Oi fi, n-oi fi…

Mare semn de întrebare. Zău că da. Adică cei de la Cotidianul zic că eu aş fi intelectuală. Şi că ăia mai intelectuali (decât mine) nu cred în forţa internetului, că cică ar fi de porc. Dar când fac cu ICR-ul expoziţii de toată jena e de vită. Ca să înţelegeţi! Adică cei de la Cotidianul să nu mă înţeleagă greşit, lor le mulţumesc pentru semnalare. Doar că eu nu ştiu unde se ascunde intelectualul din mine. Şi mai sunt şi alţii pe internet cum ar fi Lucia Verona, Mihai Mălaimare şi mulţi, mulţi alţii, care au văzut în internet o cale spre cultură şi spre a-i copta şi pe alţii.

Acum faptul că am fost pusă lângă Octavian Paler mă onorează. – Doamne ce dor îmi e de omul ăsta!- Nu mă onorează, e mai mult de atât. Nici în cele mai măreţe vise ale mele nu mi-a apărut aşa ceva.

Dar trebuie să mă explic. „ce dracu’ o vrea nebuna asta să zică?”, ştiu, ştiu. Faptul că am scris câteva cărţi nu mă face intelectuală. Faptul că am o facultate nici atât. Faptul că citesc mai mult decât media, nu, nici asta. Aşa că nu mă simt. Tocmai de aia mă întreb şi eu: oi fi, n-oi fi… eu zic că nu. Că sunt populară, asta o pot accepta, doar mi-am pus toată viaţa pe tapet. M-am certat cu lume, m-am bucurat cu lume, mi-am făcut prieteni, mi-am făcut duşmani, cunoştinţe şi alte specii. În plus, când mă apucă scelerarea toată lumea se îmbulzeşte. Nici nu e greu să fii popular în astfel de condiţii. Ce mai, cei care sunt cu mine de cel puţin un an ştiu bine despre ce vorbesc, ceilalţi vor afla singuri. Nu de alta, dar nu o să fiu prea mult timp cuminte 😀 Asta e clar. Tot mă apucă când m-o apuca.

Mulţumesc domnilor de la Cotidianul şi data viitoare, de o mai fi, vă rog eu ziceţi şi de premiul de dramaturgie de care sunt cea mai mândră 😀

Ăăă, şi să ne fie clar, indiferent cum m-aş simţi eu, voi trebuie să mă apelaţi cu „doamna intelectuală” că nu sunteţi de capul vostru pe mirişte. Clar? 😆

P.S: Am minţit-o pe Crina că nu public în seara asta şi am trimis-o la culcare 😆 Ce rea îs.

Cata tag-ul :)

