Povestea unor lansări

Am atât de multe să povestesc şi am rămas atât de în urmă… Sper doar ca Basarabia să mai aibă puţină răbdare până voi veni cu impresiile mele legate de acele locuri. La fel şi Nea Costache, pentru că merită să fie promovat, dar momentan am atâtea să vă spun…

Mai întâi trebuie să le mulţumesc unor oameni:

Lucia…

Horia Gârbea…

Ciutacii (Mana şi Victor)

Chinezu din popor

Simona Ionescu, pentru că şi-a smuls din programul ei aglomerat pentru a veni şi pentru că n-a răspuns la telefoanele ce-i ţârâiau tot timpul.

Geocer, pentru că m-a răbdat

Arionii, pentru că încă mă mai suportă

Adrian Năstase, pentru că mi-a cerut autograf… 😀

Membrilor juriului nu le mai mulţumesc, dar ei ştiu că o fac… Lilick şi Mădălina au fost senzaţionale, iar Valive este timidă, cu toate că n-ar trebui.

Roger şi Sorin, hai să zic şi de voi… 😛

Vorbim despre prima parte a zilei. Cu toate că, acum, am un regret pentru că cineva nu a putut să participe pur şi simplu la eveniment. Îmi cer eu scuze… cine ştie, ştie. Am încercat cu o ironie fină să-i atrag atenţia, dar deh… n-a mers. În fine, nu mai contează şi întotdeauna la un eveniment unde sunt persoane importante vor fi şi cârcotaşi. Doar că eu am crezut că suntem între prieteni.

Trecând peste partea asta trebuie să vă spun că Mana a ţinut să-mi facă o surpriză. Aşa că nu a venit numai ea, dar l-a adus şi pe Victor.

Horia Gârbea a fost acolo să ne susţină pe mine şi pe Lucia.

Lucia, desigur, a fost strălucitoare ca de obicei, iar cartea ei… da, e prima în vârful celorlalte. I-am detronat pe toţi 😀

Chinezu, ca un Chinez şi el, a tot comentat şi a stat tot timpul cu laptopul în braţe. Ce oameni…

Geocer, desigur, ne-a suportat.

Iar Adrian Năstase a ţinut un speach de zile mari. Mamă ce am mai râs. E chiar mişto. Aşa că le-am propus celor prezenţi un exerciţiu de imaginaţie: să-şi închipuie că AN-ul dispare chiar atunci din faţa lor, iar Lala intră în scenă.

Pe urmă Lucia şi moi am dat autografe, iar Mădălina mi-a propus s-o otrăvesc. Încă nu vreau s-o fac 😀

Apoi l-am confundat pe domnul Mladin cu domnul Coşovei, dar Ştefania Coşovei mi-a luat apărarea 😀

Oi mai fi făcut prostii, eu ştiu…

Oricum, prima jumătate a zilei a fost excepţională. Mă oftic doar că n-am apucat să fac poze cu Ciutacii şi Chinezu.

Cel mai dulce moment al zilei a fost telefonul lui Alex, cine ştie cunoaşte 😉

 

 

 

 

 

 

Apoi m-am mutat la Muzeul de Istorie şi Târgul de carte Amplus. Acolo le-am găsit pe Oana Duşmănescu cu minunea ei de bebe, dar şi pe Stela Popa. Mă bucur că Stela a acceptat să stea lângă mine în timpul lansării pisicii. Dar îmi pare rău că din pricina oboselii a ratat azi Sibiul. Asta este… Se mai întâmplă. Oricum, Stela tot va ajunge la Sibiu, v-o trimit eu legată dacă e cazul.

Apoi m-am mai lansat şi eu o dată şi m-am bucurat să-l revăd pe Mihai însoţit de două domnişoare foarte frumoase: Steluţa (cu o imaginaţie puţintel mai perfidă ca a mea :D) şi Cristina(?!), dacă ţi-am greşit numele poţi să dai, promit să stau.

 

 

 

 

După toate astea, alături de Bogdan Hrib – doar nu vă închipuiţi că a lipsit vreun moment – am avut o mini şedinţă din care Geocer n-a auzit absolut nimic 😛

Aşa că în miez de noapte am ajuns şi acasă.

