Impresii

„Iubirea e tare ca moartea, grea ca iadul

Moartea desface sufletul de trup,

Însă iubirea desface toate lucrurile de suflet”

Meister Eckhart: predica „Naşterea eternă”.

 

 

Dacă până nici Gargui nu m-a făcut să mă sinucid, atunci înseamnă că sunt tare. Am început cu asta pentru că trebuie să ciţiţi această carte. Clar nu le e recomandată depresivilor, ceea ce eu sunt. Dar nici n-aş vrea să o rataţi, lecţiile de viaţă sunt uimitoare, iar eu, în locul eroului, aş fi fost moartă de mult timp. Acum sunt doar mult mai depresivă.

 

Şi, clar, n-ar fi trebuit să termin cartea după ce am venit de la Satu Mare. Pentru că sosisem acasă oarecum încărcată şi cu o doză de optimism. Dar s-au dus.

 

Să trecem peste şi să vă povestesc cum a fost, pentru că domnul Hrib îmi tot dă mailuri, mă sună, ba chiar mă invită la Flacăra ca să mă bată la cap. Şi nu, n-am avut chef de poveşti orale. Acum pot scrie, aşa că o să scriu. Un lucru îl ştiu sigur: azi când m-am trezit eu, a ieşit şi soarele 😉

 

M-am simţit bine ca de obicei printre sătmăreni. Sora mea de suflet Crina Dunca mai avea să stea într-un picior, iar Darius, ca să nu mă plictisesc a fost în stare să mă lase să-i conduc şi maşina. Ceea ce, desigur, am făcut, nu puteam rata prima mea maşină pe benzină. Pe Marian nici nu-l mai pomenesc, iar Lavinia, ca de obicei, o mare doamnă, dar o doamnă foarte ocupată din păcate.

Lansarea a fost bestială, şi cine alta dacă nu Crina putea organiza un asemenea eveniment. Au venit mulţi blogeri şi m-am bucurat în mod deosebit de prezenţa lui Adrian Ştef, de cea a primarului (că doar am dat mâna şi i-am dat autograf), dar şi de prezenţa celorlalţi (vă închipuiţi şi singuri că-mi e lene să dau linkuri). Cu ocazia asta blogroll-ul meu s-a îmbogăţit cu nişte sătmăreni absolut bestiali. Îi găsiţi în secţiunea „Ardelenii mei” şi vi-i recomand cu căldură.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

După ce ne-am lansat, pentru că eu consider că s-au lansat toţi cei prezenţi, am plecat spre Baia Mare unde i-am cunoscut pe Paul, Sonia şi Florina. Dar am revăzut-o şi pe Ingrid şi l-am cunoscut pe minunatul Oscar.

 

Vă mulţumesc tuturor celor ce aţi anunţat apariţia cărţii. Şi, de asemenea, le mulţumesc celor ce au avut răbdarea de-a citi cartea. O să revin cu detalii despre fiecare zilele ce urmează. Poate chiar în drum spre Târgu Mureş o să vă spun imepresii, pe măsură ce mi le amintesc, desigur.

 

Cei cărora le mulţumesc pentru tot în mod deosebit se ştiu deja. Şi îmi pare rău că nu l-am mai prins pe Roger să-i dau două 😀 prieteneşte, desigur.

 

Dar acum, pe lângă „Parfumul văduvei negre” mai aveţi două cărţi de citit la modul obligatoriu. Daţi click pe poze şi veţi intra pe pagina de unde le puteţi comanda. Hai că puteţi. Şi aştept păreri despre ambele, dar şi despre parfum.

 

Ne mai auzim la noapte, dacă nu mor!

           

 

P.S: A scris si Adrian Pop, sa-mi fie rusine!

Reclame

Uitaţi-vă în ochii mei

A, nu-i vedeţi? Nu-i bai. Vă explic eu, sunt verzi. Dar nu culoarea conta, ci profunzimea. Care profunzime? Exact, care?

Mă uimesc şi eu pe mine, iar lumea ţine neapărat să mă debusoleze. Să vă explic, avem tabere. Tabere care mă privesc, că altfel nu aş fi atât de debusolată. Dar asta îmi arată şi cât de diferiţi sunt oamenii şi cum fiecare carte îşi găseşte publicul ei.

Dar mai întâi vă arăt topul cărţilor Tritonic făcut de Maria. Ieri, pe facebook, Mihai, vecinul meu, spunea că ar vrea totuşi să scriu fantasy, că lui îi place mai mult. Mai e un nene, Marian se numeşte şi tot aşa îl strigă. Şi el tot cu elfii. Bun. Mai sunt câţiva care spun că Indiciile sunt ok, dar Elfa e wow. Dacă ar fi să întreb pe altcineva ar spune exact pe dos, ba chiar ar nega existenţa ambelor cărţi. No, atunci eu ce să mai cred:

1 Că scriu mai bine poliţiste

2 Că scriu mai bine fantasy

3 Că scriu bine ambele genuri

4 Că nu scriu deloc bine şi doar mă dau mare pe net.

Da, puteţi răspunde la commenturi cu 1,2,3,4. A, cred că mai era şi varianta 5.

