Rebeliuni adolescentine

Începem cu UPDATE: Geocer a avut concurs, cu premiul cel mare AICI si două premii mai mici, adică două Parfumuri cu văduvă neagră cu tot. Câştigătorii celor două premii sunt: Iulia şi Ema Hateg. Aşa că, domnule Geocer, aştept să-mi dai adresele pe mail pentru că le voi trimite eu. Să nu avem discuţii, clar?

 

Aşadar, vă spuneam cum vă spuneam, dar trebuie să o anunţ pe Lilick că s-a făcut, adică am un ciorap negru şi unul mov, plus eşarfă de pus la fustă. Să nu ziceţi că nu m-am chinuit 😉

 

Şi cum spunea şi titlul, cred că adolescentul din mine îşi începe rebeliunile. Da, poate că azi n-ar fi trebuit să ies din casă, că numa’ tâmpenii îmi vin în cap. Dar nu m-am putu abţine când am văzut – cum să-i zic – cabinetul de piercing. Şi mi-aş fi făcut pe loc, dar nu eram convinsă că nu sunt alergică la titan. Am aflat că nu sunt, dar cum m-am luat cu alte treburi nu m-am mai întors. Dar m-am programat pentru miercuri.

Da, mama a făcut un atac în direct la telefon. Spunându-mi că numai fufele îşi pun cercei în nas. Ei, na, asta este. Vedeţi cum şi la vârsta asta vrea să-mi ştirbească personalitatea? Ceea ce n-a înţeles nimeni e că n-am cerut voie să fac chestia asta şi că o voi face pur şi simplu. Indiferent de părerea oricui. Îmi pasă puţin spre deloc. Vă aştept cu un infarct. Nu-i bai. Miercuri o să-mi pun şurubul ăla în nas şi gata. Mă puteţi tăia de Crăciun dacă vă simţiţi mai bine aşa 😀

A, da, şi nici părerea cititorilor acestui blog nu mă interesează. Decizia e luată. Programarea făcută. Deci o să fac ce am zis că o să fac. Şi cu ocazia asta o să-şi facă şi Lala piercing, numai aşa de nebună. Să vedem ce zice poliţia română. Or s-o dea afară? Eu zic că nu. E prea bună pentru a-şi permite s-o piardă 😀

Următorul pas e să fac bumping jumping. Adică la modul serios. Chiar vreau să fac asta. Mai aveţi propuneri? Sunt în faza de rebeliune, aşa că nu mă dau la o parte de la nimic. Ştiu, ştiu, sunt nebună. Eu nu ştiu de ce a avut senzaţia cineva vreodată că nu aş fi. Deci da, s-a hotărât. O voi face. Data viitoare când ne revedem vă rog să-mi admiraţi piercingul, până atunci…

 

Nu uitaţi că mâine sunt la Buzău. Afişul e mai jos. Doar că i-am indus în eroare. Le spunem că lansăm „Indicii anatomice” când, de fapt, noi vom lansa „Parfumul văduvei negre”. Sau nu? Adică eu ce fac acolo? George Arion e clar ce face, că dacă nici el nu ştie „ce” şi încotro se îndreaptă romanul poliţist românesc, e clar că nu mai ştie nimeni. A, era şi Bogdan pe afiş. La naiba, cum mi-o fi scăpat? 😀

Aşadar mâine vă ţinem de vorbă, ba chiar ne vom şi împuşca. Doar puţin aşa, promitem să nu lăsăm vânătăi prea mari.

Dacă nu veniţi nu ştiţi ce rataţi.

 

Şi cam atât momentan. Dacă-mi mai vine vreo idee o adaug, dacă nu, nu.

 

P.S: Mai pe seară veţi avea recenzia romanului „O viaţă împreună” fix aici. Da, ştiu, lăsaţi-l pe Dorian Gray şi aşa e la recitite după mulţi ani, mai exact, fix 12. Mamă, câţi ani.

