Plăcerea mea vinovată…

După întâlnirea de ieri cu Lucia şi Mordechai în care am pus cultura la cale. Adică, să fiu mai explicită, am pus la cale cum să scoatem cultura din plictiseală. Şi cum să le spunem oamenilor că nu numai elitele au acces la cultură. De azi înainte, am decis noi, toată lumea are acces la cultură, iar aceasta poate fi chiar distractivă, indiferent că e vorba de pictură, literatură, muzică, etc… Azi a venit rândul celor de la Radio Guerrilla.

Dacă nici Radio Guerrilla nu ştie cum stă treaba cu distracţia culturală, cine mai ştie? Cei de la Guerila i-au invitat pe toţi cei care de-a lungul timpului au intrat în direct să spună ce melodie le-a rămas pe creier şi de ce. Au făcut o înregistrare. Melodia o aveţi la final, motivaţia la radio.

Până acum le-am îmbinat bine şi ţinând cont că mai am treabă, vă spun repede ceea ce voiam să strecor de câteva zile.

E oficial de vreo două luni, da, eu, George Arion şi Bogdan Hrib facem parte din „Valul românesc care cucereşte Europa”. Cu alte cuvinte, e oficial, cărţile noastre, printre care şi Indicii Anatomice, au fost traduse în Anglia. Ni s-a dat un avans în euro şi urmează să plece la tipar. Iar din toamnă, ei da, începem promovarea în afara graniţelor.

Suntem promovaţi ca autori români. Aşa că ţara asta, până la urmă, n-are parte numai de imagine negativă afară. Uite că noi am reuşit cu ceva frumos şi zic eu că e o treabă bună. În plus, Asociaţia Crime Writters Club acum face parte din marea familie anglofonă. Adică, nişte scriitoraşi tâmpiţei din România au reuşit să treacă graniţa engleză. Ştiu, voi credeaţi că doar dacă pozăm toţi trei în pielea goală ne va remarca Anglia. Iată că a fost suficient să scriem. Aşa că felicitările, masa şi dansul le aşteptăm pe adresa redacţiei Flacăra 😀

By! Mă pregătesc de salsaaaaa.

Anunțuri

Păi dracu’ a mai crezut?

Eu ştiam c-o pregăteşte. Că o scrie. Că o ceva acolo. Nu ştiam sigur ce. Dar tot auzeam şoapte cum că o să publice. Şi am aşteptat, şi am aşteptat până am uitat. Şi poc, loveşte ca un fulger. A apărut. Văzui pe colo, pe colo. Iote, băiii, a scris-o. A scris-o, a scris-o sau era scrisă şi a publicat-o, nu sunt sigură. Dar mă va lămuri el într-o zi sau mă vor lămuri alţii, vom vedea.

Ideea e că dacă pe 19 mai treceţi prin Bucureşti, la ora 17:00 nu-l rataţi. Mordechai e o apariţie. E un personaj. E inedit. O să vedeţi. De aia şi cred că a scos ceva măreţ. Bine. O mai fi şi calitatea invitaţilor care mă face să cred asta? O fi.

Şi datorită Cellei aflu că se poate comanda şi online, de aici. Dar eu nu o vreau online, pentru că vreau autograf. Fac colecţie de autografe. Nu ştiu dacă voi putea ajunge la lansare ţinând cont că mâine zburd întreaga zi, aşa că… eu îi doresc „succesuri” maxime.

A, da, şi voi nu uitaţi să vă duceţi să-l vedeţi. Unde? Păi afişul de ce îl pun, a?

Deja e o tradiţie

Nu ştiu cum face Lucia, dar din fiecare concurs pe blog se naşte o tradiţie. Că vorbim de „Premiile Lili” sau de concursul cu bloggeri, tot aşa cum vă zisei eu iese.

