Deci vine Crăciunul

   Mă bucur, cum nu? Mai ales pentru ziua de 26 😀 De ce? Nu vă spun, normal că nu. Dar înainte de-a vorbi de Crăciun vă spun cu subiect şi predicat că treaba cu satanismul a fost doar o glumă pusă la cale de mine şi Geocer, iar de faţă erau şi Ioana (care tot timpul îl stresează pe George spre fericirea mea 😛 ), Cangurul ( care ne încurajează în a face prostii, pentru că el e un tip serios în viaţa de zi cu zi, adică mult mai serios ca noi) şi Dan Badea (omul care critică cu atâta plăcere că mă face şi pe mine să devin scelerată 😆 ) – Xreder e inclus în preţ 😉 . Din păcate de la întâlnire au lipsit: Raluca, pentru că s-a dus la Avatar (adevărul e că şi eu m-aş fi dus la premieră, dar Xreder a insistat să mergem la întâlnire); Ema, un copil mare cu puiuţ mic şi frumos 😀 ; Mişu, desigur, şi omul care ne dă ţeapă de mult timp: ADIIII ENACHE. Dacă observaţi avem în grup un Badea şi un Enache. O fi bine, o fi rău? Sper că n-am uitat pe nimeni pentru că mi se întâmplă tot timpul 😉

   Şi acum, aşa cum vă spuneam, vine Crăciunul. După ce mi-am rupt coloana am reuşit să fac şi bradul. Recunosc, Xreder a fost mai activ ca mine, dar eu am şi gătit şi se compensează. Încă mă doare spatele.

   Zăpăcitul de Mircea Badea m-a făcut să pierd Grande Fratello, pentru că na, normal, m-am uitat la filmuleţul cu penele. Doamne cât de tare a fost! Adevărul e că mă aşteptam, doar a zis că o face din sfidare 😉 Dar nu mă aşteptam să fie atât de mişto. Cel puţin m-am râs, dar m-am cam supărat că n-am văzut show-ul de la început.

   Bine, şi mai spuneam că cel mai mult mă bucur pentru ziua de 26. Sinceră să fiu nu ştiu ce să pun la cale, aşa că o aştept zilele astea pe Cella cu ceva idei 😀 M-aş bucura şi mai mult să fiu în Satu Mare sau Satu Mare în Piteşti 😉

   Dar nu vă spun nimic, ce naiba!

   Că tot vine Crăciunul Bogdan Hrib a decis că trebuie să-mi facă o surpriză, aşa că azi m-a trezit în creierii nopţii (la dracu’) şi m-a scos la o cafea. Sigur că darul meu a fost în cărţi. Eu îl înţeleg că se ocupă cu asta, dar putea să-mi ia altceva, cărţile oricum mi le iau singură. Adică gratuit din editura domniei sale. Sau e editura mea?! Mă mai gândesc 😀

   Şi pentru că tot mă doare spatele de înnebunesc, până mâine când am o programare cu dureri de cap la propriu, încerc să-mi revin 😀

   Încă nu vă urez Crăciun fericit, cu toate că sunt tentată să o fac şi să-mi iau o pauză de net. Dar totuşi nu sunt chiar atât de tentată 😉

   Şi totuşi, e sărbătoare până după anul nou (cea mai cretină chestie din toate, dar vorbim altă dată despre asta), aşa că: Sărbători aşa cum vi le doriţi!

Reclame

Vă spun doar atât…

Ne-am întâlnit, dar am vorbit mai mult despre „Cronica unei morţi anunţate” care e destul de banală, dar foarte mişto în banalitatea ei 😀 Nu toţi au reuşit să citească „Sex cu femei”, nici să facă 😉 Dar majoritatea au spus că vor remedia. Ar fi şi păcat să nu o facă dacă tot au cumpărat cartea. Poate reuşesc să-l aduc pe Suciu la o astfel de întâlnire. Ar fi interesant. După ce-l cunoşti n-ai cum să nu-l adori 😉

Bine, o pârăsc pe Raluca şi pe Canguru’, dar vor citi, în plus mi-au promis că vor veni şi la minunata lansare, să nu fac cacofonie de la-uri :P. Bine, sper ca Raluca să nu uite să vorbească cu minunatul profesor – asta nu avea legătura cu vreo cacofonie.

Ema, Geocer şi eu am fost singurii care am citit tot. Adi a citi o carte şi jumătate. În fine, restul e can-can. Am avut şi musafiri: Badea şi Adelina. Nu, nu Mircea Badea, cu toate că eu aşa am crezut întreaga seară. Dar nu are rost să povestesc de ce am crezut asta. E o tâmpenie.

Musafirii au fost doar musafiri, adică fără citit. Nu contează.

Deja încep să aberez şi e foarte târziu, dar vorba aia, trăiesc din aberat aşa că nu e nici o problemă.

Cangurul nu a scos nici un suneţel despre cartea pe care o pregăteşte. Iar asta mă enervează pentru că sunt foarte curioasă din fire. Şi mai rău sunt nervoasă pe mine pentru că am uitat să-l întreb. Iar marţi nu o să-l pot lua la întrebări, pentru că ar fi cam aiurea. „Luis, tu taci până aflu ce scrie Canguru’” 😆 Bine, ar fi şi simpatic. Dar totuşi.

