansare frumoasă. Domnul Dolea a impresionat auditoriul. Marian, cred că a avut ceva emoţii. Ei, bine, vă dau câteva poze şi mă duc să dorm. Eu, cum am făcut, cum n-am făcut că am ajuns la doisprezece acasă. Nu, nu, autorii şi staful Tritonic au plecat mai devreme. Mai multe, dacă o vrea v-o spune Marian. Poate că o să vă spun şi eu zilele ce urmează. Dar, ţinând cont că mâine iar nu voi fi acasă, veţi mai aştepta puţin.

Vania, vezi că ţi-am trimis mail. Publică şi tu Iara (VIII).

 

Mai multe poze aici

Despre lansare

Vă amintiţi că v-am tot bătut la cap cu o lansare. Acum am confirmările. De fapt, abia acum ştiu şi eu ce şi cum. Vreţi să ştiţi. Normal că vreţi, sunteţi aşa de curioşi…

Vineri, 28, vor veni la Piteşti doi mari autori, al treilea, e motivat din motive întemeiate. Credeţi-mă pe cuvânt. Acum vă spun aşa, să ştiţi. Dar mai aproape, atunci, o să vă bat la cap bine de tot.

Aşadar, la Biblioteca Judeţeană din Piteşti, vom lansa „Blestemul Manuscrisului” – Bogdan Hrib şi Răzvan Dolea şi „Teoria flegmei. Apel la mitocănie” – Marian Coman. Autorii Dolea şi Coman vor fi la bibliotecă să dea autografe. E o ocazie. „Blestemul manuscrisului” a înregistrat până acum record de vânzări. Şi, aşa cum am recunoscut, chiar şi pe mine m-a lăsat mască. Şi aţi văzut cât de greu sunt eu de lăsat mască. Despre cartea lui Marian ştiu câte ceva, dar recunosc că nu am citit-o. Oricum, am auzit numai lucruri bune. Ca să înţelegeţi despre ce e vorba, voi da un citat din Marian Coman: „. Făra ruşine, sîntem scuipaţi în faţă, în fiecare zi. Prin felul în care sînt cheltuiţi banii publici, prin modul grotesc în care au înţeles să comunice cu noi, prin modul în care chiulesc de la muncă ori prin felul în care înţeleg să muncească.”

Adevărul e că pe mine mă surprinde Marian. El fiind autorul unor cărţi fantasy, a trecut cam brusc la genul editorialistic. Asta îmi dă şi speranţe şi îmi confirmă, încă o dată, că autorul român nu e genul care să îşi rupă coatele cu un singur gen. Autorul român se reinventează tot timpul, nu stă să se plafoneze. Normal, Marian nu a renunţat la genul care l-a consacrat. E interesant de văzut cum vede autorul de fantasy lumea în care trăim.

Aşadar, piteşteni, vineri la ora 14, vă invit la Biblioteca Judeţeană. Zău că nu o să aveţi de pierdut.