Dacă anul trecut am câştigat la acest concurs, anul ăsta fac parte din juriu. Şi da, am voie să propun, aşa că propun, ce pana mea 😀 Şi iarăşi da, voi da şi eu două premii. Cui n-am de unde şti că nu îs Mama Omida. Ce? Ştiu, dar nu voi spune public. Va fi surpriză. Aşa că să trecem la nominalizări. Cu toate că n-am idee pentru toate categoriile. Aşa că…

 

 

 

  1.  Marele premiu – Pentru ca-mi place – George Cernătescu, sigur, sigur, sigur

  2.  Cel mai bun blogger dintre scriitori  – Rămân totuşi la părerea mea: Hobbitul

  3.  Cel mai bun scriitor dintre bloggeri  – Aici îmi e uşor, ca să fiu sinceră: Adrian Suciu

  4.  Blogul cu cel mai mult umor  – Ei, şi aici rămân la părerea mea: Ioan Usca

  5.  Cel mai bun critic literar – No, aici sunt în ceaţă. Eu zic că tot Hobbitul şi-ar merita un loc

  6.  Cel mai bun cititor – Dacă are blog se pune? Adrian SM, garantez pentru el.

  7.  Cel mai bun blogger dintre politicieni – Fără doar şi poate că ăsta e AN-ul, dar cum a câştigat deja anul trecut, nu ştiu, cred că locul lui îi revine lui Darius Filip, chiar dacă e un politician mai mic, dar peste câţiva ani va fi la cârmă. Ştiu eu.

  8.  Cel mai bun politician dintre bloggeri  – Răspunsul ar fi Corina Creţu. O fi câştigat anul trecut? Nu mai ştiu.

  9.  Cel mai informat blogger  – Io pe ăsta nu-l cunosc, dar dacă îmi vine vreo idee revin

10.  Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă – adică Cella

11.  Cel mai gustos blog  – Cum Hadean nu intră în joc zic eu că Laura Frunză.

12.  Cel mai bun blog al unui ziarist  – Clar că Ciutacu .

13.  Cel mai bun blog anti-băsist – Mă rog, mă gândisem eu la cineva, dar a mai câştigat, aşa că io zic că Alexandru sau DSN. Nu mă pot decide.

14.  Cel mai fericit blogger  – Dacă Isabella zice, zic şi eu că Dan e cel mai fericit. Şi cred că e 😉

15.  Blog de criză sau blogger crizat  – Crizaţi suntem toţi, aşa că n-am idee. Mă mai gândesc.

16.  Cel mai artistic blog – Mirela zic eu. Zic iar eu, zic tot eu 😀 Şi Alex Maziliu ar mai intra aici, pentru minunăţia de poze pe care le face.

17.  Cel mai bizar blog – Nu am dat de el până acum

18.  Cel mai bun traducător din română în română (pe baza unui test la care poate participa oricine, blogger sau nu) – Nea Costache, pentru că zice Simona că traduce din română în olteneşte 😀 Nu mă gândisem la asta.

19.  Cel mai bun comentator politic – Sigur, el era cel mai cel comentator politic, cel puţin pe vremea când eu urmăream comentariile politice. Ştiam pe cine am în cap, dar nu îmi mai aduceam aminte exact cum se numeşte, pentru că n-am mai urmărit fenomenul. Da, el, Bibliotecarul.

20.  Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri – nu neapărat despre politică – Mana Ciutacu

21.  Premiul Voltaire (Să ne cultivăm grădina) – Habar n-am

22.  Cel mai cunoscut dintre bloggeri – Io? Nuuu. Atunci să fie… Andrei Crivăţ?!

23.  Cel mai bun blogroll – Ăsta clar e al Isabellei, fără doar şi poate. Alţii nu mai ştiu cu un blogroll atât de bogat.  

24.  Cel mai bun blog de sport – Sigur că am uitat de Sportlocal, aşa că-l nominalizez.

25.  Cel mai schimbător blog – Ăsta e tot popa, că el e dus cu creirii capului. Adică Husca

26.  Cel mai luptător dintre bloguri – Aici sunt două, şi mie îmi e clar că nu merge unul fără celălalt: Isabelle şi Simona Ionescu, pentru ceea ce fac pentru copiii aceia amărâţi şi bolnavi. Cu siguranţă merită mai mult decât atât. Iar Sibilla şi-ar cere un drept fix la această categorie lângă celelalte două luptătoare.