UPDATE: DECI CAM ASA 😉

Reclame

Văduva neagră cu mov

Deci aha, da. Vineri voi fi la Buzău, la ora 12 la Biblioteca Judeţeană. Desigur, în costum de văduvă neagră, dar cu mov 😀

Încă n-am decis cu precizie care dintre accesorii va fi mov. Mă gândeam să-mi iau un ciorap negru şi unul mov. Asta dacă găsesc ciorapi mov, că ultima oară când am întrebat nu mai erau. Se înghesuie lumea la culoarea asta. Dacă nu, mai am şi alte idei. Poate mă împuşcă dracu’… a, scuze, pistolul va fi la mine. Cum de sunt atât de uitucă. Poate uit să-l scot. În fine. Poate nici nu ajung în Buzău la cât sunt de rătutită. Poate mă duc prin Bacău. Oricum fiind ambele cu B aş putea să o fac şi pe asta. De ce nu?

 

Şi ce să vă mai spun. Aveţi o scurtă prezentare aici, a unei cărţi tâmpiţele dar bună pentru a face timpul să treacă. Mâine vorbim, tot acolo, şi despre Dorian Gray. Apoi despre „O viaţă împreună” şi om mai vedea noi. Iar am o lista lungă pe care am impresia că nu o mai dau gata. Şi mă enervează toate cărţile alea înşirate deasupra capului meu care se zbat să fie citite, iar eu nu mai am timp. De fapt, sinceră să fiu, mă enervez eu pe mine.

 

Şi ar mai fi de zis că e în pregătire „Regina arkudă şi amuletele puterii”, cartea a treia din Dinastii. Şi cam atât azi, că încă mai am o groază de treabă şi cinci vizite de făcut. O mamă de plimbat la cumpărături, o bunică de ascultat şi ce o mai fi că nu mai ştiu. Deci nu sunt acasă, da?

P.S: NBD se organizează şi la Piteşti, şi chiar voi şi ajunge până la ora aia 😀 Adică vineri, 2 aprilie la ora 17 în piaţa Vasile Milea. Care vreţi să spuneţi NU Populismului şi Demagogiei, ştiţi unde, ştiţi când şi cu ceva mov la vedere 😉

 

UPDATE: Deci Doamne, ce o să mă mai înjure lumea. Şi ce îmi place 😆 Merci, Bookiseală 😛

 

Mna, şi-a mai trecut o zi

Dar trezindu-mă aflu că e ziua lui Roger, adică domnul de muri în „Parfumul văduvei negre”, şi mă tot întreb, dacă e mort îl mai serbăm? Că vorbim cu el de pe lumea cealaltă m-am obişnuit. Ai dracu’ ăştia de la RDS ce s-au extins. Să faci tu contract cu însuşi Dumnezeu e o treabă. Oare în ce i-o plăti? Intrări mai lesnicioase în rai? Sau un loc călduţ în iad? Interesant, nu?

Aşa că nu pot rata ocazia de-ai spune şi aici „La multi ani!” lui Roger. El vrea sănătate, dar n-am întrebat de care. Fizică sau mentală? Că din aia mentală n-am nici pentru mine, de unde să-i mai dau şi lui? Deci „la mulţi ani!” ar trebui să îi ajungă. Părerea mea.

 

 

Şi de la Roger trecem la Lucia, nu de alta, dar tocmai ce am terminat „Labirint obligatoriu” (click pe poză pentru a o comanda) şi peste vreo juma de oră aşa o să îi scriu şi o recenzie pe club, să se înveţe minte şi să mai scrie aşa mişto. Păi ce e asta? Ruşine! Nimeni n-ar trebui să scrie aşa mişto. Clar?

