Şi au venit toate în acelaşi timp…

… şi s-au înghesuit, şi m-au dat peste cap. Noroc, până la urmă, cu Adakiss şi cu Răzvan că m-au făcut să-mi amintesc cum eram eu la vârsta lor. Dar parcă ei sunt mai serioşi ca mine, ceea ce nu e neapărat rău 😀

Şi mă întreb, dacă cred suficient de mult într-o minune se va ivi? Minunile le putem oare genera doar dorindu-le cu disperare? Pentru că în alte cazuri se poate. Am testat eu şi se poate. Dar o minune nu mi-am dorit niciodată. De exemplu anul ăsta n-am putea trece peste Paşti? Vă rog eu frumos. Doar anul ăsta. La anul mai negociem. Doar un Paşti, nimic mai mult. E ca şi cum ar anunţa la TV că în ziua de 4 vine sfârşitul lumii şi toţi am aştepta cuminţi să ni se întâmple. Până când ne dăm seama că nu s-a întâmplat a trecut şi sărbătoarea. Ei? Ce ziceţi? Vreţi? Bănuiesc că nu. Asta e. O să mor.

Dar alte minuni nu aveţi pentru mine? Cred că şi o minune mică, mică, m-ar face fericită acum. Un răhăţel de minune, pentru Dumnezeu, până nu mă duc singură la spitalul… ăla din Vedea, că e mai aproape şi am auzit că au şi rezerve mişto, şi le cer să mă sedeze vreo cinci vieţi. Să uit tot şi să-mi amintesc nimic.

Şi adevărul e că sunt agitată. Şi îmi vine să plec. Uite aşa, la ora asta târzie. Să mă sui în maşină şi să plec. Sunt în stare să promit că merg cu zece la oră, numai să fac ceva. Cine dracului m-a scos din priză? Să mă bage la loc. Plzzzzz!

Dar nu o să plec. O să fac yoga eventual. Habar n-am cum se face, dar o să fac. Cumva, găsesc eu pe net cum. Să ne liniştim trupul şi spiritul. Eu nu-mi înţeleg spiritul de ce dracului e aşa agitat. Ce-a păţit? Ce nu i-a convenit lui?

Şi mă gândeam mai devreme. Dacă ar fi să anunţe ăştia pe bune că vine sfârşitul lumii, mi-aş lua la revedere de la cineva? Şi m-am tot gândit. Şi m-am tot gândit. Şi am ajuns la o concluzie. Ştiţi că pisicile când simt că mor se pitesc, pentru a nu le vedea nimeni? Ei, cred că la fel aş face şi eu. Adică, serios, cu ce ar mai încălzi pe cineva dacă i-aş spune „Pa, ne vedem pe cărarea cealaltă. Ai grijă să ai o monedă la tine, nici nu ştii cât de scârţar e Charon”. Şi apoi, probabil că aş râde, gândindu-mă că barca aia veche a lui Charon ar fi neîncăpătoare pentru toată populaţia globului. Şi nici n-au cum să ajungă toţi în acelaşi loc. Dar măcar Charon s-ar alege cu miliarde de monede. Sper ca asta să-l facă fericit. Şi totuşi, cât ziceaţi că mai e până la sfârşitul lumii? Nu de alta, dar nu prea ştiu ce planuri să-mi fac pe viitor.

 

P.S: Daniela mi-a dat o leapşă zilele trecute, care ar fi cele zeci legi după care mă ghidez eu. Şi, din păcate, pentru leapşă, desigur, am ajuns la concluzia că la mine nu există aşa ceva. Nu ştiu dacă îmi place să fiu luată prin surprindere, dar ceea ce-mi doresc cu ceea ce se întâmplă nu prea se pupă. Aşa că nu există nici legi. Şi dacă ar exista, să mor dacă aş şti să mă ţin de ele. Poate o zi două, că apoi îmi trece musai. Adică mă scuzam că nu sunt capabilă să răspund unei lepşe. Dar ştiţi ceva, i-o dau lui Xreder, să facă el treabă în locul meu.