5 Merge, dar nu e grozav.

Bine, acum că am lămurit-o pe asta, mă rog, n-am lămurit-o, că încă sunt debusolată, dar ce mai contează? Ideea e că putem trece mai departe.

Tocmai am terminat cu somalezii. Deci puteţi citi şi voi. Nu, n-am făcut mişto de Bogdan, pentru că acolo încerc să fiu cât de cât serioasă. Dar nu va scăpa 😀

 

Ideea ideilor era că vine târgul Gaudeamus, iar eu mi-am luat în primire programul care urmează a fi:

 

Vineri, 27 ale lunii în curs, ora 17:30, Crime Scene face o dublă, triplă, multiplă, lansare. Ţinând cont că se împlineşte un an de când Crime Scene e pe piaţă, se va sărbători. Dar nu e singurul motiv de sărbătoare. Românii noştri suedezi (da, am scris bine), adică Viorica şi Teodor Morogan vin să fie alături de noi, dar şi pentru a vorbi de romanul lor poliţist „Plăceri nevinovate”. Apoi urmează cina cu George Arion.

Sâmbătă, 28 tot ale lunii curente, ora 13, Tritonic Junior prezintă „Regina elfă”. Da, ştiu, am zis că nu o voi lansa, dar am fost obligată şi chiar nu vreau să o fac 😦 Dar cică sunt neprofesionistă. Asta-i viaţa.

Despre celelalte vă voi spune atunci când o să am o listă completă.

Cred că am uitat să menţionez că Iulia Cioară e noul PR şef al editurii.

O, da, şi n-am mai găsit niciunde Adevărul de Seară. Dacă cineva îl are, vă rog să mi-l aduceţi şi mie mâine. Adică aţi priceput la cine fac referire 😀

Ok, by.

A fost şi vineri 13

img_84741

Că tot îmi zicea Cella că va fi bine şi că tot îi ziceam eu că glumesc, na că a fost şi vineri 13. Jumătate din ceea ce i s-a întâmplat lui Bogdan mi s-a întâmplat şi mie, dar cealaltă jumătate a fost de-a dreptul demenţială. Am ajuns la hotel cu o foame de urs, dar n-am mâncat. Ce să mai mănânci când abia îţi ţii ochii deschişi. I-am spus lui Xreder că intru la duş, dar m-am proptit direct în pat şi l-am visat pe Piţi. M-a sunat Crina să-mi spună că vine. Noroc cu ea, altfel nu mă mai trezeam. Apoi a sunat Darius întrebându-mă dacă a întârziat. Să fim serioşi, să întârzâie de la ce, eu abia ce mă trezeam. A sunat şi Bogdan să-mi povestească de jaf. A fost funny – normal, doar pentru mine 😀 Darius mă întreabă dacă ne întâlnim în restaurant. Eu îi zic că da şi închid. Normal, când ajunge omul în restaurant noi nu eram, aşa că mă bombăne o jumătate de oră că am zis că sunt în restaurant. Dar eu n-am zis aşa ceva. Minunata lui soţie, Lavina – de ce nu avem poze cu ea? 😦 – ne-a povestit câte în lună şi în stele. Are un calm ceva de invidiat. Până şi când e nervoasă e calmă 😀 Soţul Crinei, Marian, ne-a făcut să râdem aprig. Mă rog, la un moment dat, băieţii se întreceau în poante, iar Crina râdea cu lacrimi. Am speriat un restaurant întreg. Deh, aşa ne trebuie. Sâmbătă 14, desigur, am luat micul dejun alături de Crina, Darius şi Lavinia. Aproape că nu ne mai venea să plecăm. Dar ningea aprig, aşa că n-am avut încotro. Dacă Darius şi Lavinia nu s-ar fi ridicat să plece, noi mai stăteam. Crina s-a asigurat că „scap de voi”. O înţeleg, îi lipsea munca la redacţie iar noi am reţinut-o 😀 Nu-i nimic, na, acum poţi munci în voie. Iartă-ne!!! 😆 Drumul nostru a fost mai bun – cu toate că nu o să mai zic niciodată nimic de gropiţele din Piteşti. Ardelenii nu sunt luaţi pe nepregătite, totuşi, atunci când ninge. Utilaje de dezăpezire peste tot. După Aiud a ieşit şi soarele, iar drumul a fost uscat. Am ajuns în Piteşti după şapte ore şi jumătate de mers cu maşina, în condiţiile în care am oprit de vreo trei ori. Am oprit şi la Deduleşti pentru a ne alimenta cu mici şi pui. Apoi am sunat-o pe Katy sperând că a cumpărat ea pâine. Da, vezi să nu! Ar fi fost chiar culmea. Oricum, amintirea din seara de vineri 13 e cea mai minunată. Am râs demenţial de mult şi de bine 😀 Abia aştept să fim în formulă completă, cu Chinez şi Adină cu tot, că aşe ne şede bine. Ei, băieţi, fete, gândiţi-vă la ceva pentru a ne putea întâlni cu toţii.