27.  Cel mai bun blog de modă şi/sau vintage – Eva.ro s-o încadra aici? Eu zic că da. Poate.

28.  Cel mai activ blogger – Oh, păi… or fi câţiva, dar nu-mi vine acum nici unul în minte.

29.  Cel mai prost blog – Ei, na, la câte sunt…

30.  Cel mai bun pamfletar dintre bloggeri – Ăsta nu o mai fi câştigat şi anul trecut? Adică Mordechai.

31.  Premiul „Pixelul albastru şi flacăra violetă” – Dannnnn Voiculescu 😀

32.  Premiul de popularitate – Tot Dan Voiculescu pentru că e super haios pe blog.

Propuneri poate face oricine până la 1 februarie. Aşa că nu vă sfiiţi, doar să nu uitaţi să daţi link la Lucia pentru a vă aduna.

Mulţumiri, Simona!!!

Frumos a fost în seara asta la Bucureşti. Că bine m-am mai simţit, chiar dacă n-am avut timp să vorbesc cu toată lumea.

Simona a organizat o seară demenţială. No, dar trebuie să mai facem că n-am apucat să stăm cu toţii de vorbă.

Participanţii: Lucia Verona, Chinezuuu (pe care-l sparg dacă nu îmi dă poza cu preşedintele Iliescu 😀 ), Corina Creţu (este încă cea mai tare, dar are prea mult bun simţ pentru vremurile astea), Teo Georgescu (mă bucur că ne-am cunoscut), marele Mordechai (no, pe el îl ştiam 😛 ), normal, soţul meu de Bucureşti 😆 : Bogdannn Hrib (oare nimeni nu s-a prins că umblăm numai câte doi prin capitală? Simona, ai ratat subiectul 😀 ) şi, iertat să-mi fie, o doamnă foarte drăguţă al cărei nume nu l-am reţinut 😦 Blamaţi-mă, dar sunt varză. Ei bine, cireaşa de pe tort a fost însuşi preşedintele Iliescu. Şi nu o să dezmint că sunt o mare fană a domniei sale. Am făcut şi poze 😀 No, dacă Chinezu n-ar petrece atât aş avea şi dovada.

Crina, am reuşit să te deprim? Sper că da, că eu nu voi mai fi deprimată o lună de acum încolo. Dă-o în mă-sa de carte, cine mai citeşte după ce l-a cunoscut pe cel mai iubit preşedinte? Nu, întrebarea era cine mai scrie?

 

După ce voi obţine poza, o să mai povestim. Oricum e foarte târziu şi mi se închide, apatic, un ochi.

Update:

intalnire-blogggeri-harbour-006

Votez Cangurii

P.S: Cum o fi treaba asta la începutul postului? 😀 Oricum, fiecare post de-al meu, o săptămână va începe cu „Multumesc, Crina!” şi chiar şi aşa nu e suficient.

 

 

Votez şi eu. Nu că ar fi la modă, dar pentru subiectivitatea de care am dat dovadă de-a lungul timpului. Acum nu o pot dezamăgi pe Lucia spunându-i că sunt obiectivă. Să înceapă votul meu.

 

Crina Dunca aka Sătmăreanca la ambele categorii: Cea mai simpatică bloggeriţă (trebuia să fie şi cea mai bună prietenă) şi cel mai bun blog al unui ziarist.

Simona Ionescu – clar, mama lor, a tuturor 🙂

Arhi – clar, tatăl lor 😛

Mordechai – cel mai tare din parcare, fie, să-i dăm premiul cel mare 😀

Ioan Usca aka Vania – cel mai bun blogger dintre scriitori, dar şi cel mai bun scriitor dintre bloggeri.

Adinaşi ea e simpatică

Iar Mordechai?, păi iar – cel mai amuzant.

Cella şi Nea Costache – clar sunt cei mai buni cititori, de aceea îi şi iubim.

Corina şi A. Năstase – cei mai buni bloggeri dintre politicieni.

