Şi noi ca oamenii

„Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale din Satu Mare a găzduit ieri, de la ora 13.00, lansarea volumelor “Dinastiile” – “Regina arkudă şi amuletele puterii” şi “Hoţii de timp”, cărţi apărute la editura Tritonic şi Crimescene Publishing. Pe lângă autoarele Oana Stoica Mujea şi Ivona Boitan, pe numele ei adevărat Ivona Codruţa Georgescu, au mai fost prezenţi directorul cotidianului Gazeta de Nord-Vest, Crina Dunca, directorul Bibliotecii Judeţene, Mircea Ardelean, directorul editorial al Gazetei de Nord-Vest, Voicu D. Rusu, şi directorul editurii “Citadela”, Aurel Pop. Evenimentul a fost organizat de Gazeta de Nord-Vest şi Nord-Vest TV, în parteneriat cu Centrul Judeţean pentru Promovarea şi Conservarea Culturii Tradiţionale şi Biblioteca Judeţeană Satu Mare.” – Citat din Gazeta de Nord Vest, restul vă las pe voi să citiţi.

 

Fireşte că nu putea lipsi nici Sătmăreanul.net o să vedeţi nişte poze mai trăznite 😛

 

Şi acum să vă povestesc. Ca de obicei Crina Dunca, roşcata care acum e mai mult violet, dar nici violet, o ştiţi din „Indicii anatomice” sau „Parfumul văduvei negre”, dacă nu, o ştiţi de la Gazetă… ei bine, ca de obicei s-a zbătut şi a organizat un eveniment foarte mişto. – Doar v-am zis că cele mai tari lansări sunt la Satu Mare.

Ei bine, în ecuaţia asta eu nu sunt foarte importantă. Pentru că s-a dus Lala şi s-a lansat arkuda. Să zicem că e un fel de ciudăţenie a naturii.

Importantă, de fapt, dacă nu v-aţi prins, era Ivona care şi-a lansat „Hoţii de timp”, iar eu, fireşte, fără voia nimănui am lansat „Cu sânge rece şi albastru”.

Ca de obicei public mult. Autografe multe. Felicitări şi flori. Eu cred că Ivona şi-a câştigat un public important la Satu Mare, iar acum depinde doar de noi două să ne ţinem de promisiunea făcută şi să îi surprindem. Fireşte, nu o să-i surprindem doar pe sătmăreni, că ne-or mai vrea şi alţii.

Ce să zic, Ivona a făcut treabă bună şi a fost ascultătoare. La Nord-Vest TV, unde ne-am cam râs (sic) cu Victor Ivona a avut ocazia să dea o carte cadou. Recunoaştem, erau mai multe, dar redacţia a sărit pe ele şi nu i-am putut refuza că nu se face.

În rest ne-am distrat de minune, ceea ce, desigur, ne-a şi obosit. Ca de obicei Satu Mare ne-a întâmpinat cum nu se poate mai bine. Cei prezenţi au fost minunaţi, iar liceenii de-a dreptul adorabili. Despre „restul” nu mai spun, că doar ne sunt prieteni şi ar fi fost culmea să nu fie de la foarte bine în sus. Doar sunt o fiţioasă, nu? Aşa că ei mă acceptă aşa cum îs 😛 Acum au adoptat-o şi pe Ivona, dar fără supărare, aşa cum a zis Voicu, eu sunt prima „fiică a Sătmarului” 😀 Am fost înfiată.

Dacă mai doreşte cineva să ne înfieze noi acceptăm cu plăcere. Doar că de aici înainte va trebui s-o cam faceţi la pachet 😛

Şi aici închei transmisia. Ivona are legătura. Oboseala m-a doborât. Cred că şi pe ea.

Crina o dormi?!  

Reclame

Cum am aflat că ne-am epuizat

Nu, nu de oboseală. Că aşa amândouă suntem varză. Două verze. Uneori din mintea căte uneia mai iese o idee. Recunosc că ultima idee a Ivonei a fost genială. Dar nu ăsta e subiectul discuţiei.

Mă gândeam eu aşa. Băi, fraţii mei gri, că albi nu puteţi fi, decât în imaginaţia voastră sau dacă nu v-aţi văzut niciodată semenii pe stradă. Toţi suntem gri. Când o să ajungem negri… deviez, da.

Aşadar, doamna Cristina Popescu îmi scrie azi pe facebook că a comandat trei cărţi tritonice printre care şi Parfumul. Şi îmi spune, cu multe lacrimi că a mea s-a epuizat. Şi nu i-au mai trimis-o.