Când zici că te bazezi pe Xreder pentru o poză cu marea, nu îi merge siteul. Mă rog, aşa că ne adaptăm. Pentru că Cella mi-a amintit că nu am zis nimic de mare, am vrut să vă dau o originală, dar aşa, vă dau ce am. Tot Cella mi-a amintit că m-am lăudat că vă povestesc cum a fost la mare. A fost ca dracu’, ce să zic. Mă rog, era vânt cu soare. Moment în care pielea se bronzează cel mai bine, doar că eu nu sufăr frigul, aşa că am renunţat. Cu toate astea, tot m-a prins. M-am gândit să îi fac o vizită lui Ştefan sau lui Arhi şi soţiei lui. Mă rog, vizită, să le dau o întâlnire. Dar, până la urmă, am preferat să dorm. Nu cred că ei s-ar fi deplasat până la mine.
În zilele astea am avut timp să mă uit pe mai multe bloguri. De obicei mă uit pe mai multe, nu prea comentez eu pe toate. Nu că aş fi fiţoasă – dar sunt – ci pentru că, de multe ori, habar nu am ce să zic. Crina, Vania, Omu’ şi Mana, mă acceptă şi în afara subiectului, dar la ceilalţi nu îndrăznesc să o iau pe câmpii, aşa cum sunt eu obişnuită.
A, aţi constatat că atunci când scriu nimic am foarte multe commenturi? Şi că atunci când zici lucruri importante, trag de comentarii? Ăsta era un P.S 😀
Azi am decoperit o chestie misto. Filomela rulzzz, mă rog, dacă o citiţi veţi descoperi şi voi ce am descoperit eu. Cu această ocazie, îi supun spre atenţie domnului Hrib povestea cu pricina 😉 Sunt subtilă, ştiu.
Pentru că am primit mită, să dau şi nişte linkuri. Acum, sper să nu vă supere comentariile, dar vă spun cam ce aş vrea eu de la voi.
Kmi, aş vrea să nu te mai speli pe dinţi. Icrele alea negre costă prea mult 😀
Radu, uneori, sincer, aş vrea să scrii mai mult. Fi mai rău, mai analist, că de putut poţi.
Cristal, tu eşti cum trebuie, nu prea am ce să-ţi spun. Eşti ok aşa cum eşti.
Sibilla, uneori aş vrea să traduci ce spui în sârbeşte.
Acum să nu credeţi că iau tot blogrollul la rând. Unele linkuri nici nu ştiu sigur de ce sunt acolo. În fine, cum ziceam?
Da, Laura, chiar mă gândeam că nu mai ştiu de multişor ceva de ea.
Şi ca o legătură subtilă: Hello, pisoi. Şi de la tine aş vrea să vorbeşti mai mult despre tine.
Cora, cum îi spuneam pisoiului. Uneori, oamenii, simt nevoia să te cunoască pe tine. Pe Pescăruş îl ştim. Dar cine e Cora? Poate ne spui două trei vorbe.
Ah, să nu uit. Azi am descoperit blogul lui Mihai Mălaimare. E foarte fain. Chiar foarte. Nu ştiu cum de mi-a scăpat.
Hey, îmi aduc aminte că atunci când am început cu blogul, primul link a fost către Horia. Mamăăă şi a trecut anul şi am uitat să-mi sărbătoresc blogul. Trist. Am început să uit şi când e ziua blogului. Oricum, s-a dus. Plus că l-am mutat de l-am zăpăcit. Ce mai contează. La anu’.
Cred că următoarea persoană pe care am cunoscut-o, a fost Maria. Mă rog, după ce ne-a îmbuibat cu icre negre, o să zic că a fost prima 😀
Din blogosferă îmi mai place Micutzu. Uneori e super cinic, ceea ce mă distrează.
O, Doamne, mâine o să aud: „pe mine m-ai uitat”. Mă rog, mă gândeam şi la scriitori, dar lor le dau link altă dată. Până una alta, puteţi consulta lista. Nici eu nu mai ştiu ce să zic. Mă rog, ca şi azi, nici nu aveam ceva interesant de spus.
Fiind duminică, o să fiu în plimbare. Aşa că vă las să vă certaţi pe linkuri. Vă daţi seama că pe mulţi v-am omis pur şi simplu. Despre alţii, chiar nu am ce să spun. Ar mai fi foarte interesant la Mordechai. Mă rog, e chiar foarte interesant. Păcat că nu ajung eu mereu acolo. Că na, nu dispun chiar de tot timpul din lume. Plus că scrie foarte mult. Mi-ar fi greu să mă ţin după el. Mă rog, mai sunt. Nu îmi amintesc acum. Sunt şi oameni pe care nu îi am în blogroll. Că nu îi pot ţine pe toţi, că nu vreau să ajung ca domnul Chinez şi să mă întreb cui să-i fac vânt şi cui nu. Zău aşa. Şi aşa sunt câţiva pe care nu îi vizitez nici măcar o dată. Dar asta e altă discuţie.
Deci, e duminică şi sunt plecată. Vă las să vă certaţi pe link. Cine dă mai mult apare şi luni. Cine nu, nu mai apare. Pe cine am omis o să mă ierte. Pe cine nu, nu o să mă ierte. Ce ştiu eu. E unu noaptea şi vorbesc prostii 😀