Trei, Doamne…

….

…. în Suspans.ro

Ştiam că trebuie să apară şi Lucia, ori n-am ştiut eu unde să caut, ori n-a avut suficient timp. Nu ştiu. Dar ştiu că la secţiunea Proză, în ordinea pe care v-o dau, existăm. Trei, Doamne, cum am mai spus, şi sper că „nu toţi trei”, măcar doi să mai fie la un moment dat. Şi clar nu mă gândeam la mine.

Dar să trecem peste prezentarea idioată la subiectul discuţiei.

Aşa cum ştiţi deja sau nu, de la un timp eu şi George Arion scriem câte ceva pentru revista lunară şi online Suspans.ro. Revistă ce aparţine editurii Nemira. Iar prin bunăvoinţa lui Mircea Pricăjan am ajuns şi noi acolo. Eu nu ştiu dacă merit, dar ceilalţi doi cu siguranţă.

Azi sau ieri, nu sunt sigură, a debutat şi Ivona Boitan cu un fragment din noul ei roman ce o să apară la Tritonic „Negru de fum”. George Arion, în sfârşit, după ce a scris articole pentru revista mai sus menţionată, vine şi cu o proză „Începutul anchetei”. Aşa cum ştiţi, cei care ştiţi, Iolanda Ştireanu îşi continuă jurnalul. Poate că povestirea de acum e mai ciudată, dar nu-i poţi cere minţi să scrie altceva decât ce gândeşte. Sau o fi fost inima. Oricum, era clar că Eva n-a existat, la fel ca regina din Saba. Important e să ştii când să te opreşti. Nu cred că Iolanda ştie, dar cel puţin, pentru moment, a lăsat-o baltă. Nu. Povestea morţii Evei nu se termină aici, dar nici nu se va continua luna viitoare, ci într-un roman. Că mi-a venit ideea. N-am ce face.

Despre asta e vorba azi. Nu politică, nu nervi, nici calmitate, doar Proză în Suspans.ro. Să citiţi cu plăcere. Mi-ar plăcea s-o faceţi şi cu înţelepciune, dar de acum ştiu că nu toţi cei care ştiu să citească şi pricep. Asta e.

Reclame

Ultimul episod

Dap, s-a finalizat Inocentul? O fi bine să zic „finalizat”? Adică, am văzut că dacă te apuci şi zici din astea, nu le sună bine unora. Iar eu mă gândesc să-mi sune mie sau să le sune lor?

Acum că s-a terminat foiletonul parcă îs un pic tristă. Adică abia aşteptam să-l termin, ca apoi să îmi pară rău. O să-i simt lipsa. Mulţumesc, Loredana! Loredana l-a făcut PDF şi îl puteţi descărca. După ce-l citiţi îmi puteţi trimite banii la… 😆

Bine, gata.

Adevărul e că nu sunt în toane prea bune. E vorba de cap. Nu, nu mă doare, doar că e el negativ. Tâmpit de negativ.

Azi am realizat cu Ivona nişte lucruri frumoase. În străfundul sufletului meu dansez de fericire, dar capul… Oricum, sunt chiar bucuroasă că am reuşit aşa ceva. Adică că vom reuşi. Acum, cel puţin, pot să văd ceva spre viitor. Noroc că am avut cu cine pentru că nu oricine e deschis spre nebunie pură 😀

Tot acum îl anunţ pe Mircea Pricăjan că da, adică că voi avea ceva de spus pentru Suspans.ro. Până duminică. Îmi cer scuze că am cam întârziat lucrurile, dar tot capul e de vină. Şi cum nu mă pot despărţi de el, asta e. Îl păstrez că nu am de ales.

Dacă tot suntem aici o să vă spun şi asta: de pe 1 august voi avea un articol pe săptămână în Feminis. Le mulţumesc că m-au contactat şi mi-au dat de gândit.

