Ce mai e nou?

varcolaci

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Desigur, vorbim despre ce mă interesează pe mine, că aşa mi se pare normal 😛

 

Mai întâi, la Tritonic a apărut „Lună Plină”. Încă nu am citit-o, dar am reuşit să citesc prologul şi mi s-a părut incitant. Oricum, povestea în sine îmi pare incitantă. E o replică a cărţii „Amurg”, doar că aici nu vorbim despre vampiri şi din câte am văzut e mult mai bine scrisă. Adică e vorba şi de ceva talent, nu numai despre o poveste. Prologul îl puteţi citi aici, poate vă vine chef de lectură 😀

 

Oh, „Premiile Lili” sau „cum să execuţi public un autor” 😀 Ştiţi desigur despre ce vorbesc, despre piesa mea de teatru, despre prima mea piesă de teatru, aşa că fiţi blânzi. La 21:30, după ce citiţi piesa, puteţi să mă executaţi pe blogul Luciei Verona, promit să nu scot un sunet până la sfârşit 😛 De fugit nu o să fug aşa cum am promis, dar o să fiu între bucătărie şi blog că a dat gospodăreala în mine. Bine, recunosc, sunt stresată. Când sunt stresată gătesc. Bine că nu ştiu să cos sau să croşetez că cine ştie ce făceam 😛

 

Crina nu a dispărut aşa cum se vehiculează în târg, doar că microbul blogului i-a ieşit din sânge. Dar nu contează, eu o iubesc oricum – asta e declaraţie de dragoste 😉

 

Şi să nu uit: lansarea de la Piteşti a Corinei Creţu s-a mutat pe data de 10 mai, la Cornul Vânătorului ora 13 sau 12? Eh, nu mai ţin minte 😛 Eu sunt de vină, de fapt editura 😆 pentru că iniţial mi-au spus că am lansare pe 7 mai la Iaşi, apoi s-a mutat pe 8. Desigur, Bogdan va veni cu o explicaţie cum că altcineva e de vină, să nu-l credeţi 😀 Chiar dacă timpul va fi scurt mă bucur că o să-l reîntâlnesc pe Răzvan Dolea şi că o să-l cunosc pe Shauki. Apoi fug repede spre casă ca să nu o pierd pe Corina.

A, de aici reiese că între 7-9 mai voi fi la Iaşi. Da, asta era. Şi probabil, la sfârşitul lunii la Satu Mare, Oradea (vezi Cella? 😀 ) şi în ograda Chinezească adică la Baia Mare. Poate mă extind şi la unguri, de ce nu? Desigur, doar să beau o cafea, ho, nu săriţi.

 

Şi ultima veste, dar nu cea mai puţin importantă, noua carte „Indicii anatomice”, o să apară la Gaudeamus. Aaaa, şi da, o să avem nişte surprize pentru bloggeri la Bookfest. Dar vă spunem atunci, pentru că încă n-am bătut nimic în cuie.

O, Silvana, cred că pe 5 mai voi fi la Bucureşti. Am uitat la ce liceu, dar te anunţ din timp. No, să nu ziceţi voi că nu sunt o persoană ocupată. Doamne, şi înainte uram să mă plimb, dar de când cu Satu Mare mi s-a deschis apetitul. Oare la Londra când m-o duce Bogdan? 😀

Reclame

A fost şi vineri 13

img_84741

Că tot îmi zicea Cella că va fi bine şi că tot îi ziceam eu că glumesc, na că a fost şi vineri 13. Jumătate din ceea ce i s-a întâmplat lui Bogdan mi s-a întâmplat şi mie, dar cealaltă jumătate a fost de-a dreptul demenţială. Am ajuns la hotel cu o foame de urs, dar n-am mâncat. Ce să mai mănânci când abia îţi ţii ochii deschişi. I-am spus lui Xreder că intru la duş, dar m-am proptit direct în pat şi l-am visat pe Piţi. M-a sunat Crina să-mi spună că vine. Noroc cu ea, altfel nu mă mai trezeam. Apoi a sunat Darius întrebându-mă dacă a întârziat. Să fim serioşi, să întârzâie de la ce, eu abia ce mă trezeam. A sunat şi Bogdan să-mi povestească de jaf. A fost funny – normal, doar pentru mine 😀 Darius mă întreabă dacă ne întâlnim în restaurant. Eu îi zic că da şi închid. Normal, când ajunge omul în restaurant noi nu eram, aşa că mă bombăne o jumătate de oră că am zis că sunt în restaurant. Dar eu n-am zis aşa ceva. Minunata lui soţie, Lavina – de ce nu avem poze cu ea? 😦 – ne-a povestit câte în lună şi în stele. Are un calm ceva de invidiat. Până şi când e nervoasă e calmă 😀 Soţul Crinei, Marian, ne-a făcut să râdem aprig. Mă rog, la un moment dat, băieţii se întreceau în poante, iar Crina râdea cu lacrimi. Am speriat un restaurant întreg. Deh, aşa ne trebuie. Sâmbătă 14, desigur, am luat micul dejun alături de Crina, Darius şi Lavinia. Aproape că nu ne mai venea să plecăm. Dar ningea aprig, aşa că n-am avut încotro. Dacă Darius şi Lavinia nu s-ar fi ridicat să plece, noi mai stăteam. Crina s-a asigurat că „scap de voi”. O înţeleg, îi lipsea munca la redacţie iar noi am reţinut-o 😀 Nu-i nimic, na, acum poţi munci în voie. Iartă-ne!!! 😆 Drumul nostru a fost mai bun – cu toate că nu o să mai zic niciodată nimic de gropiţele din Piteşti. Ardelenii nu sunt luaţi pe nepregătite, totuşi, atunci când ninge. Utilaje de dezăpezire peste tot. După Aiud a ieşit şi soarele, iar drumul a fost uscat. Am ajuns în Piteşti după şapte ore şi jumătate de mers cu maşina, în condiţiile în care am oprit de vreo trei ori. Am oprit şi la Deduleşti pentru a ne alimenta cu mici şi pui. Apoi am sunat-o pe Katy sperând că a cumpărat ea pâine. Da, vezi să nu! Ar fi fost chiar culmea. Oricum, amintirea din seara de vineri 13 e cea mai minunată. Am râs demenţial de mult şi de bine 😀 Abia aştept să fim în formulă completă, cu Chinez şi Adină cu tot, că aşe ne şede bine. Ei, băieţi, fete, gândiţi-vă la ceva pentru a ne putea întâlni cu toţii.

