Impresii

„Iubirea e tare ca moartea, grea ca iadul

Moartea desface sufletul de trup,

Însă iubirea desface toate lucrurile de suflet”

Meister Eckhart: predica „Naşterea eternă”.

 

 

Dacă până nici Gargui nu m-a făcut să mă sinucid, atunci înseamnă că sunt tare. Am început cu asta pentru că trebuie să ciţiţi această carte. Clar nu le e recomandată depresivilor, ceea ce eu sunt. Dar nici n-aş vrea să o rataţi, lecţiile de viaţă sunt uimitoare, iar eu, în locul eroului, aş fi fost moartă de mult timp. Acum sunt doar mult mai depresivă.

 

Şi, clar, n-ar fi trebuit să termin cartea după ce am venit de la Satu Mare. Pentru că sosisem acasă oarecum încărcată şi cu o doză de optimism. Dar s-au dus.

 

Să trecem peste şi să vă povestesc cum a fost, pentru că domnul Hrib îmi tot dă mailuri, mă sună, ba chiar mă invită la Flacăra ca să mă bată la cap. Şi nu, n-am avut chef de poveşti orale. Acum pot scrie, aşa că o să scriu. Un lucru îl ştiu sigur: azi când m-am trezit eu, a ieşit şi soarele 😉

 

M-am simţit bine ca de obicei printre sătmăreni. Sora mea de suflet Crina Dunca mai avea să stea într-un picior, iar Darius, ca să nu mă plictisesc a fost în stare să mă lase să-i conduc şi maşina. Ceea ce, desigur, am făcut, nu puteam rata prima mea maşină pe benzină. Pe Marian nici nu-l mai pomenesc, iar Lavinia, ca de obicei, o mare doamnă, dar o doamnă foarte ocupată din păcate.

Lansarea a fost bestială, şi cine alta dacă nu Crina putea organiza un asemenea eveniment. Au venit mulţi blogeri şi m-am bucurat în mod deosebit de prezenţa lui Adrian Ştef, de cea a primarului (că doar am dat mâna şi i-am dat autograf), dar şi de prezenţa celorlalţi (vă închipuiţi şi singuri că-mi e lene să dau linkuri). Cu ocazia asta blogroll-ul meu s-a îmbogăţit cu nişte sătmăreni absolut bestiali. Îi găsiţi în secţiunea „Ardelenii mei” şi vi-i recomand cu căldură.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

După ce ne-am lansat, pentru că eu consider că s-au lansat toţi cei prezenţi, am plecat spre Baia Mare unde i-am cunoscut pe Paul, Sonia şi Florina. Dar am revăzut-o şi pe Ingrid şi l-am cunoscut pe minunatul Oscar.

 

Vă mulţumesc tuturor celor ce aţi anunţat apariţia cărţii. Şi, de asemenea, le mulţumesc celor ce au avut răbdarea de-a citi cartea. O să revin cu detalii despre fiecare zilele ce urmează. Poate chiar în drum spre Târgu Mureş o să vă spun imepresii, pe măsură ce mi le amintesc, desigur.

 

Cei cărora le mulţumesc pentru tot în mod deosebit se ştiu deja. Şi îmi pare rău că nu l-am mai prins pe Roger să-i dau două 😀 prieteneşte, desigur.

 

Dar acum, pe lângă „Parfumul văduvei negre” mai aveţi două cărţi de citit la modul obligatoriu. Daţi click pe poze şi veţi intra pe pagina de unde le puteţi comanda. Hai că puteţi. Şi aştept păreri despre ambele, dar şi despre parfum.

 

Ne mai auzim la noapte, dacă nu mor!

           

 

P.S: A scris si Adrian Pop, sa-mi fie rusine!

Reclame

Amintiri din Chişinău

Viaţa e nebună în Chişinău, nu vă lăsaţi păcăliţi de aparenţe. E ca la nebuni, cu toate că, dacă ai timp si dispoziţie, cu siguranţă vei avea un déjà-vu şi senzaţia că ai trăit aici şi tu. Da, e ca Bucureştiul din timpul comunismului, şi nu, nu sunt criminali cu puşcoacele pe drum. O, şi da din nou, azi am mâncat o bomboană Bucuria, chiar bună 😀

În rest? Am fost în direct la două posturi de radio. Eu chiar îmi cer scuze, dar primul am uitat cum se numeşte, a fost cam dimineaţă şi n-am apucat să beau cafeaua, aşa că… Apoi am fost la Vocea Basarabiei, mişto studio şi profesionişti. Mâine voi avea şi cele două înregistrăi.

Moldovenii sunt super, m-au ţinut ca în palme. Ori unde n-am zis eu decât da ori ba şi or fi zis că am vreo supărare? Oricum, mâncarea e senzaţională, doar că nu ştiu ce-am mâncat 😆

Pe seară am fost la un restaurant rusesc, unde am păţit o fază senzaţională. Ospătarii s-au chinuit cu româna, le-a şi ieşit, dar nu despre asta e vorba.

Am comandat mâncare şi masa cam înghesuită. Îmi aduce o dihanie de farfurie şi mi-o pune în faţă. Eu s-o dau mai în dreapta mea, să se facă loc. La care tipa ţipă la mine: “Nu! Aici!” Acolo, acolo, am mai îndrăznit s-o mut? Nooo! Acolo unde a zis ea am lăsat-o şi am mâncat şi tot că mi-a fost teamă.

În schimb aveau un violonist excepţional care ne-a cântat melodia de mai jos. Senzaţional!

Ce am mai descoperit? Editura Cartier. Absolut senzaţională. Mi-am luat şase fantasy-uri scrise de Bryan Perro, încă n-am descoperit care e volumul I şamd, dar o să descopăr eu. Dacă nu cer ajutor.

Şi două cărţi de Wilde, oh, da, şi Nekrotitanium.

Cam atât pentru azi. A transmis din Chişinău a voastră…