Eu am zis, hmmm, nu se poate, ce naiba. Doar mai erau. Abia au fost puse pe site, deci mai erau. Nu aveau cum să se epuizeze. Aşa că îmi iau angajamentul să încerc să văd ce s-a întâmplat. Sigur, în sinea mea zic că s-a greşit comanda, că una, că alta. Din astea.

Intru pe siteul Tritonic căutând date despre Ivona şi despre cele două cărţi ale ei: „Cu sânge rece şi albastru” şi „Hoţii de timp”. Asta pentru că trebuia să-i trimit Crinei. Lasă vă spun eu povestea asta mai săptămâna viitoare. Citesc eu despre Ivona, despre Cu sânge şi ajung la Hoţi. Hopaaaa, scrie mare: New, dar epuizat. Mă scarpin în cap până-mi dă sângele. Aşadar, Ivona s-a epuizat. Bine, bine, nu Ivona, cartea. Hoţii adică. Şi n-au fost decât nouă mii de exemplare. Un fleac. Şi atunci îmi aduc eu aminte de discuţia avută pe facebook. Şi dau repede la Parfum. Eh, şoc. Da, şoc: New, dar epuizat.

Aşadar avea dreptate doamna Popescu. Stocul a fost epuizat. În fine. Ar fi trebuit să-mi cam dau eu seama de aseară când băiatul de la Tritonic a adus o mână de Parfumuri. N-am zis nimic. Chiar nimic, dar mi s-a părut cam în neregulă şi m-am întrebat, în sinea mea, mâhnită: De ce, frate? De ce Parfumul nu?

Acum am aflat. Iote de aia.

S-a epuizat. Şi din alea tot un fleac de nouă mii au fost. Fir’ar. Aşteptăm continuarea 😀

Poate nu aţi cumpărat Flacăra…

Pe vremea când se vindea cu „Parfumul văduvei negre” sau „Hoţii de timp”. Acum, ambele cărţi, sunt la vânzare, pe site. Preţul e modic, adică şi le poate permite oricine. Doar opt lei.

Dacă aţi citit „Indicii anatomice” şi n-aţi apucat să citiţi şi Parfumul, acum puteţi. Dacă vreţi să vedeţi cum a recidivat Ivona – şi poate doar aţi auzit despre asta – iată că aveţi ocazia.

Linkul este acesta: http://www.tritonic.ro/colectie-Crime_scene___Flacara-15-21.htm Găsiţi tot de la Crime Scene acolo.

Azi doar vă spun ce fac alţii

Crina a scris. Da, şi pentru mine a fost un şoc. Mai ales că nu eu am fost cea care a bătut-o la cap. Cred că a fost proprie iniţiativă ceea ce e… da, trebuie să ne punem un mare semn de întrebare 😀

 

Eu am reuşit să vorbesc despre două cărţi şi anume despre „Final Exit” şi „Invocarea”. Cu toate că le-am citit mai de multişor, trebuie să recunosc că m-am cam pierdut printre cărţi de nonficţiune. S-o întâmpla şi la case mai mari. Mâine vă povestesc despre „Almost Blue”, am citit-o în trei ore. Pentru că n-ai cum să te opreşti. Mă rog, mi-a plăcut mai mult decât „Final Exit” cu toate că m-a enervat un personaj care tot spunea „prinde-l, fetiţo!”, de parcă biata anchetatoare era o căţea. Noroc că i-a zis ea să nu-i mai zică aşa că altfel intram în carte şi-l pocneam pe ăla, să mor de nu.

 

Ada citeşte pentru a treia oară „Parfumul văduvei negre”. Mă întreb dacă o fi bolnavă 😀 O fi, nu o fi?!

 

Vania continuă seria celuilalt Inocent, adică nu ăla de la PRWave, ci ăla adevărat probabil 😛

 

Şi ce să vă mai spun? Nu mai ştiu ce. Nu îmi e cald, nu îmi e frig, îmi e doar somn. Şi da, da, în curând Inocentul se va termina. Dar poate o conving pe Loredana să facem un foileton horror?! 😀 No, ce idei am. Şi totuşi nu e de la căldură. Vă voi mai spune eu când oi mai avea chef. Că de spus ar mai fi, dar m-a luat o lene crâncenă şi o somnolenţă de zile mari. Mai ales că toate ziua am fost la „vânătoare”. Adică să procur hrană. Deh, în unele locuri femeile se ocupă şi cu vânatul. 😀

 

Care a mai spus ceva interesant să-mi lase şi mie link că mi lene să poposesc pe bloguri.