n1239442586_51512

 OH, să nu uit. După ce m-a înnebunit Bogdan cu un facebook, acum mi-am făcut şi eu cont. Mna, am o nouă jucărie. Să nu urle când nu o să predau manuscrisul la timp, că el mi-a băgat în cap, iar eu Crinei 😀

Cu un pas spre Satu Mare

Nu, nu mă duc să văd dispensarul, poate doar aşa, de o ieşi în drumul meu. Cică l-au renovat, aşa o fi. Mă duc de aia şi de cealaltă.

macheta-lasare-satu-mare1                         invitatie-razboiul-reginelor1

Şi, în primul rând, mă duc să o văd pe Crina, Darius şi Chinezu (Darius, sper că ţi-ai dat seama că eşti înaintea Chinezului). Desigur, dacă şi alticineva îşi mai doreşte să mă vadă, îi stau la dispoziţie sau cel puţin încerc că aşa e frumos. Apoi mă duc s-o văd pe Cella, care mă tot ameninţă cu o cafea. În plus o să le povestesc orădenilor despre carte. Ştiţi voi, cartea aia a mea. Dar ca să nu vă plictisiţi până găsesc eu răgaz să scriu, treceţi pe la Killer să vă spună despre lansare. Şi pe la Vania să vă spună cum vede el Şarama şi Războiul.

img_79261

Sunt multe de făcut azi. În primul rând mi-am făcut unghiile în culoarea maşinii mele. Nu de alta, dar s-a stabilit că Honda rulz. După ce am spălat-o, aranjat-o, buchisit-o, nu mai mergem cu ea. Că se anunţă vremuri căcăcioase, aşa că luăm Jeep-ul. Maşina aia pe care n-am mai condus-o de ceva timp. Bine, nici acum nu o voi conduce, cu Xreder n-am nici o şansă decât să-l sedez – hmm, ce idee genială.

Nu ştiu nici eu ce trebuie să mai fac. Bagajul, da. Pentru doi, cum altfel. Pisica e pe mâini bune. Oricum, cel mai mult, când plec de acasă, îmi lipseşte maşina. Lao Ţ (aka Piţi) ştiu că îşi ţine dădaca trează, aşa că nu îmi fac griji. Nu se plictiseşte el. Dar maşina mea?! O să plângă după mine? Sigur că o să plângă. Cine o mai iubeşte ca mine?

Tot azi am aflat că Simona e vionovată pentru Chinez 😛 O să fiu cu ochii pe el.

Bine, dacă vreţi să mă scoateţi la o cafea, să îmi vorbiţi despre vreme sau pur şi simplu să-mi faceţi o poză, vorbiţi cu roşcata, ea e PR-ul meu, aşa că nu îi ies din vorbă. Cine nu îşi face programare din timp… ştiţi voi.

Nu ştiu ce să vă mai spun. Nu mai am ce pentru moment. Aş mai avea, de fapt, dar nu cred că interesează pe nimeni. Până nici pe mine nu mă mai interesează. Ziua s-a scurs repede. Eu sunt cam obosită. Cred că o să dorm câteva ore şi cu graţie voi rata examenul de mâine. O să plecăm mai devreme decât ne-am propus. Sunt nerăbdătoare s-o văd pe Crina. Cui îi pasă de un examen când roşcata rulz? 😀 Şi cu asta vă las. Nu de tot, nu vă bucuraţi, voi transmite în direct 😀

Dumis, nu uita de „Jurnalul de Argeş”, să-mi dai mail 😉

Hai, Ardealul!!!