Ioana nu a venit de data asta, dar sunt sigură că ea şi-a făcut întreaga temă. Şi o să-i pun întrebări din „Sex…” data viitoare, să se înveţe minte 😛

În plus, puteţi citi pe Club noua pagină a Luciei Verona cu o surpriză. Surpriză pe care o voi anunţa şi eu luni cu surle şi trâmbiţe. Până atunci vă duceţi acolo în pagini şi rezolvaţi voi problema. Tot în plus, că nu e în minus, aveţi şi o recomandare de weekend, de-a dreptul excepţională. Vă rog să mă credeţi că uneori Agatha Christie a avut mai mult decât sclipiri de geniu. Iar o carte poliţistă la sfârşit de săptămână nu face decât să relaxeze neuronul. Pentru cine îl are. Eu nu îl am, desigur, aşa că am fost foarte stresată citind-o. Îmi era teamă că nu voi pricepe literele, dar mi-a ieşit. La naiba.

Tot ca să fiu cu fundul în sus, nu am priceput azi o chestie, de ce îl interesează pe un domn de unde am avut eu acum cinci ani nu ştiu câţi bani. Poate m-am prostituat, poate soţul meu mi-a pus condiţia să am bani pentru a mă lua de nevastă, cu toate că nunta s-a petrecut cam cu opt ani în urmă. Poate că am o mătuşă Tamara, adică de ce alţii au voie şi eu nu? Poate i-am câştigat. Doamne, ce probleme au unii oameni şi cum nu pot respira de grija mea. Dar îi mulţumesc domnului pentru grijă şi îl rog să verifice la finanţe, toate veniturile mele sunt declarate, iar din alea ilegale nu am. Dar mă poate căuta de îi vine. Nu mă supăr.

Şi cu asta să aveţi un weekend plăcut sau nu! Depinde cum vi-l doriţi 😉

Când nu ai altă treabă…

… mai scrii o petiţie. Că prostia uneori poate atinge cote maxime, nu poate nega nimeni. Mă rog, în România asta se întâmplă la fiecare secundă. Cum asta care? Prostia, cote maxime, etc. Până aici e bine, da? Ok.
Ce spun eu. Spun aşa.
Am ajuns acasă exact la ora la care începea „În gura presei”. Până m-am fâţâit, şi m-am fâţâit, a trecut ceva din emisiunea. La un moment dat îl aud pe Mircea Badea pomenind de o petiţie. Se amuza, nu că nu ar fi avut de ce. Doar că eu nu am prins poanta. Mă rog, m-am mai fâţâit prin casă şi apoi, liniştită, aud vestea. Cineva a făcut o petiţie online pentru a fi demis Badea. Hilar! Până aici am râs şi eu. De parcă ar lua cineva în serios petiţiile alea. Asta îmi sună cam aşa: Voiculescu deschide netul, caută pe blogul lui Ciutacu, vede ştirea, dă clik pe petiţie şi zice: „Da, bă, da. Dacă poporul nu-l vrea”. Sau: se uită omul liniştit la emisiune şi îl aude pe Badea vorbind despre petiţie. Dă căutare pe net, o găseşte şi se cruceşte.
Dacă nici asta nu e futere de timp, care mai e? Dar să o dea pe Magda Ciumac jos de pe TV, nu face nimeni petiţie? Că dacă tot nu aveţi nimic de făcut mai bun, măcar atât. A, da. Omul se simte jignit, de fapt, na:
„Noi cetatenii de rand solicitam demiterea lui Mircea Badea de la emisiunea IN GURA PRESEI si totodata de la trustul Antena, deoarece are un limbaj inadecvat, jigneste orice cetatean ce vrea sa-si exprime o parere.
Rog Antena 3 sa puna un om competent, capabil sa ne dezvaluie noutatile de zi cu zi.
Semnati aceasta petitie pentru destituirea lui Mircea Badea de la Antena 3.
Maine chiar dumneavoastra puteti fi injurat de acest individ.”
Fratele meu gri, ca să nu îmi ceară Victor drepturi de autor, te simţi jignit, schimbă dracului canalul. Nu degeaba au inventat ăştia telecomanda. Hai, dacă nu aveai telecomandă la TV poate înţelegeam. E mai greu cu deplasatul, dar mai sănătos că rişti să ţi se umfle şuncile doar cu băţul în mână. Dar fie, pricep. Şi totuşi, există telecomandă. Te simţi jignit, schimbă. Simplu.
 
P.S: Nu, nu am înnebunit. Da, ştiu, nu v-am prea obişnuit cu subiecte din astea. Dar am râs atât de tare că… na… m-am gândit că veţi dori şi voi să „vă râdeţi” cu mine 😉
P.P.S: Nu uitati lista cu carti.
P.P.P.S: Trustul Intact, nu Antena… verze…
UPDATE: Deci da, a aparut si petitie impotriva Magdei Ciumac.  Eu ziceam asa la misto, dar lumea o ia de buna.  Ce ziceam cu prea mult timp liber? Aha…

Viaţa geniului în imagini

Am renunţat puţin la Our ca să vă arăt că lucrez. Da, aveam şi o poză cu Mircea Badea, poză făcută pe TV, care acredita ora 00:50. Nu am pus-o că şi aşa sunt prea multe. Poate o altă dată. Şi aşa am multe de spus, pentru că biblioteca e doar pe jumate.
Aşadar, aşa lucrează geniul. Aşa îmi zice Merlin 😀

  Dap, asta nu a ieşit. Habar nu am de ce şi e cea mai bună operă a mea.

Urmează mediul care mă revigorează 😀 Sigur, nu în întregime.

Cărţi am peste tot, chiar şi pe unde nu ar trebui: noptieră, colţuri ascunse, colţuri la vedere 😆

Ne întoarcem la mediul care mă revigorează. Bine, putem să-i spunem sala mea de lucru.

Cu toate că la mine în casă nu se pune alcool în gură. Ambii fiind duşmani declaraţi, asta nu înseamnă că nu avem cu ce vă servi. Serviţi! 😀
Poate vă mai arăt şi mâine.