Tot azi, că azi a fost zi de zis „tot azi” 😀 , m-am întâlnit şi cu Cristian Gheorghe. Noi ne-am mai văzut la Bookfest, dar acum ne-am văzut şi mai bine. Ştiţi, Cristian se ocupă şi de Cantina Socială. Am gătit şi eu pe acolo. Fireşte, apoi au murit toţi cei ce au mâncat, doar Piţi a supravieţuit. Doar v-am spus că a făcut-o.

Tot azi, da, că toate sunt azi, doar v-am zis, Vania a continuat cu celălalt Inocent.

Tot azi Griska a zis ca-i place de Piţi.

Tot azi am condus de am făcut băşici în tălpi… asta nu cred că era de interes naţional…

 

Aaa, dar să vă spun, că totuşi ceva tâmpit de negativ, dar cumplit de funny tot s-a întâmplat. Bine, funny acum că sunt acasă, atunci n-a prea fost.

Blonda de mine pleacă de acasă, pe autostradă – nu la produs că aveam bani, poate mâine – cu gândul că bagă motorină de la km 30, ca de obicei. Dar muzica bum, bum, blonda cânta, sula motorină că am uitat. Pe la jumătatea autostrăzii, tot blonda de mine, îşi dă seama că e groasă. O sută nouăzeci la oră şi motorina cam scădea. Eh, am zis, asta e, nu-i bai, vine Agipul imediat. Bine, el a venit, eu am oprit. M-am dus ca o lady la pompă şi i-am făcut semn „sclavului” să vină să mă ajute. El îmi rânjeşte ca un… să nu zic, şi zice: „S-a oprit curentul”.

Mno. Disperată, de data asta cu o sută douăzeci la ora, să scot consum bun, nu?, merg spre următorul peco şi ultimul. Nu. Nici acolo curent. Tot cu o sută douăzeci rulez până în Bucureşti. Nici de muzică bum, bum nu mi-a mai ars. Ceea ce s-a văzut că având magazie cu şase cd-uri, la un moment dat muzica ajunge la Mădălina Manole. În alte ocazii aş fi schimbat imediat pentru că, la drept vorbind, soarta ei m-a cam impresionat, dar în situaţia dată nici n-am auzit-o. Bun. În Bucureşti mă duc la Petrom, bag motorină şi încalc vreo sută şi ceva de reguli de circulaţie. Dar nimeni nu m-a claxonat, nimeni nu m-a înjurat, ba din contră. Poate că se citea pe mine panica.

Asta da situaţie stupidă, să ai peco la dispoziţie dar să nu fie curent. Acum mai bine îmi culc neuronul ăla cu gânduri negre. Mâine va fi mai bine… sau nu.

Azi trebuia să fiu patrioată?

MULŢUMESC, LUCIA! (Am zis că o să-i mulţumesc toată viaţa, dar nu în fiecare zi pe blog 😀 Da, era vorba de toată viaţa mea şi nu, nu vă spun de ce)

 

Da? Trebuia? Serios? De ce? Da, mă aliez la sarmale, dar la revoluţie… NEVER. Azi chiar mi-am adus aminte că am uitat să-l menţionez pe Mircea Pricăjan pe care l-am zărit la Gaudeamus şi am schimbat trei cuvinte. Îmi făceam procese de conştiinţă 😀 Scuze, nu a fost cu intenţie. Doar am spus că mi s-a făcut rău şi am fost nevoită să plec. Cu toate că Xreder ar mai fi stat. Glicemia… alergiile şi alte prostii. Se mai întâmplă.