Deci Lala…

Lala are peripeţii. Acum nu vorbesc de ceea ce face ea la Prwave şi nici de ceea ce scrie pe blog (apropo, s-a apucat nebuna de citit ziarele, e destul de calmă pe blog, dar nu vreau să vă spun cât de ironică e între patru ochi, mă mir că nu izbucneşte, dar mai e timp), vorbesc despre cronica negativă apărută la Silavaracald. Este o cronică negativă, dar pertinentă. N-am ce reproşa atâta timp cât nu există injurii sau altele asemănătoare. DECI VREAU SĂ NE ÎNŢELEGEM BINE, NU MĂ DERANJEAZĂ, DIN CONTRĂ.

Dar tot am de spus câte ceva în privinţa personajelor reale, pentru că Silavaracald crede că le-am prejudiciat imaginea. În primul rând nu le-aş fi cerut unor oameni fără simţul umorului să-şi dea acceptul. Şi prin asta înţeleg şi oameni inteligenţi. Apoi, încă de la început, oamenii aceia şi-au asumat că or să apară în carte şi că personajul lor poate fi mai bun sau mai rău. Nu am avut preferinţe când am decis. S-a decis din mers. Aşa că nu am favorizat sau defavorizat pe cineva. A se vedea că mi-am „ucis” unul dintre prietenii foarte buni, adică M3 (şi ăsta o să vină acum şi o să spună că nici nu mă cunoaşte 😀 ). Pot fi de acord că e o carte scrisă prost, ceea ce e foarte posibil că nu sunt zeul scriitorilor. Pot fi de acord că acţiunea e nasoală – pentru fiecare e într-un fel. Dar nu pot fi de acord cu prejudiciul imaginii acestor oameni, mai ales că-mi sunt prieteni şi de obicei nu mă port chiar rău cu prietenii – dar recunosc că mi se mai întâmplă. Dar respect şi această părere până la urmă. Acum, de fapt, mă scuzam puţin faţă de oamenii reali care apar în carte. Poate că în virtutea inerţiei am făcut vreo boacănă şi vreunul s-a simţit mai prost. Că doar ne aducem cu toţii aminte cât de rău s-a supărat Darius când a citit „Indicii anatomice” 😀 Bine, poate nu chiar toţi, dar eu îmi aduc.

În schimb trebuie să recunosc că eu chiar mă bucur că a apărut o părere mai puţin favorabilă. Pentru că la un moment dat ai impresia că ai terminat totul şi până nu te pune cineva cu picioarele pe pământ, nu prea mai realizezi că ai şi scăpări. Asta nu face decât să-mi doresc ca data viitoare să fie mai bine.

Şi nu voi renunţa la personajele reale. Da, e şi marketing, acum nu o să mă ascund după degete. Dar e şi o idee destul de rar folosită. Un autor – al cărui nume l-am uitat momentan – l-a folosit pe Oscar Wilde cu nume, prenume şi viaţă reală în romanele lui de ficţiune. Tot poliţiste. Bine, eu l-am descoperit după ce scrisesem deja  Indiciile. Dar gândindu-mă că omul ăla a scris nu ştiu câte cărţi avându-l ca personaj pe Oscar, dar şi Doyle sau alţii, aşa voi face şi eu. Şi-mi voi păstra sătmărenii, dar şi pe Bogdan, ca să nu creadă lumea că eu nu pot păstra nişte personaje. Probabil că o să-l păstrez şi pe domnul Crivăţ, pentru că el se distrează cel mai bine 😆

Şi dacă Silavaracald are dreptate cât de puţin, îmi cer scuze. Intenţia nu era de-a leza pe nimeni niciunde. Ci doar de-a scrie o carte în care nişte oameni să se regăsească cât de cât şi să se amuze pe seama lor. Că doar vorbeam de oameni inteligenţi. 😀

Şi încă o dată, părerea e chiar ok. Şi nu vreau „sânge”. Pentru că aşa mai vezi şi alte lucruri. Că nu doar despre personaje era vorba până la urmă. E bine ca oamenii să-ţi spună ce ar fi vrut ei şi ce ar fi văzut ei în povestea asta.