 

Şi ne mutăm la cununii. Că ştiţi doar că am şapte perechi de fini şi mai urmează să botez un copilaş, care, desigur, e tot băiat, că aşa am eu noroc, să botez numai băieţi. Chiar nimeni nu are o fată de botezat? Că tare îmi doresc. Până acum am botezat cinci puradei de gen masculin. Vreau şi eu o fată, să îi cumpăr rochiţe şi cercei. Plzzz. Da, ştiu, nu aveţi timp de minuni. Dar dacă zic că am botezat o carte se pune la feminin? Nu de alta, dar cartea e roman. Aşa că? O fi bi? Nu prea ştiu cum să zic că e, dar lăsaţi-mă să mă iluzionez că e o fată. Da, cartea lui Nea Costache, care arată mai bine în realitate decât pe PC. Şi pe care o s-o citesc rând cu rând. Pentru că foile miros şi spun poveşti, iar atunci când mângâi coperta regăseşti sentimentele autorului întregite.

 

Şi ajungem la obsesii şi plecări. Că-mi vine să plec. Şi să plec. Şi nu mi-a trecut dorul de ducă. Şi m-aş urca în maşină, aş da muzica la maxim şi aş merge oriunde. Oriunde îmi arată indicatoarele. Şi când drumurile se bifurcă, am să mă dezintegrez şi eu ca să o apuc pe toate. Şi pentru că tot mă obsedează de două zile, cu toate că nu mi-a plăcut niciodată artistul, ete că acu’ îmi place. Melodia asta în special. Şi da, aş da-o la maxim şi aş merge. Încet pentru a nu atrage atenţia. Şi pentru a mă pierde între celelalte maşini. Şi pentru a mă dezintegra, în speranţa că oriunde voi fi căutată, ceva din mine tot va exista. Desigur, nu mă va căuta nimeni. Dar tot m-aş duce…

 

V-aş ura şi weekend plăcut, dar eu nu vreau să vină weekend-ul, aşa că sunt în dilemă. Mai bine vă uraţi singuri tot ce doriţi, că eu nu ştiu a mai ura. Poate totuşi o să pornesc la drum. Poate nu. Poate o să dorm până la sfârşitul vieţii ca frumoasa din pădurea adormită. Dar îl rog pe prinţ să nu mă trezească. Să treacă pe lângă mine ca şi cum n-aş exista. Şi, poate, atunci când mă voi trezi voi fi singură pe tot pământul. Asta ar fi o minune prea mare, nu? Nimeni nu o să mi-o împlinească. Dar pot visa şi eu?

Recensământul

P.P.S: Da, da, da, a scris si Adrian Nastase.

La numai două săptămâni de la apariţia minunatei cărţi, aka „Parfumul văduvei negre”, s-a tot scris şi s-a tot semnalat, atât în online cât şi în offline. S-a vorbit pe facebook, pe twitter, pe bloguri, ziare, reviste, etc.

Trebuie menţionat că în topul căutărilor din google, primi sunt tot sătmărenii la capitolul semnalare. Eu mă gândeam să îi adun pe toţi cei din online care au semnalat într-un fel sau altul apariţia, cei care au citit-o, parodiat-o, etc. Acum să vedem şi dacă-mi iese.

 

Încep cu ei pentru că merită: Lucia Verona, care nu numai că a citit-o înainte de apariţie, dar a şi muncit mult la carte. Nu vă spun cum. Crina Dunca, care, desigur, a citit-o înainte de apariţie şi a organizat un eveniment de zile mari şi Darius Filip, el fiind primul cititor, dar numai pentru că mi-a promis că mă strânge de gât dacă mai zic de rău de el. După ce a constatat omul că e ok, m-am liniştit aşa că am dat cartea mai departe. Bogdan o să zică: „Şi eu?”. Păi el a citit-o după vreo şapte luni după ce i-am predat-o. Na!

