Un top zece

După ce Aspoiu m-a făcut cu ou şi cu oţet, lucru pentru care îi mulţumesc, mă gândeam să vă povestesc, ba nu, să vă recomand câteva cărţi. Un top zece al cărţilor care mi-au plăcut în mod deosebit şi pe care le-am citit anul acesta.

Ok, ar trebui să fac un top cincizeci, dar nu am răbdarea necesară acum şi nici starea de spirit. După şase ore de stat în maşină, abia dacă mai pot gândi altfel decât în viteze. Ceea ce e trist.

1 Încă mi-a rămas sufletul la cartea Ivonei: „Cu sânge rece şi albastru”. Nu pot spune de ce m-a marcat atât de mult, dar nici o altă carte nu a detronat-o până în prezent. Abia aştept a doua carte a Ivonei.

2 Deşi nu se încadrează tocmai la literatură: „Amintiri din portbagaj”, cartea lui Ohanesian, a reuşit să mă facă să o citesc în mai puţin de o zi. Şi chiar mi-a plăcut mai mult decât m-aş fi aşteptat.

3 „Blocul câş”, romanţul lui Liviu Radu, încă mă mai face să zâmbesc. Recunosc, mi-a plăcut mult mai mult decât „Waldemar”. O carte savuroasă cu adevărat. Are totate ingredientele: e uşor de citit, destul de scurtă şi comică. Să nu uităm că e şi fantasy.

4 „Trilogia Abaţiei” a lui Dan Doboş, rămâne şi anul acesta printre favoritele mele. Mai ales auzind că reeditarea la Millennium Press e mult, dar mult mai bună. Deci, de notat, a se pune mâna pe noua ediţie.

5 „Hoţ şi Dragon”, cartea lui Zahn, mi-a lăsat o impresie plăcută, cu toate că nu am vrut cu nici un chip să o citesc. Era ceva ce se punea între mine şi cartea asta. Dar, ca de obicei, când nu îmi doresc să citesc ceva, îmi place.

6 Nu ştiu dacă „Copiii lui Hurin” a lui Tolkien, nu merita un loc mai bun. O carte bună, care lămureşte multe lacune din LOTR, dar, pe de altă parte, e scrisă superb, ca de obicei. Indiferent de ce spun ceilalţi, mie tot îmi place Tolkien. Mi se cam rupe că oamenii s-au săturat de el. Eu nu m-am săturat, mulţumesc!

7 Da, „Brisingr”, adică „Eragon” cartea a treia – Paolini. Da, da, da, ştiu. N-am minte nici cât un copil de zece ani şi tot aşa. De ce tot ţin oamenii să se uşureze în gustul meu, nu pot pricepe. Eragon, recunosc, a început stângaci. Da, foarte, dar ţinând cont că vorbeam, la ora aceea, de un copil de cinsprezece ani, mi s-a părut destul de bine. Şi, a fost din ce în ce mai bine. Unde mai puneţi că povestea chiar e frumoasă. Pe lângă ceea ce spun gurile răutăcioase. A ajuns el să aibă vânzări record? Ei? În cazul ăsta cui îi mai pasă de critici?

8 „New Weird”, da, au fost câteva poveşti care chiar mi-au plăcut. Nu ştiu dacă Robert sau Cristi şi le-au ales pe cele mai mişto, dar clar au fost cele mai, din cele mai. Acum nu pot spune că întreaga carte e în genul meu, dar sunt şi poveşti foarte bune.

9 „Mormintele din Atuan”, cartea Ursulei. K. Le Guin, mi s-a părut cu adevărat genială. Mi-a plăcut mai mult decât mi-aş fi închipuit atunci când am cumpărat-o. Recunosc, chestia asta cu cumpăratul este dintr-un gest reflex. Mda, oare când o să mă opresc?

10 Am încercat mult să-mi dau seama cui i-aş acorda un loc zece în sufletul meu. Pentru că, la drept vorbind, este un top subiectiv, care mi-a umplut mie creierul şi inima, şi nu e obligatoriu să vă placă şi vouă. Aşa că am decis: „Sabia Shannara” a lui Terry Brooks, rămâne în topul meu şi anul acesta. Cu toate că am citit cartea anul trecut, încă mai am în minte imagini ale acelei cărţi. Lucru care, aşa cum mai spuneam, mi se întâmplă rar. Da, un fantasy de excepţie, probabil nu pe placul tuturor pentru că şi ăsta a fost „lovit” de Tolkien.

În topul zece al cărţilor de anul acesta, astea sunt cele mai importante.

Pentru că n-am niciodată prea mult de lucru, îmi notez mereu ce citesc, pentru că la sfârşitul anului vreau să am bilanţul. Cu toate că anul acesta îmi propusesem să număr cărţile pe genuri, desigur, am uitat. Aşa că, până în prezent, de la începutul anului, am terminat un număr de 174 cărţi. Ok, cam atât pentru azi. Mâine poate o să fiu capabilă să postez ceva pentru Cella 😀