 

P.S: În plus am avut subiect de blog că rămăsesem în pană de idei 😀 Şi pentru că sunt veselă o să-i dau ping şi lui Vania să nu mai plângă pe la colţuri.

A, da, şi mulţumesc pentru recenzie şi pentru faptul că a scris pe blog.

Rebeliuni adolescentine

Începem cu UPDATE: Geocer a avut concurs, cu premiul cel mare AICI si două premii mai mici, adică două Parfumuri cu văduvă neagră cu tot. Câştigătorii celor două premii sunt: Iulia şi Ema Hateg. Aşa că, domnule Geocer, aştept să-mi dai adresele pe mail pentru că le voi trimite eu. Să nu avem discuţii, clar?

 

Aşadar, vă spuneam cum vă spuneam, dar trebuie să o anunţ pe Lilick că s-a făcut, adică am un ciorap negru şi unul mov, plus eşarfă de pus la fustă. Să nu ziceţi că nu m-am chinuit 😉

 

Şi cum spunea şi titlul, cred că adolescentul din mine îşi începe rebeliunile. Da, poate că azi n-ar fi trebuit să ies din casă, că numa’ tâmpenii îmi vin în cap. Dar nu m-am putu abţine când am văzut – cum să-i zic – cabinetul de piercing. Şi mi-aş fi făcut pe loc, dar nu eram convinsă că nu sunt alergică la titan. Am aflat că nu sunt, dar cum m-am luat cu alte treburi nu m-am mai întors. Dar m-am programat pentru miercuri.

Da, mama a făcut un atac în direct la telefon. Spunându-mi că numai fufele îşi pun cercei în nas. Ei, na, asta este. Vedeţi cum şi la vârsta asta vrea să-mi ştirbească personalitatea? Ceea ce n-a înţeles nimeni e că n-am cerut voie să fac chestia asta şi că o voi face pur şi simplu. Indiferent de părerea oricui. Îmi pasă puţin spre deloc. Vă aştept cu un infarct. Nu-i bai. Miercuri o să-mi pun şurubul ăla în nas şi gata. Mă puteţi tăia de Crăciun dacă vă simţiţi mai bine aşa 😀

A, da, şi nici părerea cititorilor acestui blog nu mă interesează. Decizia e luată. Programarea făcută. Deci o să fac ce am zis că o să fac. Şi cu ocazia asta o să-şi facă şi Lala piercing, numai aşa de nebună. Să vedem ce zice poliţia română. Or s-o dea afară? Eu zic că nu. E prea bună pentru a-şi permite s-o piardă 😀

Următorul pas e să fac bumping jumping. Adică la modul serios. Chiar vreau să fac asta. Mai aveţi propuneri? Sunt în faza de rebeliune, aşa că nu mă dau la o parte de la nimic. Ştiu, ştiu, sunt nebună. Eu nu ştiu de ce a avut senzaţia cineva vreodată că nu aş fi. Deci da, s-a hotărât. O voi face. Data viitoare când ne revedem vă rog să-mi admiraţi piercingul, până atunci…

 

Nu uitaţi că mâine sunt la Buzău. Afişul e mai jos. Doar că i-am indus în eroare. Le spunem că lansăm „Indicii anatomice” când, de fapt, noi vom lansa „Parfumul văduvei negre”. Sau nu? Adică eu ce fac acolo? George Arion e clar ce face, că dacă nici el nu ştie „ce” şi încotro se îndreaptă romanul poliţist românesc, e clar că nu mai ştie nimeni. A, era şi Bogdan pe afiş. La naiba, cum mi-o fi scăpat? 😀

Aşadar mâine vă ţinem de vorbă, ba chiar ne vom şi împuşca. Doar puţin aşa, promitem să nu lăsăm vânătăi prea mari.

Dacă nu veniţi nu ştiţi ce rataţi.

 

Şi cam atât momentan. Dacă-mi mai vine vreo idee o adaug, dacă nu, nu.

 

P.S: Mai pe seară veţi avea recenzia romanului „O viaţă împreună” fix aici. Da, ştiu, lăsaţi-l pe Dorian Gray şi aşa e la recitite după mulţi ani, mai exact, fix 12. Mamă, câţi ani.

UPDATE: DECI CAM ASA 😉

Iolanda se întoarce… pe net

Bine, că şi-a făcut blog ştiţi deja. Pentru că na, nu putea lipsi martie din post. Dar că a fost ucis un PR-ist, nu cred că ştiţi, decât dacă aţi intrat pe blogul ei şi aţi citit. Dar nu acolo se petrece acţiunea, ci la Prwave, care găzduieşte şi foiletonul. Şi cei care o ştiu pe Violeta Loredana Pascal, sigur îşi vor da seama că e implicată.