 

Dar nu despre asta vorbeam, ci despre patriotism. Ba chiar voiam să vorbesc şi despre pasiune. N-am nimic împotriva ălora de votează cu Băsescu. Treaba fiecăruia. Dar terminaţi cu pasiunile pe blogul meu. Nu o să cred niciodată că acea înregistrare a fost o făcătură. Atâta timp cât am cap, ochi şi urechi. Atâta timp cât declaraţiile la prima vedere au fost cele care au fost. Şi atâta timp cât cunosc personajul. Nu am nevoie să fiu convinsă de nimeni să votez cu X sau cu Y, iar în spaţiul meu virtual scriu ce vreau, de cine vreau. Nu trebuie să fiţi de acord cu mine, tocmai de asta există şi alte opţiuni. Mai rău mă enervează că nici măcar n-am făcut politică pe blog, dar încercaţi voi să mi-o impuneţi. Şi zău că fac urât când sunt nervoasă.

Nu pricep de ce trebuie să mă convingă cineva de ceea ce văd singură. E, de asemenea, problema mea dacă sunt amică cu Bădin, cu Ciutacu şi cu Mama Omidă. Nu vă cere nimeni să ieşiţi cu noi. – Dar ca să ne fie clar, eu ies doar cu Mana 😀 –

Nu vă cere nimeni absolut nimic. Pot să fac reclamă sau anti-reclamă cui vreau. Dar până atunci, oameni buni, trebuie să vă spun că eu n-am pasiuni politice duse la extrem. Dacă eu nu-l vreau pe Băsescu, e treaba mea. Geoană nu-mi place, dar îl prefer. Nu cred în minuni. Nu cred că va veni Dumnezeu pe pământ. Încă mai sunt raţională şi n-am de gând să cad în patimi duse la extrem. Şi chiar dacă aş face-o, tot n-am nevoie să fiu convinsă. În viaţa mea n-am întrebat pe nimeni cu cine trebuie să votez. Nu am avut nevoie de părerea altuia în această privinţă. Dar, dacă, dintr-o greşeală, mi se va năzări că îmi trebuie sfaturi, o să vă cer.

Şi mă refer, în special, la cei care înjură şi au fost şterşi. Nu că m-aţi impresiona cu înjurăturile voastre. Dar eu eram doar croşeul. Oamenii ăia cărora vreţi să le transmiteţi mesaje au bloguri. Scutiţi-mă de defulările voastre. Sunt obosită, nervosă şi plictisită. Iar voi nu faceţi decât să mă convingeţi că NU trebuie votat personajul pe care-l apăraţi cu patimă şi înfrigurare.

Desigur, pot şi eu să înjur, dar asta nu m-ar face cu nimic mai specială decât pe voi. Aşa că duceţi-vă şi înjuraţi acolo unde vă doare, nu la mine. A, da, iar pe blogul meu nu e democraţie, aprob ce commenturi am eu chef. Nu suntem fraţi şi chiar de-am fi, nu mi-ar păsa prea tare.

Acum putem vorbi despre vreme?  

 

UPDATE MIŞTO: Textul aici, pozele mai jos 😀

 

 

Bune şi nebune

Cel mai important: Ei bine, trebuie să vă spun că Simona Ionescu şi Isabelle (le ştiţi pe ambele) cu ajutorul şi împreună cu ziarul Click demarează o campanie cu adevărat folositoare „Din inimă pentru copii”. De câteva zile Click-ul are şi această rubrică. Printre altele, bineînţeles. Dar ideea e că aceste două doamne, în special Isabelle, nu se dau bătute şi luptă pentru copiii care au nevoie de ajutor pentru a fi trataţi. Nu îi lăsaţi nici voi, alăturaţi-vă lor şi vă rog să daţi mesajul mai departe. Ar fi un mare păcat să lăsaţi nişte vieţi care sunt la început de drum de izbelişte. Chiar şi ducând mesajul mai departe reuşiţi să fiţi mai aproape de nişte oameni cu probleme şi să-i sensibilizaţi şi pe ceilalţi.

Vă mulţumesc pentru înţelegere! Viaţa copiilor e importantă!

 

Mai puţin important, dar folositor: Azi am fost în direct la Alpha TV, lunea viitoare voi fi în reluare tot acolo.