Chinezu’ şi Maria Barbu – cei mai informaţi (vă spun eu sigur că-i corect).

Balin Feri, că tot i-am pus pilă – cel mai simpatic, dar nu mai simpatic ca Sătmăreanca, da? 😀

Isabelle – cel mai bun blogroll, cu toate că la ea ar fi trebuit o categorie aparte.

H. Salem – cel mai bun blog de dincolo.

 

Solidară cu bloggeri sancţionaţi Gabi şi Sibilla.

 

Desigur, mi se pare absolut normal să câştig eu, chiar dacă i-am votat pe ei 😛

Oana, Brussel-ul şi ardelenii

Este iarnă bine. Un fel de iarnă combinată cu primăvară, ca să fiu mai exactă. Cel puţin în România. Corina ne trimite mail cu prognoza meteo de la Brussel sau, să fi fost Horia ori Andrei. Cine mai ştie. Toată lumea dădea câte un mail, ba cu programul, ba cu biletele, ba cu una, ba cu alta. Oricum, tot de la Corina erau pentru mine, că tare îmi era lene să citesc şi cine le semna – ştiu, sinceritatea asta a mea vă copleşeşte, dar nu contează.

img_6731

Am plecat spre Bucureşti, că de acolo am luat avionul. Normal, am început cu peripeţii. Cu emoţii. Avionul sătmărenilor, respectiv Crina şi Darius, nu a putut fi degivrat. Asta, cred eu, din pricina lui Darius. Vă explic imediat: Darius a fost ferm convins că atunci când i-au dat jos din avion – asta după ce le-a dat şi un sandvici – a lăsat sandviciul pe scaunul avionului. Logic, după nu l-a mai găsit. Adică după degivrare. Se întâmplă chestii interesante în Satu Mare la degivrare. Dar eu n-am timp să le judec. Ulterior, tot Darius, că despre cine altcineva să vorbim, îi cere Crinei un şerveţel, convins fiind că soţia lui i-a pus direct în buzunarul hainei, şerveţele umede. A doua zi, din buzunarul cu şerveţele umede, scoate, de fapt, sandviciul de la degivrare. Ce poate fi mai bestial de atât? Serios acum? Adică, după ce a dat vina pe soţie că nu s-a gândit la şerveţele normale, şi totuşi s-a gândit la cele umede, iote că nu era nici una, nici cealaltă. Extratereştrii ăştia 😆 – Această poveste s-a finalizat în faţa Parlamentului Europei –

Bine, până acolo… doar nu credeţi acum că vă spun tot, pentru că ar fi de scris un roman. Şi totuşi mă sâcâie pe creier, ce s-a întâmplat cu ora aia pe care am pierdut-o în avion? Dap, ăsta chiar e subiect de roman 😉

Să trecem peste, pentru că e prea mult de râs şi i-am promis lui Darius că nu mai zic nimic de el. Ba mai mult, trebuie să-i fac loc şi în blogroll pentru că s-a sacrificat cărându-mi cumpărăturile. Acum nu că Chinezu’ nu s-ar fi sacrificat în acelaşi scop nobil. Dar nu din nobleţe, ci pentru că-l ţineam în loc cărând 😛 După cum vedeţi, fiecare a avut câte un motiv. Desigur, cred că şi Crina tot din aceeaşi pricină mă tot ajuta să car. Pentru că o ţineam din mers. N-aţi văzut aşa ceva, nimic nu fac oamenii ăştia din educaţie 😆 Oh, dar să nu-l uit pe Mordechai, care, la un moment dat, dintr-un sentiment exagerat de milă şi-a dorit foarte mult să ţină punga mea cu ciocolată. Desigur, după două minute i-a înmânat-o Crinei. Adevărul e că era foarte grea.

img_6985

Dar ce vă spun eu aici? Bine, trec repede prin personaje: Crina, o ştiţi, roşcată, înaltă, râde non-stop şi nesuferită, normal. Normal că mă enervează, pentru că toată lumea mă recunoştea pe mine după Crina. Având părul foarte roşu era destul de greu să nu o observi şi cine să fi fost aia de lângă roşcată dacă nu Oana? Acum sunt nevoită să-mi fac un poster cu roşcata în mărime naturală şi să merg cu el pe stradă, nu de alta, dar altfel nu se prinde nimeni cine sunt. Enervantă Crina 😀

