E greu când te îndrăgostești de personaje

Vă spuneam eu ieri că îmi e dor de el. Da, e un personaj. Mi s-a mai întâmplat asta și în ultima carte cu Iolanda – nu vă spun care e personajul, pentru că o să apară din nou și nu vreau să mă judecați 😀 – Dar e greu. Când începi să te îndrăgostești de câte un personaj începe să-ți fie dor de el, începi să vrei să fie real. Începi să-l dorești de parcă ar fi parte din viața ta. Îl vreau? Înțelegeți asta? El e alesul. Da, sunt dusă cu pluta dar asta sunt, alta nu mai aveți de unde. Viața e greu. Dar am terminat cartea a treia. Asta mă bucură. A plecat deja la corectat, iar eu mă gândesc serios la a patra pentru că nu știu exact TV sau Radio? Dar mâine citesc Lucia Verona și îmi revin eu, o să știu și ce trebuie să scriu. 

 

Slide1

Reclame

Raportul… Edit – Lansarea

Ei gata, am ajuns în momentul ăla de oboseală de la neoboseală. Habar nu am dacă înţelegeţi. Mă rog, ar fi chiar culmea ţinând cont că nici eu nu pricep. Oricum, e o oboseală nasoală. Stările sunt mai multe. Nu, nu e neapărat vorba de somn, pentru că mie îmi e somn şi după ce mă trezesc. Asta e o stare de spirit. Altă treabă, altă mâncare de peşte. Dar, acum, nu o să vă povestesc eu cât îmi e de rău, că nu contează. Mie îmi e, mie îmi trece sau nu.
Voiam să spun că până marţi sunt într-o pauză. Oricum, după cum aţi văzut, lumea s-a cam înghesuit să plece. Ei, nu, voi fi aici să vă răspund nelămuririlor, dar nu mai pot să scriu. Adică pot, dar nu pentru blog, că am şi aşa prea multe de dus la bun sfârşit. M-am înhămat şi eu ca măgarul. Am prea multe şi le duc greu. Dar sunt căpoasă şi le duc. Am şi eu o frustrare. Anul ăsta am scris două cărţi: „Colecţionarul de vise”, care mi-a luat vreo două luni şi „Dincolo de oglindă”, culmea, a fost record: trei săptămâni. Mă rog, am pus atâta pasiune în ea, încât nu m-am putut opri. Prea bună cartea aia pentru mintea mea. Nici nu ştiu cum naiba de-a ieşit aşa mişto. Şi dacă zic eu, care sunt critică cu mine până dincolo, atunci chiar e bună.
Dar am o frustrare, după cum am spus. Pe lângă starea acută de oboseală. „Regina arkudă şi amuletele puterii”, adică cartea a treia din „Seria regală”, am început-o în acelaşi timp cu domnul colecţionar. Şi de atunci, am scris aşa, cât să fie scris. Cât să nu mă depărtez de personaje. Să rămân în contact cu ele. Acum, ca nebuna, am mai început două. Aia cu corbii – momentan nu ştiu ce titlu să-i dau – şi Horrorscop. Ei bine, nu e bine. Clar. Se înghesuie prea multe idei în capul meu şi s-ar putea ca regina arkudă să moară pe la două sute de pagini. Aşa că nu. M-am enervat. Până marţi o să mă dedic doar arkudei şi o să las puţin blogul şi corbii şi Iara şi Our şi alte bazaconii care îmi mai trec prin cap. Dacă scriu şapte sute de pagini în trei luni, fără stres. Atunci, încă o sută de pagini, căci mi-am propus mai puţine la arkudă, având mai multe de îndrugat la următoarea, pot să le termin în două săptămâni. Şi apoi, nu am chef să plec în concediu cu aceeaşi pată pe creier, că nu am terminat arkuda. Nu de alta, dar în loc de concediu, iar va fi sesiune de scris.
Gata, de data asta am hotărât. Eu scriu la arkudă. Scriu până marţi numai la ea pentru a-mi intra în ritm. Ştiu eu ce înseamnă ritmul la mine. Trebuie să mă reobijnuiesc cu fiecare personaj. Desigur, Our îmi e cel mai apropiat în momentul de faţă. Cam acelaşi caracter îl are şi în cartea asta. Şi da, e personaj principal, printre altele. Oricum, el dă gust romanului. Şi da, o să apară şi în partea a patra. N-am chef să-l omor. Am omorât la pitici de or să mă dea în judecată 😆
Acum, dacă Cella o vrea, când termin arkuda, aş vrea să o citească ea prima. Dar, Cella, dacă o citeşti, vreau sfaturi serioase la ea. Nu de alta, dar Cella a citit primele două părţi şi ea, obiectiv, îşi poate da seama mai bine ca mine dacă trebuie ceva schimbat sau nu. Şi Cella, tot vreau casa ta 😀 Eventual, mă mut la tine. Mănânc mult, dar deh…, în schimb, nu vorbesc mult, nu mă mişc mult, nu fac gălăgie. Muzică ascult la căşti şi dorm puţin 😀 Ăsta ar putea fi un inconvenient, dar nu contează.
După, vine cel mai aprig critic al meu. De el îmi e frică, de aia îl şi las pe locul doi: Vania. Desigur, mai intâi trebuie să-i trimit primele două părţi. Altfel, omul, s-ar putea să îşi dea cu ceva în cap şi să nu priceapă nimic. Mă rog. Arkuda nu prea are legătură cam deloc cu primele două. Dar, ţinând cont că Beor, Min’yara şi Yas apar, Min’yara fiind chiar personaj principal, chiar ar fi greu să înţeleagă. Mai ales că nu prea dau explicaţii. Pentru că eu vreau să fie citite în ordine. DA?!
P. S: Nesuferita de Crina o fi ajuns pe plajă în Italia? 😀 Ce nu-mi plac elfii ăştia 😆
EDIT LATER:
Daca tot nu sunt disponibila pana marti, va trimit la lansare. Desigur, pe timisoreni in special. Informatie preluata de pe Tritonic Blog. Enjoy! Eu zic sa nu o ratati. Ar fi pacat.