Într-o zi tot trebuie să mă revanşez

Faţă de mulţi, desigur. Cu precădere faţă de cei care m-au susţinut şi m-au încurajat. Ei, acum, zău aşa, sunt mulţi şi nu i-aş putea enumera pe toţi. Nici nu vreau să încerc măcar, pentru că nu mi-aş dori să uit pe careva. Prea mulţi, prea buni…

Acum, că o am şi pe Laura alături, o persoană deosebită cu o soră fenomenală şi un bebel :D, sunt şi mai bogată. Şi pentru că Laura m-a rugat, o să pun un fragmenţel din Indicii. Nu e cel mai semnificativ, dar e şi el parte din carte, fragmentul, normal 😛

 

„Sătmarul era împânzit de vestea unei crime. Nu se dădeau prea multe detalii în ziar, în schimb se căuta un bărbat: Horaţiu Vidal. Toţi cei ce ar fi putut da informaţii, desigur, ar fi fost răsplătiţi cu vârf şi îndesat.

Crina rămase la barul spitalului pentru o a doua cafea, în timp ce Vlad se plimba pe afară dând telefoane. Se gândea că ar trebui să o ia de la capăt. Să interogheze fiecare victimă colaterală în parte. Şi ei i se părea imposibil ca nimeni să nu fi văzut nimic. Vecinii, de asemenea, trebuiau interogaţi. Niciodată nu se stie de unde iese o informaţie. Şi dacă ştia ceva despre poliţie, ştia că şi cel mai nesimnificativ detaliu contează. Îşi dădea seama că de data asta nu mai gândea ziarista din ea, ci omul. Cu siguranţă un om fusese ucis, despicat şi Dumnezeu mai ştie ce i se întâmplase. Lucrurile nu puteau rămâne aşa. Puse mâna pe telefon şi formă un număr. Sună de câteva ori, şi când îşi pierduse orice speranţă că cel apelat va mai răspunde, îi auzi glasul tumefiat.

– Ai dormit sub pământ? începu Crina.

– Aproximativ, am primit un bilet de ameninţare.

Crina tăcu o clipă.

– Detaliază.

Bogdan oftă. Îi explică în câteva cuvinte cum arată biletul şi cu gravitate spuse ceea ce scria:

– „Răzbunarea bate la uşa ta”.

– Vor să te sperie, fu de părere Crina. Nicidecum să te omoare. Doar vor să ştii că totul e din vina ta.

– Mulţumesc, acum mă simt mai vesel.

Crina făcu o grimasă.

– Nu am zis că e vina ta. Nu poate fi vina ta că un nebun umblă în libertate.

– Mdea.

– Hei, capul sus, îl vom prinde.

– De când eşti tu poliţistă?

Crina rânji.

– Ce contează, îl voi prinde.

Vlad intră ca fulgerul în cafenea. Ziarista închise telefonul şi aşteptă veştile.

– Un domn, la tine la redacţie, spuse el repede. Te aşteaptă, are date despre cizmar.

Cei doi alergară într-un suflet spre redacţie.”

 

No, atât că urmează detalii mult prea importante pentru a fi lăsate in libertate 😀

Frichineli

Am plecat de două ori la somn, dar nu am stare. Aşa că am zis să vă spun. Am fost la Iaşi, unde i-am cunoscut pe Shauki – cu precădere – şi în fugă pe Mihaela Frunză. No, oricum Shauki a stricat surpriza, dar nu spun mai mult 😀

Lansarea mi s-a părut mişto. De ce? Chiar dacă lumea nu se aduna, sonorizarea a fost atât de bună încât s-a auzit în fiecare colţ al târgului. Dar mai interesantă, la drept vorbind, a fost masa de la „Bolta Rece”. Shauki nu a vrut să bea vin, cam prea cuminte 😀 Nu are nici un viciu, de aia citeşte atât de mult, are mintea limpede.

Am bărfit, desigur, cu Crina la telefon şi, dintr-o nebunie de moment i-am făcut trafic lui Vania (poveste lungă 😀 ).

Până descarc eu pozele şi încep să vă spun poveştile nu uitaţi, Piteşteni, că duminică aveţi întâlnire cu Corina Creţu. Afişul e mai jos, dar cred că ştiţi deja ora şi locaţia.

Sunt obosită moartă, dar nu pot să dorm. În schimb, mănânc de când am venit acasă. Se anunţă o vară grea, cred că trebuie să mă grăbesc să plec în concediu, altfel nu îl mai apuc la ce planuri are Bogdan. Probabil că nu voi mai apuca să văd nici Piteştiul, poate doar de Crăciun şi de Paşti. Povestea Iaşului o să v-o destăinui în curând pe Dinastii, aici avem lucruri mai importante de vorbit. Mă rog, nu e nimic mai important ca Iaşul, dar totuşi.

Pentru o mai bună prezentare, totuşi, mergeţi la Shauki, el a zis mai bine şi mai amănunţit. Bogdan, Răzvan Dolea, Andreea şi Marius au fost acolo cu mine. Nu m-au scăpat din ochi 😀

Poate acum mă ia somnul 😛

 

Aaa, să nu uit: Bogdan a primit de la Universitatea Iaşi premiul de excelenţă pentru Blestem şi un alt premiu, tot de excelenţă, pentru editură. În curând o veţi vedea pe Andreea cu diploma. Şi radiază de fericire 😀 Eu nu îi mai felicit pentru că m-au alergat prin Iaşi de mi-au sărit capacele.