Şi mă văitam că sunt puturoasă. Sunt, cum să nu fiu, dar ziua de azi m-a scos forţat din lene. De la descoperirea şocantă că asigurarea obligatorie a maşinii expiră mâine, până la faptul că pe 29 trebuie să duc maşina la revizie, eheee. Da. Am făcut două asigurări, că a lui Xreder expirase din toamna trecută 😀 şi m-am dus să-mi programez şi maşina la revizie. Surpriza mi-a fost mare, mi-au băgat-o pe loc. Mişto a fost că eu am dus-o super prăfuită, iar ei mi-au dat-o super curată. Nu ştiam că în revizie intră şi spălarea maşinii. Nu că m-aş fi supărat, sigur că nu. Doar că am rămas surprinsă. Celelalte două maşini, firme diferite, de câte ori le-am dus la revizie tot murdare mi le-au dat. De aia îmi plac ăştia de la Honda. În plus sunt parolişti. Au zis două ore, păi două în cap au fost. Şi nici nu mi-au băgat chestii în plus. Mă rog, cred că i-aş fi bătut, eu ştiam sigur că maşina mea merge ca unsă.
Sigur, ca să treacă timpul am pus mâna pe o carte: „Nuntă în decembrie” de Anita Shreve. Cu toate că nu mă omor după genul siropos de lectură, cartea m-a prins. Şi aproape că m-am enervat când mi s-a spus că maşina e gata.
De ce să fie gata? Tocmai când am terminat cu conturarea personajelor şi eram pe cale să intru în acţiune. Damn. Da, cam o sută de pagini faceţi cunoştinţă cu personajele. În detaliu, lucru care te prinde bine.
Mândră de mine am venit acasă, unde am avut parte de trei decese. Sigur, peştii. Nu înţeleg ce au în ultimul timp de mor pe capete. Culmea, mor ăia rezistenţi şi ăia de ar fi trebuit să fie foarte sensibili nu dau nici un semn de ducă. Ce pe invers e viaţa asta.
Şi mâine ce o mai fi? Sigur, voi vedea eu. Probabil se va mai ivi ceva. Până în ziua de salariu, dacă o ţin ca azi, o să chiţăi pe la porţile cunoştinţelor să-mi dea o bucată de pâine 😀 Noroc că pot mânca la Zahana pe datorie.
Oana Stoica Mujea 