 

P.S2: Iolanda se plânge că toată lumea a aflat cum a anchetat ea cazul PR-ului ucis. Iulia, înainte să scrie, mândră, desigur, asta aici, mi-a trimis un mail în care îmi spunea ceva de genul: „Asta e cu subînţeles? Vrei să mă omori?” Doamne, fere, ce copil nebun 😛

Reclame

Na că a comis-o şi Vania

Nu de alta dar nu se făcea să ne lase doar pe noi să ne dăm mari. Se poate? Clar că nu se poate. Aşa că a comis-o, la modul frumos desigur. Apropo, până vă spun despre ce e vorba, voi vi-l puteţi închipui pe Vania în haine preoţeşti? Cum nu? Înseamnă că nu v-aţi uitat cum trebuie la headerul lui.

A, şi ziceam că a comis-o, adică da, a scos o carte. Una religioasă, desigur. – Parcă se potriveşte ca nuca în perete cu personalitatea lui, dar nu ştii niciodată ce are omul în suflet, zău aşa –

Cartea e frumoasă, spun gurile rele 😀 şi eu cred în ele, că aşa am fost crescută să cred tot ce spun gurile rele, că cică nu iese foc fără fum. Bine, v-am ameţit destul. Cartea poate fi comandată online de aici. Iar coperta o aveţi mai jos. Eu zic că merită, mai ales acum că vine Paştele şi unii dintre voi (vedeţi că nu m-am inclus în categorie) au nevoie să-şi purifice sufletele şi să-şi spele păcatele.

Nu, nu, eu nu păcătuiesc. Cum se face că şi dacă vreau s-o fac tot nu-mi iese 😀 Ce glume am în program, asta de la Vania mi se trage. Aşadar, lectură pentru sărbătoarea voastră de Paşti v-am găsit. Acum aştept comisionul 😉

Mai e o zi…

Mai întâi vă mulţumesc tuturor pentru urări şi vi le întorc înzecit! Îmi cer scuze celor ajunşi în moderare, dar nu pot supravieţui fără semimoderare, din pricini obiective.

 

S-a dus o zi. Fără chef, dar drăguţă şi foarte obositoare. Bateria mobilului m-a lăsat încă de la prima oră a dimineţii, nici până acum nu m-am chinuit să-l încarc şi până mâine seară nici nu cred că mă voi chinui. Lumea a mâncat, a băut, a condus, eu n-am făcut decât să ciugul puţin, că na. Am încercat să adorm fără nici o şansă şi să mă trezesc într-o altă zi 😀

Cel mai dureros e că mi se rupe o unghie şi trebuie să le tai pe toate, după ce, în sfârşit, manichiurista mea a reuşit să-mi picteze cranii pe ele. Trist! Nu ştiu, mă întreb şi eu, ce lucruri minunate povestesc oamenii de Paşti, că eu habar n-am ce să spun.

A trecut, aproape a trecut. Cu toate că e aproape ora unu din noapte parcă revin la viaţă. Desigur, mai întâi o să încerc să dorm înainte de-a mă apuca dimineaţa. Hei, important e că am supravieţuit. Încă sunt în viaţă 😀

Sărbători fericite în continuare!

Vania a fost la Radio şi altele

Ce a făcut el acolo, eu n-am de unde să ştiu, dar a promis că îmi dă şi mie înregistrarea s-o postez. Desigur, vă pot oferi o poză pentru a mă crede pe cuvânt 😀

dscf3887

O să şi urez „Paşti Fericite!”, cu toate că vă spun de acum că n-am nici un chef de miei, ouă şi alte cele. Eu nu înţeleg sărbătorile în general. E ok, de ce nu mergem dimineaţa la biserică apoi să ne vedem normal de viaţa noastră? De ce să ne îmbuibăm şi să bem ca porcii şi apoi să pierdem toată noaptea cică sărbătorind Învierea? Nu o putem sărbători mâncând normal, dormind, muncind? Nuuuu, trebuie să ne dăm în stambă şi să pierdem timpul fără folos. Unde mai puneţi că eu an de an am program. Acum mă înţelegeţi? Nu mai vreau sărbători. Vreau o viaţă plină de muncă, muncă şi iar muncă. Jug se cheamă. Îl prefer… A, da, eu nu mănânc miei, da? Aşa că nu mă invitaţi pe acolo pe unde există că nu poftesc merci! No, că sunt şi nervoasă.

Şi da, am lipsit toată ziua. Na! 😀

 

UPDATE: Nu Ratati Reteta de Pasti a celor de la Zahana