Chinezu… hmm, tot timpul am avut impresia că e un puştan care ştie prea multe, dar spune prea puţine. Ultima parte e oarecum adevărată. Adică chiar ştie multe, dar spune puţine. În schimb, am fost surprinsă să întâlnesc un familist convins, foarte inteligent şi cu un simţ al umorului bestial. Darius, familist şi el, dar, până la urmă, încă un copil. Un domn. Râdea tot timpul. Şi mă credeţi sau nu, de multe ori nu am reuşit să îmi dau seama ce e amuzat, dar mă rog, doar nu o să-i iau eu bucuria omului 😛

Ei au fost cei trei ardeleni care ar fi trebuit să aibă grijă de mine. Dar, desigur, au avut grijă doar de ei. Au despicat fiecare politician, făcându-mă să casc, au râs non-stop, şi până mă prindeam eu… hehe, mai contează? Şi m-au chinuit o zi prin Brugge. Frateee, toţi aveau picioare lungi, eu mai mică şi mai scurtă cum să mă ţin după ei?

img_6684

Din păcate nu am avut suficient timp să stau la „bârfă” cu Isabelle şi cu Jamilla. Dar cu Isabelle nădăjduiesc, totuşi, să beau o cafea săptămâna asta. Poate şi cu Chinezu de s-o îndura să vină la lansare. Nu de alta, dar dau eu cafeaua şi, în plus, nici nu am apucat să îmi iau la revedere cum se cuvine. Pentru că el a dispărut până mi-am dus eu bagajele la maşină şi m-am întors.

Am mai primit, la Brussel, evident, cărţi de la Vania şi Gabriela. „Cartea de sidef” aproape că am terminat-o în masina. Gabi scrie bestial poezie. 😉

Pe ceilalţi nu am apucat să îi cunosc prea bine. Timpul a fost scurt şi nu ştiai unde să te duci mai repede şi ce să vezi. – Am fost şi la muzeul „Pisicii negre”, ca să ştiţi – Aşa că pe Sibilla şi pe Cora le-am văzut prea puţin, şi, din păcate, pe ceilalţi nu am avut timp nici să aflu cum îi cheamă. Ok, recunosc, am uitat 😛 Dar deh, nu le-am avut niciodată cu memoria.

Însă, adevărul este că în povestea asta este vorba despre mine, Brussel şi ardelenii. Mă rog, eu cel puţin aşa am priceput. Şi dacă chiar vreţi să ştiţi, de acum înainte, oriunde mă voi duce, voi încerca să găsesc ardeleni. Sunt aşa fainiii…. Vorba aia – că nu îmi amintesc cine a spus-o 😀 – haidiii, bre!

Oricum, a fost frumos. Bruxelle e minunat, iar de Brugge nu mai vorbesc. O să vă dau şi poze, dar, evident, după lansare. Dacă nu aţi înţeles de la Cella, ei bine, puteţi vedea aici coperta şi prezentarea. Cu un clik pe poză o să ajungeţi pe siteul editurii unde mai aflaţi una alta. Lansarea va fi joi, 20, ora şaptisprezece. Încă mă mai minunez că Voicunike ştia înaintea mea. Bine, îl bănuiesc pe Horia de „scăpare de informaţii” 😀 , dar să nu fiu rea.

Ei bine, poveşti Bruxelleze o să vă mai spun. Sunt multe, cum ar fi povestea domnului Antonio (?!). Desigur, neapărat trebuie să vă povestesc despre Ciupi, un personaj cu o mie de poveşti. Vom avea timp de toate, dar acum, neapărat, trebuie să mă pregătesc de lansare. Desigur, trebuie s-o fac din toate punctele de vedere 😉

Încă o dată îi mulţumesc Corinei pentru invitaţie, dar cel mai mult trebuie să-i mulţumesc pentru Crina. Dumnezeule, fata aia e fabuloasă. Să te trezeşti dimineaţa şi s-o vezi râzând, cât sunt eu de morocănoasă la orele matinale, nu am putut să nu zâmbesc. Dar despre Crina în alt episod, prea îi fac reclamă, zău.

