Azi vă recomanda…

 

 

 

 

 

 

 

Nu sunt cel mai fericit om, adică nu sunt capabilă să vă spun poveşti sau frânturi de realităţi, aşa că vă dau de citit:

 

O să încep cu Teo că prea frumos a mai scris despre scriitorii români.

Apoi vă trimit la Crina, nu de alta, dar a pus şi ea o poză pe blog 😀

Desigur, dacă vreţi să vă relaxaţi cu totul, într-o lume mirifică, trebuie să vă duceţi la îngerul de Laura. E prea mişto blogul ăla ca să-l rataţi.

Vania încă tenebreşte, aşa că daţi o fugă până nu termină povestea.

Nicu a început şi el să mişte şi merită încurajat, că iar dispare câte o lună de nu ştie lumea de unde îl lua 😛

 

Pentru cei tineri la suflet, dar şi la minte, neaparăt treceţi pe la Shauki care are tot felul de concursuri cu cărţi. De veţi privi atenţi o să vedeţi că-s două concursuri. Aşa că băgaţi-vă repede nasul până nu se răzgândeşte.

 

Tritonicii, şi ei, se bloggeresc, fiind la zi şi cu ştirile.

 

Ei bine, vă mai recomand de vreţi ca să citiţi un H. Salem, ce scria genial. Hai, încercaţi, de nu vă place puteţi să mă înjuraţi 😀

 

Cam asta pentru acum, poate revin ceva mai târziu de voi avea idei, desigur.

Prin ochii mei

Bulgaria am văzut-o ca pe o românie mult mai necivilizată. Mult mai înapoiată şi cu mult mai puţin bun simţ. Pe lângă faptul că am aşteptat câteva ore să fim cazaţi, camerele chhh, şi avea patru stele. Poate două jumătate să-i fi dat. În schimb, mare şi piscina mi-au plăcut. Toate scumpe. Şi toate chiciuri. Nimic nu merita cu adevărat. Mai puţin pozele de epocă şi codiţele împletite. M-am împletit şi eu pe jumătate de cap, dar momentan nu am poza cu noul meu look. Ce să zic, nu-i mai bine ca la noi, cel puţin, patru stele cam sunt trei jumătate, în nici un caz două. Mâncarea destul de hmmm, mă rog, pe mine nu m-a încântat nimic, pentru că atunci când intrai în restaurant puţea atât de rău a mâncare că mi se apleca instantaneu. Dar am mâncat pepene. Până când un copilaş a început să bage în gură cuburile de gheaţă şi să le scuipe înapoi. Desigur, plin de români, ţărani, dar din ăia de te fac de râs de îţi vine să îţi iei picioarele la spinare. Nu ştiu dacă mi-a fost bine sau rău. Cert e că m-am înnegrit şi, până la urmă, asta mi-am dorit.

 

P.S: Le mulţumesc celor de la Bookblog pentru un nemeritat loc 20 la siteurile de cultură. Nu ştiu dacă am un site de cultură. Încerc, dar nu sunt sigură. Cred că Vania şi Gabriela meritau un loc în faţa mea. Dar vă mulţumesc şi voi încerca să fiu mai bună pe viitor.

 

 

 

Acestea fiind spuse, să dăm nişte cadouri.

 

 

 

Pentru Cella, aripi de libertate

 

 

 

 

 

Pentru Vania, o fântână cu vin alb 😀

Pentru Mana, în apropierea concediului ce va veni

Pentru Nicu, nu-i răsărit, dar e o dimineaţă mohorâtă

Pentru Maria, un strop de munte, un strop de mare şi un strop de libertate

Pentru Corina, stropi de fericire

 

 

 

 

 

 

Pentru tata Borgo, un strop de apă împletit cu mult, mult soare

 

 

 

Pentru Kmi, o noapte luminată

 

 

 

Pentru Crina, nisip cu scoici şi mare. Brăţări nu am găsit 😛

 

 

 

 

Pentru Gabriela, stropi de fericire şi de inspiraţie

 

 

 

Pentru Cora, o mică oază de verdeaţă

 

 

 

Pentru Sibilla, puţină dragoste împachetată în fire de

nisip

Pentru Laura, tot stropi de fericire

 

 

 

Pentru Cristal, un albastru al bucuriei

 

 

 

Ţin să menţionez că nenorocirea asta a pus pozele în ce ordine a dorit, dar în fine, fie, le-am luat deja de două ori de la capăt.

Sper că nu am omis pe nimeni.

UPDATE:

 

Pentru Micutzu, piscina de sub cascadă

Pentru Ştefan, presupunând că s-a săturat de mare, gălăgie, aglomeraţie, un munte liniştit plin de case