Dar până aici Vania, adică Ioan Usca, personaj şi în carte, a ţinut să parodieze romanul aflând din popor cam ce se întâmplă. Iar unul dintre vinovaţi, desigur, este George Cernătescu. Care a tot scris şi a tot scris până când s-a sesizat rusul. Apoi, ca să fiu tot în sfera piteşteană, Ema a venit cu o recenzie mişto. Eu nu ştiu cum naiba de-i ies aşa bine EmeiDar nici Gabi nu s-a lăsat şi a făcut puţină parodie împletită cu seriozitate 😀

Şi totuşi, primul a fost Shauki

Cu siguranţă ştiu că Mana a fost prima care a citit cartea după lansarea de la USR. Iar Manole a furat-o, dar încă nu ştiu dacă a dat-o gata.

La vreo două zile apare şi Chinezu care spune câte în lună şi în stele, făcându-l pe bietul Crivăţ să-şi iasă din sărite 😀

Daniela Alexandrescu scrie şi ea un articol super mişto pentru care nici măcar n-am apucat să-i mulţumesc.

Maria semnalează.

Sindesign îmi ia primul interviu dedicat acestei cărţi.

Hobbitul, desigur, strigă şi el pe unde poate.

Nici Nea Costache nu s-a lăsat mai prejos.

Mirela Petea, desigur, susţine parfumul, că doar de la ea mi-a venit ideea titlului. Nici nu se putea altfel.

Iar azi aflu că Simona Ionescu s-a pus pe citit. Da, da, am emoţii 😀

 

Au semnalat apariţia: Feminis, Prwave şi Bookiseală.

 

Să revin la sătmăreni? Hai să o fac. Pe primii doi i-am spus deja. Dar au scris şi Raulito ( tie trebuie sa-ti multumesc de doua ori pentru reclama 😉 ) , Rachi şi Otto Pop care mă ceartă pe facebook :D, dar şi vicele Adrian Ştef pe care-l aştept şi cu păreri că doar nu degaba m-am chinuit să dau autograf. Şi desigur, ca să nu gafez din nou, Adrian Pop, care nu-i Adrian SM. Ambii spunând pe blogurile lor că a apărut şi s-a lansat.

 

Şi acum să mă mai întrebaţi de ce Satu Mare. Păi de aia, măi, păi de aia.

 

Şi dacă tot sunt aici îi mulţumesc în mod deosebit lui Voicu 😉 , care m-a adoptat oficial ca fiică a Sătmarului. Păcat doar că e aşa departe de mine, că aş vrea să fiu o fiică care trece mai des pe acasă, dar asta-i viaţa, şi după ce plec în Costa Rica… păi, fie, vă chem pe toţi acolo să facem party pe plajă 😀

 

Dacă am ratat pe cineva să mă tragă de mânecă. Recensământul e deschis, iar eu vă mulţumesc tuturor pentru ajutor, încredere şi încurajare. Fiecare dintre voi a făcut o mică minune pentru cartea asta.

Şi, desigur, n-am uitat Chişinăul, că doar a fost cel ce mi-a botezat cartea şi a îmbrăcat-o în straie de gală pentru a-i da drumul în lume.

Asta e o minune făcută cu ajutorul onlineului în special şi a prietenilor în deosebi 😉

 

P.S: PortalSM – Jesus! 😀

P.PS: A zis si Dan Patrascu

P.P.P.S: Cellaaaaa, nu ma omori. Sigur ca a scris si Cella, chiar printre primii.

 

 

Despre nişte cărţi şi despre nişte oameni

O să încep cu Nea Costache cu toate că nu-i frumos să laşi o doamnă să aştepte.

Aşa cum ştiţi cartea lui Nea Costache va fi în curând scoasă de sub tipar, proaspătă, caldă, tocmai bună de răsfoit, de mirosit şi de citit. Şi, dacă doriţi, puteţi face şi precomandă. Eu ştiam doar conţinutul, dar când am văzut şi coperta aproape că am leşinat… de plăcere 😉

O să încerc, datorită unui om de bine, cam prea entuziast pentru ceea ce se întâmplă azi cu literatura românească, dar pe care-l simpatizez doar pentru faptul că se zbate şi pentru alţii, numărându-se chiar el printre scriitori… ce ziceam?, aşa, că împreună cu acest domn voi încerca să scot cartea lui Nea Costache de sub influenţa onlineului. Şi o vom duce în offline. Dar o să vă anunţ eu când.