Special pentru Cella:

img_6647

Gata :)

Gata, v-am lăsat să mă lăudaţi destul. Am totuşi de făcu o rectificare în articolul de mai jos. Nu era Lorena Lupu în acea zi pe terasa Tritonic, ci Zully. Oricum, nu contează, ambele scriu demenţial de bine 😉

Bun, după ce m-a lăudat Crina de mă ştie tot poporul, cred că şi Realitatea şi Media ce o mai fi şi stelele după întinsul cer… O, Doamne, Crina, cui ai mai spus? 😆 Ok, ok, da, euforic moment, dar mi-a trecut. Ajunge oameni buni că mi-o iau în cap. Şi nu e bine să ţi-o iei în cap că se duce dracu’ pofta de muncă. Desigur, numai Crina e de vină. Dar de aia e sufletul meu pereche feminin. Cum de ce? Pentru că a fost la TV 😀 Ei, na, totul e pe interes în ţara asta. Şi pentru că o să-mi pregătească o lansare la Satu Mare. Apoi, poate, cine ştie, o da şi o cafea 😀

Am fost pe rând. Adică fiecare a avut câte o zi specială. Mai întâi Crina când a apărut la Realitatea, apoi Mordechai cu un post excelent preluat de revista „ 7 Plus” şi, normal, am venit şi eu, ca un viezure de pământ.

Dar cum mintea mea tot la scris era, am început deja un thriller, miştooo, foarte miştooo. Se numeşte: „Miercuri o să mori”. De ce miercuri? Păi are o poveste cartea în sine. Miercuri trebuia să fie sfârşitul lumii anunţat de Crina. Apoi, Xreder îmi zice la o cafea: „Astea sunt tâmpenii, nu le bagi în seamă că nu ai cum, dar cum ar fi să te oprească cineva pe stradă şi să-ţi spună, dar serios, aşa să bage sperieţii în tine: Miercuri ai să mori”. Şi de aici a pornit ideea. Da, o am de vreo lună în cap. Dar trebuia să termin arkuda mai întâi. Aşa că am avut două surse de inspiraţie. Crina şi Xreder. Acum ce să mai fac? Scriu, cum altfel 😛

Apropo, poate îi spune cineva şi lui Trexel că nu ne-am oprit. Mulţumesc pentru cooperare 😛

Gata, zbor că am treabă. Vă mulţumesc încă o dată că v-aţi bucurat cu mine! Aţi fost minunaţi cu toţii, dar acum mai facem şi treabă 😀

Cata tag-ul :)