 

 Cam aşa sună comunicatul de presă, pe care puteţi să-l citiţi şi aici dacă nu mă credeţi pe mine:

 

„Un proiect inedit de PRwave şi Oana Stoica-Mujea PRwave lansează o serie inedită care are în centru (printre alţii) omul de PR. Primul lucru din această serie este un foileton scris de cunoscuta şi apreciata autoare Oana Stoica-Mujea. Vom avea aşadar un prim mini-roman poliţist online. Lala – personajul principal este în fapt Iolanda Ştireanu pe care sigur o ştiţi din romanele „Indicii anatomice” şi „Parfumul Văduvei Negre”. De această dată provocarea este una specială: trebuie să afle cine-a ucis PRistul! Primul fragment din „Inocentul” poate fi citit în exclusivitate aici. Tot pe PRwave vor apărea şi următoarele părţi ale seriei.

 

 Oana Stoica-Mujea: „Violeta are întotdeuna idei bune, iar aceasta a venit tocmai la fix, scoţându-mă din amorţeală. Chiar dacă scriu un thriller în care apare şi Lala (care acum are şi blog, Dumnezeu ştie ce o face acolo, dar bine n-o văd), oarecum îmi lipsea ca personaj principal. Şi cel mai mult îmi lipsea faptul că nu puteam gândi cu vocea ei, ci cu vocea personajului principal (care nu e Lala, că de aia mă învârt în jurul cozii). Aşa că ideea asta m-a trezit atât pe mine cât şi pe Lala. Şi sunt mai mult decât fericită să colaborez cu PRwave, dar mai ales cu Violeta cărei îi mulţumesc şi o mai aştept cu idei”.

 

 „Am mers întotdeauna la PRwave pe ideea de a veni cu ceva nou, inedit, diferit. Şi această nouă iniţiativă se înscrie în aceeaşi direcţie şi m-am bucurat enorm când Oana a răspuns pozitiv propunerii mele. Vreme de câteva săptămâni PRwave are plăcerea de a publica pe fragmente o poveste – „Inocentul” – care suntem siguri că îi va captiva pe toţi. Vă invit aşadar să urmăriţi cercetările Lalei şi să aflaţi ce s-a întâmplat în realitate” a declarat Violeta-Loredana Pascal, director general PRwave International.”

 Dar eu ştiu că nu comunicatul vă interesează, ci crima. Ce s-a întâmplat puteţi citi aici. Foiletonul are titlul “Inocentul” Pe seară o să vă spun mai multe. Lectură plăcută. După cum spunea şi Lala, am treabă!

Văduve, parfumuri şi pistoale

Momentan vă semnalez trei apariţii pe bloguri, îmi e foarte greu să fac adun toate ziarele de prin ţară, aşa că dacă vreunul din ziariştii prezenţi la evenimente citeşte acest blog, îl rog să lase şi un link. Desigur, eu le-am mai găsit, dar lenea e mare. Totuşi e sâmbătă, iar eu sunt cu capul în nori. Iar Anastassia Marinescu mă aşteaptă să-i continui povestea. Şi de-ar fi doar asta. Dar până mâine seară vreau să scriu şi o piesă de teatru. Păi nu?

Aşadar, despre văduvă au scris: Mădălina pe care nu o cunosc; Răzvan din Curtea de Argeş şi Ada pe care abia acum încep să o cunosc. Ştiu că a semnalat şi Crivăţ, găsiţi voi unde, zău aşa. Dacă mai sunteţi lăsaţi linkuri că vă adun eu, mai greu dar o fac.

 

Şi aşa cum spunea Canguru’, aseară ne-am întâlnit. Au fost prezenţi la apel cu Văduva după ei: Geocer, nelipsit. Ioana, care mai chiuleşte, dar a scris despre carte 😉 ;  Ema, copilul trupei, Valive, pentru prima oară, sper să mai vină. Remus care-mi dedică te miri ce pe blog 😛 , proaspătul blogher Xreder, iar când noi am plecat venea ca o floare Dan Badea.

 

No, şi la final mă gândeam să vă las şi o melodie să nu vă simţiţi singuri. Sau poate să vă simţiţi singuri. Cum doriţi voi 😉