 

Destul de important: Lui Mircea Pricăjan i-au plăcut Indiciile. Este destul de important ţinând cont că, cel puţin din partea mea, a existat o oarecare tensiune. Am mai spus şi altă dată că în ciuda celor care-l critică pe Mircea ca traducător mie mi se pare foarte bun. Chiar dacă am o oarecare „tensiune” în ceea ce priveşte omul, tot nu pot fi ipocrită pentru a nu-i recunoaşte meritele. Mai mult m-a mirat faptul că Mircea s-a gândit să citească un autor român, aveam eu senzaţia că nu e prea încântat – scuze dacă greşesc. Îi mulţumesc şi public pentru aprecieri, înseamnă foarte mult pentru mine venind de la el. Sper să nu îl dezamăgesc, cu toate că Darius a zis că Parfumul e mai mişto ca Indiciile. Cred că şi Lucia a zis acelaşi lucru. A, da, sunt singurii care au citit Parfumul. Şi ajunge, da? 😛

 

Trebuie să spun asta: Azi, după emisiune, am vorbit cu cineva – nu spun cu cine. Şi am discutat despre faptul că mulţi tineri îmi trimit texte să le citesc şi să-mi dau cu părerea – Atenţie detractorilor, nu zic că sunt specialistă în a-mi da cu părerea, tocmai de aceea am şi anumite rezerve în a o face – Şi personajul respectiv mă întreba de ce îmi pierd timpul.

Fraţii mei, nu îmi pierd timpul. Să ne fie clar. Decid eu când o fac şi când nu. Dar în lumea asta ipocrită e un mare dezinteres în ceea ce priveşte tinerii. Ştiu şi eu cum e să ţi se spună: „du-te, bă, ţâcă şi învaţă”. Nu vreau să fac asta sub nici o formă. Pentru că mulţi din liceenii de azi mâine ar putea deveni scriitori dacă cineva i-ar împinge de la spate şi le-ar da speranţă. Eu cred că oamenii din ziua de azi au uitat de visele lor din tinereţe. Mare păcat, aşa se pierd talente şi vise. Eu nu îmi permit să spulber visul unui copil. În viaţa mea nu aş face aşa ceva, şi dacă îl pot ajuta cu un sfat – bun sau rău – am s-o fac mereu. Dar atenţie, chestia asta e doar pentru copii, nu toţi care se trezesc după o sută de ani că vor să devină scriitori mă pot bate la cap. Fac lucrul ăsta pentru tineri pentru că nu îl face nimeni. Pentru că am o nepoată şi pentru că ştiu cât de cumplit e să îi spulberi visele. Şi apoi, dacă nu încep de acum să scrie, când să o facă? Pe mine până la 23 ani când am dat de Robert şi Gyuri nu m-a îndrumat nimeni în nici o direcţie. Ştiu cum e să mergi prin beznă şi să n-ai idee dacă urmezi calea bună ori nu.

Şi vă spun cu regret că îmi e silă de cei care îi îndepărtează pe aceşti copii spunându-le că mai au mult până departe şi tăindu-le elanul. Bine că v-aţi născut voi perfecţi! Şi cu asta mi-am vărsat oful.

 

Nu uitaţi de campania ziarului Click şi învăţaţi să fiţi puţin mai buni şi mai puţin ipocriţi. Nimeni nu s-a născut perfect.

 

Update: De ce oi fi zis eu că Indiciile nu mă caracterizează? Vedeţi cum e pe pământul ăsta, ce îmi place mie nu le place altora, ce nu-mi place mie le place tuturor. Poate că cineva trebuie să-mi dea o palmă şi să zică că e naşapa cartea asta, altfel mi-o iau în cap. Şi Ioana în loc să mă ajute mai rău mă înfundă. Mulţumesc, Ioana! A, da, linkul e cu părerea Ioanei despre Indicii. Nu de alta, dar m-am obişnuit să explic tot în ultimul timp, că am unii pe la spam care nu pricep o iotă 😀