Când zici că te bazezi pe Xreder pentru o poză cu marea, nu îi merge siteul. Mă rog, aşa că ne adaptăm. Pentru că Cella mi-a amintit că nu am zis nimic de mare, am vrut să vă dau o originală, dar aşa, vă dau ce am. Tot Cella mi-a amintit că m-am lăudat că vă povestesc cum a fost la mare. A fost ca dracu’, ce să zic. Mă rog, era vânt cu soare. Moment în care pielea se bronzează cel mai bine, doar că eu nu sufăr frigul, aşa că am renunţat. Cu toate astea, tot m-a prins. M-am gândit să îi fac o vizită lui Ştefan sau lui Arhi şi soţiei lui. Mă rog, vizită, să le dau o întâlnire. Dar, până la urmă, am preferat să dorm. Nu cred că ei s-ar fi deplasat până la mine.
În zilele astea am avut timp să mă uit pe mai multe bloguri. De obicei mă uit pe mai multe, nu prea comentez eu pe toate. Nu că aş fi fiţoasă – dar sunt – ci pentru că, de multe ori, habar nu am ce să zic. Crina, Vania, Omu’ şi Mana, mă acceptă şi în afara subiectului, dar la ceilalţi nu îndrăznesc să o iau pe câmpii, aşa cum sunt eu obişnuită.
A, aţi constatat că atunci când scriu nimic am foarte multe commenturi? Şi că atunci când zici lucruri importante, trag de comentarii? Ăsta era un P.S 😀
Azi am decoperit o chestie misto. Filomela rulzzz, mă rog, dacă o citiţi veţi descoperi şi voi ce am descoperit eu. Cu această ocazie, îi supun spre atenţie domnului Hrib povestea cu pricina 😉 Sunt subtilă, ştiu.
Pentru că am primit mită, să dau şi nişte linkuri. Acum, sper să nu vă supere comentariile, dar vă spun cam ce aş vrea eu de la voi.
Kmi, aş vrea să nu te mai speli pe dinţi. Icrele alea negre costă prea mult 😀
Radu, uneori, sincer, aş vrea să scrii mai mult. Fi mai rău, mai analist, că de putut poţi.
Cristal, tu eşti cum trebuie, nu prea am ce să-ţi spun. Eşti ok aşa cum eşti.
Sibilla, uneori aş vrea să traduci ce spui în sârbeşte.
Acum să nu credeţi că iau tot blogrollul la rând. Unele linkuri nici nu ştiu sigur de ce sunt acolo. În fine, cum ziceam?
Da, Laura, chiar mă gândeam că nu mai ştiu de multişor ceva de ea.
Şi ca o legătură subtilă: Hello, pisoi. Şi de la tine aş vrea să vorbeşti mai mult despre tine.
Cora, cum îi spuneam pisoiului. Uneori, oamenii, simt nevoia să te cunoască pe tine. Pe Pescăruş îl ştim. Dar cine e Cora? Poate ne spui două trei vorbe.
Ah, să nu uit. Azi am descoperit blogul lui Mihai Mălaimare. E foarte fain. Chiar foarte. Nu ştiu cum de mi-a scăpat.
Hey, îmi aduc aminte că atunci când am început cu blogul, primul link a fost către Horia. Mamăăă şi a trecut anul şi am uitat să-mi sărbătoresc blogul. Trist. Am început să uit şi când e ziua blogului. Oricum, s-a dus. Plus că l-am mutat de l-am zăpăcit. Ce mai contează. La anu’.
Cred că următoarea persoană pe care am cunoscut-o, a fost Maria. Mă rog, după ce ne-a îmbuibat cu icre negre, o să zic că a fost prima 😀
Din blogosferă îmi mai place Micutzu. Uneori e super cinic, ceea ce mă distrează.
O, Doamne, mâine o să aud: „pe mine m-ai uitat”. Mă rog, mă gândeam şi la scriitori, dar lor le dau link altă dată. Până una alta, puteţi consulta lista. Nici eu nu mai ştiu ce să zic. Mă rog, ca şi azi, nici nu aveam ceva interesant de spus.
Fiind duminică, o să fiu în plimbare. Aşa că vă las să vă certaţi pe linkuri. Vă daţi seama că pe mulţi v-am omis pur şi simplu. Despre alţii, chiar nu am ce să spun. Ar mai fi foarte interesant la Mordechai. Mă rog, e chiar foarte interesant. Păcat că nu ajung eu mereu acolo. Că na, nu dispun chiar de tot timpul din lume. Plus că scrie foarte mult. Mi-ar fi greu să mă ţin după el. Mă rog, mai sunt. Nu îmi amintesc acum. Sunt şi oameni pe care nu îi am în blogroll. Că nu îi pot ţine pe toţi, că nu vreau să ajung ca domnul Chinez şi să mă întreb cui să-i fac vânt şi cui nu. Zău aşa. Şi aşa sunt câţiva pe care nu îi vizitez nici măcar o dată. Dar asta e altă discuţie.
Deci, e duminică şi sunt plecată. Vă las să vă certaţi pe link. Cine dă mai mult apare şi luni. Cine nu, nu mai apare. Pe cine am omis o să mă ierte. Pe cine nu, nu o să mă ierte. Ce ştiu eu. E unu noaptea şi vorbesc prostii 😀