Eh, nu că avem carte frumoasă?

 

Apoi, cum am plecat eu vineri spre USR, cu un GPS care avea glasul lui Geocer – identic, vă jur 😀 , iete că nu m-am întors cu mâna goală.

Gabriela Creţu mi-a oferit, atât mie cât şi Luciei, câte un exemplar din cărţile ei ieşite la editura Lumen. – Din păcate n-am găsit decât două din trei pe siteul editurii – Chinezu a ţinut să ne spună sus şi tare că aceste cărţi au şi poze. Nu, nu era aşa, Gabriela i-a spus Chinezului ceva de genul: „Ia cartea asta că are şi poze” 😀 , iar domnul a spus-o tare, la microfon, să se asigure că ştiu şi cei de pe trotuar lucrul ăsta.

Aşa am aflat că Gabriela are şi blog şi mai suntem prietene şi pe facebook. La mai multe!

Voi ştiţi, click pe poză şi o puteţi comanda.

                               

 

Ei, şi ajung, pentru azi, la ultima doamnă. Pentru că mai am o doamnă faţă de care nu mi-am plătit încă datoriile, dar vom reveni şi la ea.

Acum vă spun de „Urechile pisicii Olga”. Cu menţiunea că această copertă a fost realizată de un prieten de-al autoarei. Cartea, din câte am văzut eu, a fost destul de căutată în prima ei zi de existenţă. Cineva chiar a comandat zece exemplare pentru a o oferi drept mărţişor. Ce poate fi mai frumos de atât?

Cred că e timpul să o comandaţi şi voi. O să vedeţi că e surprinzătoare, iar spiritul femeii în trupul felinei… eheee. Zău că merită să o citiţi.

 

Momentan cam atât, voi reveni pe seară cu păreri şi poze din Chişinău. Şi tot atunci vom vorbi şi despre cealaltă doamnă 😉

 

P.S: Trebuie să-i mulţumesc lui Adrian Năstase pentru cuvintele frumoase şi pentru prezenţă. V-am spus că a fost foarte haios? 😀

Povestea unor lansări

Am atât de multe să povestesc şi am rămas atât de în urmă… Sper doar ca Basarabia să mai aibă puţină răbdare până voi veni cu impresiile mele legate de acele locuri. La fel şi Nea Costache, pentru că merită să fie promovat, dar momentan am atâtea să vă spun…

Mai întâi trebuie să le mulţumesc unor oameni:

Lucia…

Horia Gârbea…

Ciutacii (Mana şi Victor)

Chinezu din popor

Simona Ionescu, pentru că şi-a smuls din programul ei aglomerat pentru a veni şi pentru că n-a răspuns la telefoanele ce-i ţârâiau tot timpul.

Geocer, pentru că m-a răbdat

Arionii, pentru că încă mă mai suportă

Adrian Năstase, pentru că mi-a cerut autograf… 😀

Membrilor juriului nu le mai mulţumesc, dar ei ştiu că o fac… Lilick şi Mădălina au fost senzaţionale, iar Valive este timidă, cu toate că n-ar trebui.

Roger şi Sorin, hai să zic şi de voi… 😛

Vorbim despre prima parte a zilei. Cu toate că, acum, am un regret pentru că cineva nu a putut să participe pur şi simplu la eveniment. Îmi cer eu scuze… cine ştie, ştie. Am încercat cu o ironie fină să-i atrag atenţia, dar deh… n-a mers. În fine, nu mai contează şi întotdeauna la un eveniment unde sunt persoane importante vor fi şi cârcotaşi. Doar că eu am crezut că suntem între prieteni.

Trecând peste partea asta trebuie să vă spun că Mana a ţinut să-mi facă o surpriză. Aşa că nu a venit numai ea, dar l-a adus şi pe Victor.