Îmi pare rău doar că am ratat prăjiturile Luciei. Dar am promis că după toată nebunia asta o iau de mână pe Mana şi o vizităm aşa cum se cuvine.

Aaa, şi să nu uit, am primit trandafiri galbeni, de la cine nu vă spun, numa aşa de-a dracu’ 😀 Ziceţi voi că nu merit să zac. Nu, nu merit, că am de scris ceva important ce trebuie predat mâine la prânz. În concluzie nu merit nimic.

Şi acum… da, mă pregătesc pentru Ardeal. No, staţi că viu… dar mai încet, ardeleneşte aşa 😆

Concluzii găsiţi la Geocer, Mădălina, Lucia, Lilick şi pe unde or mai fi că eu nu mai pot.

P.S: Meme, eşti o dulce şi când nu eşti prezentă fizic. Sper să te revăd într-o zi.

Aşteptare…

Stau şi aştept ca roşcata să mă scoată la cafea, dar mai e până ajunge ea. Mai e multtt, iar eu n-am nici somn, nici stare, nici chef să o duc pe Lala pe culmile ironiei.

Da, aţi ghicit, de câteva zile scriu la noul roman poliţist. Tot cu Lala, cu Bogdan, Crina, dar şi cu Răzvan Dolea şi cine o mai fi. Am scris abia cinci capitole, dar Lala a reuşit să dezbrace un bărbat frumos… ho, pentru percheziţie, cu toate că am văzut-o eu că îi părea cam rău că se îmbrăca. A, ce caută politicianul român în afacerea de la Ibiza? Eu de unde vreţi să ştiu, că n-am intrat în problemă. Sau ce caută bunăciunea aia de bărbat de la SRI? Nu ştiu dacă va ajunge în patul Lalei, mai ales că ea o ia din nou pe arătură. O nouă problemă de natură psihologică îi frământa mintea. Mai apare şi Meme, bunica cea deloc sănătoasă la cap.

Să recapitulăm: suntem în Ibiza, avem o moartă pe care autorităţile o scot din ecuaţie spunând că e sinucidere. Lala ştie că e moarte naturală: „Da, moarte naturală, cu şişul înfipt în inimă. Cine nu şi-ar dori să moară aşa?”. Avem o răpire, care pare să aibă legătură cu tot ceea ce se întâmplă. Un Comisar Şef care îi spune Lalei să-şi vadă de treabă, un domn de la SRI pe care patria îl cheamă acasă, dar e la fel de căpos ca Lala. Un interlop bucureştean şi ce o mai fi pe acolo. De data asta Lala e pe cont propriu, asta dacă Bogdan nu i s-ar strecura în cameră fiind gata să încaseze un glonţ, şi dacă domnul de la SRI nu ar fi ceva mai căpos ca personajul principal. Unde să mai punem şi o Crina pregătită să pună paie pe foc?

Şi de aici ce o ieşi, numai de sus poate şti.

Nebuneală cu creierii capului, ironii şi autoironii, şuturi în fund, dar şi în meclă şi, de ce nu, câteva droguri accidentale. Oh, să nu uităm, Lala este totuşi nebunul de serviciu. În mintea ei se naşte un monstru.

Nu ştiu exact când personajul acesta va părăsi scena, dar ştiu exact cum o va face. Şi de nu o fi cea mai dusă cu pluta eroină a romanului poliţist, zău că eu nu ştiu ce să mai zic.

UPDATE: Bagati un ochi aici 😉

Dacă Lala nu-i întreagă…

… eu de ce aş fi

 

Lansări explicative.

 

A fost întâi Răzvan Dolea şi „Jurnalul unu misogin”, care nu e chiar jurnalul unui misogin.

M-am bătut cu Sorin care să obţină autograf. L-a obţinut el.

Apoi am fost eu şi George Arion. Adică „Indicii Anatomice” şi „Detectiv fără voie”. Priviţi un chinez 😀

Despre „Detectiv fără voie” poze şi câteva cuvinte pe Club de Carte

La final am făcut chetă pentru blugi.

M-am întâlnit cu George Şerban, Mădălina şi superba Meme

Le mulţumesc Silvanei şi lui Mihai că au fost să mă susţină.

 

De Lucia nu mai zic nimic 😀