n1239442586_51512

 OH, să nu uit. După ce m-a înnebunit Bogdan cu un facebook, acum mi-am făcut şi eu cont. Mna, am o nouă jucărie. Să nu urle când nu o să predau manuscrisul la timp, că el mi-a băgat în cap, iar eu Crinei 😀

O altfel de relatare

Mulţumesc, Crina!

 

A început cu o invitaţie şi o bătaie de inimă. Mult prea sulfetista Crina s-a gândit să mă lanseze – desigur, mi-a lăudat şi continuările lui Bogdan :D.

Crina e prea doamnă pentru vremurile astea. Nu am cum să nu îi rămân veşnic recunoscătoare. S-a ocupat de fiecare detaliu al lansării şi a ieşit minunat de bine. Mai bine decât minunat. Trebuie să spun că mai era nevoie de o Regină, şi cu toate astea nu au mai fost. Blesteme şi Regine, toate se vândură. Sigur, s-au vândut şi multe din celelalte titluri ale editurii.  

Pe Crina o s-o tot laud, aşa că o las puţin acum şi vă voi povesti şi altceva 😀

chinezu-drum

După minunata lansare, despre care am povestit aici, am plecat spre Chinezu, acolo unde se lansa cu fast Sportlocal. După cum se vede drumul a fost greu, iar fulgii de zăpadă păreau a fi pietre.

 

 

hrib1

 

Am luat toată gaşca: Bogdan Hrib, Tritonicul Sorin, Xrederul Sorin, Marian (soţul Crinei) şi ne-am dus să fim alături de Chinezu şi Adina (minunată soţie de Chinez cu clop). Ne-am simţit mai mult decât bine. Oricum am stat din bar în bar şi din restaurant în restaurant 😀 Am avut şi laptopuri la dispoziţie pentru a intra pe minunatul site sportiv – recunosc, în viteză ne-am verificat şi blogurile 😀

Păcat doar că cei doi chinezi (soţ şi soţie) au plecat aşa de repede.

chinezu1

chinezu2

chinezu3

chinezu-ultim

Totul a decurs minunat pentru toată lumea, şi încă o dată mulţumiri Crinei 😉

 

Ce am mai aflat în acest scurt turneu:

Crina are un soţ minunat. Are un râs de-a dreptul bestial, se vede că ori râde, ori nu râde. Bogdan Hrib este cel mai mare domn pe care l-am cunoscut. Ehe, aveam eu bănuiala asta dinainte, dar deh, ştiţi cum sunt oamenii şi încearcă să-ţi schimbe părerea. Noi ne-am simţit super alături de tritonici, chiar sunt nişte oameni deosebiţi şi poţi discuta orice cu ei. Totul a fost bestial. Mai bine decât mă aşteptam să fie. Minunat, minunat, minunat!!! Se vede, da, că sunt încântată? În plus, trebuie să recunosc că eu aşa mi-am imaginat întotdeauna că ar trebui să fie relaţia dintre editor şi scriitor, adică aşa cum e acum.

Cu poveşti o să revin, dar acum oboseala m-a răpus. Mulţumiri pentru cuvintele frumoase domnului Chinez, domnului Darius şi lui Horia. Mulţumiri pentru trandafiri lui Trexel şi Cellei – Cella, mă bucur tare mult că am reuşit să ne vedem. Mulţumiri şi Corinei, care ne-a sunat să vadă cum au mers lucrurile – mare doamnă!!! Mulţumiri şi lui Vania pentru deplasare.

Desigur, le mulţumesc bloggerilor sătmăreni şi piteşteni: Ema, Dumis, Killer etc… Dar, în special aş vrea să le mulţumesc ziariştilor sătmăreni şi piteşteni: Gazeta de Nord Vest şi Nord Vest TV, Argeşul, Curierul şi Jurnalul de Argeş, dar şi celorlalte ziare sătmărene şi orădene.

A fost un turneu frumos. Voi avea şi alte surprize, dar cu rândul 😀

 

P.S Mai multe foto aici