Horia Gârbea a fost acolo să ne susţină pe mine şi pe Lucia.

Lucia, desigur, a fost strălucitoare ca de obicei, iar cartea ei… da, e prima în vârful celorlalte. I-am detronat pe toţi 😀

Chinezu, ca un Chinez şi el, a tot comentat şi a stat tot timpul cu laptopul în braţe. Ce oameni…

Geocer, desigur, ne-a suportat.

Iar Adrian Năstase a ţinut un speach de zile mari. Mamă ce am mai râs. E chiar mişto. Aşa că le-am propus celor prezenţi un exerciţiu de imaginaţie: să-şi închipuie că AN-ul dispare chiar atunci din faţa lor, iar Lala intră în scenă.

Pe urmă Lucia şi moi am dat autografe, iar Mădălina mi-a propus s-o otrăvesc. Încă nu vreau s-o fac 😀

Apoi l-am confundat pe domnul Mladin cu domnul Coşovei, dar Ştefania Coşovei mi-a luat apărarea 😀

Oi mai fi făcut prostii, eu ştiu…

Oricum, prima jumătate a zilei a fost excepţională. Mă oftic doar că n-am apucat să fac poze cu Ciutacii şi Chinezu.

Cel mai dulce moment al zilei a fost telefonul lui Alex, cine ştie cunoaşte 😉

 

 

 

 

 

 

Apoi m-am mutat la Muzeul de Istorie şi Târgul de carte Amplus. Acolo le-am găsit pe Oana Duşmănescu cu minunea ei de bebe, dar şi pe Stela Popa. Mă bucur că Stela a acceptat să stea lângă mine în timpul lansării pisicii. Dar îmi pare rău că din pricina oboselii a ratat azi Sibiul. Asta este… Se mai întâmplă. Oricum, Stela tot va ajunge la Sibiu, v-o trimit eu legată dacă e cazul.

Apoi m-am mai lansat şi eu o dată şi m-am bucurat să-l revăd pe Mihai însoţit de două domnişoare foarte frumoase: Steluţa (cu o imaginaţie puţintel mai perfidă ca a mea :D) şi Cristina(?!), dacă ţi-am greşit numele poţi să dai, promit să stau.

 

 

 

 

După toate astea, alături de Bogdan Hrib – doar nu vă închipuiţi că a lipsit vreun moment – am avut o mini şedinţă din care Geocer n-a auzit absolut nimic 😛

Aşa că în miez de noapte am ajuns şi acasă.

Îmi pare rău doar că am ratat prăjiturile Luciei. Dar am promis că după toată nebunia asta o iau de mână pe Mana şi o vizităm aşa cum se cuvine.

Aaa, şi să nu uit, am primit trandafiri galbeni, de la cine nu vă spun, numa aşa de-a dracu’ 😀 Ziceţi voi că nu merit să zac. Nu, nu merit, că am de scris ceva important ce trebuie predat mâine la prânz. În concluzie nu merit nimic.

Şi acum… da, mă pregătesc pentru Ardeal. No, staţi că viu… dar mai încet, ardeleneşte aşa 😆

Concluzii găsiţi la Geocer, Mădălina, Lucia, Lilick şi pe unde or mai fi că eu nu mai pot.

P.S: Meme, eşti o dulce şi când nu eşti prezentă fizic. Sper să te revăd într-o zi.

Lungă zi…

Dar frumoasă. Şi m-am bucurat să-mi revăd unele din personajele reale. Şi m-am întristat gândindu-mă că altele sunt departe. Dar nu o să dezvolt acum, vă las cu poze, câteva, pentru că sunt peste o sută. Iar mâine… trebuie să muncesc, altfel mă omoară Alexandru Arion, cu toate că din poze s-ar zice că altfel stă situaţia.

Lucia, mulţumesc pentru tot!

Geocer, îţi mulţumesc că ai rezistat 😀

Oh, şi da, subtil domnule Roger, foarte subtil 😀 Dar voi dezvolta, promit, mâine cum voi prinde puţin timp liber.

Şi tot atunci o să vă spun şi despre Nea Costache – îmi cer scuze, dar nu mai sunt capabilă să pun şi linkuri. Punem mâine tot ce trebuie. Cei care mă aveţi prietenă pe facebook veţi putea vedea mai multe poze.

Şi mai multe aflaţi la Lucia şi Geocer

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Noh, fără avioane între noi şi fraţii noştri

Iap, plec la Chişinău. Nu, nu ştiu nici eu ce lansez. La naiba! Cred că şi Parfumul şi Indiciile. Noap, nu s-a decis unde. Mă mută de la deal la vale. Bine că mă mută. Atâta timp cât mă mută se spune că încă sunt în cărţi 😀 Dar am obosit. Am obosit rău. Şi la ce program se anunţă cred că obosesc fără să mă mai deplasez undeva 😛

Ei, dar nu despre asta era vorba. Ideea e că am încercat să-mi rezerv bilet de avion cu plecare pe data de 3 şi sosire pe data de 4. Eu nu ştiu cum o fi la Chişinău, dar la România e naşpa. De ce? Păi ori plec de pe 4 până pe 7, ori de pe 2 până pe 5. Adică în nici un caz cum vreau eu. Doamne ajută că la Satu Mare şi Baia Mare avem avion în fiecare zi, că altfel nu ştiu cum supravieţuiam.

Până la urmă plec. Până la urmă lansez. Da, la Chişninău. Ce? Cum? Unde? De ce? Nici nu mai contează.

Am avut o zi infernală. Şi cu toate că mi-am jurat că o să arunc telefonul imediat ce mai sună cineva care are măcar o mică legătură cu vreo lansare, sigur că n-am făcut-o. Sper că Bogdan mănâncă, cu ghionturi, pentru că a reuşit să-mi strice şi îmbăierea de seară 😀

Şi ca să fie treaba bine pusă la punct, pe 5 se pare că o să am două lansări în Bucureşti. Asta e aşa să-mi ajungă pentru toată viaţa şi să mă las de scris. M-am prins eu. Aşa lucrează tritonicii. Nu iţi dau ei cu şutul, îţi dai singur pentru că nu mai rezişti. Ce oameni 😆

 

 

Bine, trebuie să vă mai anunţ ceva. Îl ştiţi pe Nea Costache. Ştiţi că a scris o carte. O carte care a început-o pe blog, pe numele ei „O viaţă împreună”. Deci, da… O carte care a încept pe blog şi s-a finalizat în tipografie. O să iasă la o editură universitară. Ceea ce e bine pentru debut. Ceea ce e bine pentru Nea Costache. Eu l-aş fi sfătuit să mai aştepte, dar ştiu cum e să vrei să-ţi vezi cartea ieşită de sub tipar. Să-i răsfoieşti paginile, să-i simţi mirosul, să-i mângâi coperta. Tot ce pot să-i doresc e mult noroc şi să-l rog să mă anunţe când are copertă. Să zicem şi noi de bine 😉 (adică eu şi celelalte două personalităţi ale mele).

 

Aş mai fi vrut să vă spun ceva, dar îmi e prea somn. Sau, la drept vorbind, nu sunt convinsă că vreau să vă spun. Până mâine mă mai gândesc.

 

Şi un mic anunţ: Dragii mei copii, ştiţi despre ce vorbesc. Cei care ştiu, desigur. Din vorbă în vorbă şi din gură în gură s-a dus vestea, în micul nostru cerc secret. Mai e puţin până la sfârşitul lunii, dar eu sunt bună (bine, nu sunt, dar sunt ocupată, na 😀 ) aşa că vă las până pe 15 martie. SILVANAAAA, mă bazez pe tine să-i anunţi şi pe ceilalţi? Merci! A, şi trebuie să vă fac de râs şi să vă spun că până acum am primit două texte. Na!

 

Noah, ăstea îs noutăţile. Adică o să mor.