Azi trebuia să fiu patrioată?

MULŢUMESC, LUCIA! (Am zis că o să-i mulţumesc toată viaţa, dar nu în fiecare zi pe blog 😀 Da, era vorba de toată viaţa mea şi nu, nu vă spun de ce)

 

Da? Trebuia? Serios? De ce? Da, mă aliez la sarmale, dar la revoluţie… NEVER. Azi chiar mi-am adus aminte că am uitat să-l menţionez pe Mircea Pricăjan pe care l-am zărit la Gaudeamus şi am schimbat trei cuvinte. Îmi făceam procese de conştiinţă 😀 Scuze, nu a fost cu intenţie. Doar am spus că mi s-a făcut rău şi am fost nevoită să plec. Cu toate că Xreder ar mai fi stat. Glicemia… alergiile şi alte prostii. Se mai întâmplă.

 

Dar nu despre asta vorbeam, ci despre patriotism. Ba chiar voiam să vorbesc şi despre pasiune. N-am nimic împotriva ălora de votează cu Băsescu. Treaba fiecăruia. Dar terminaţi cu pasiunile pe blogul meu. Nu o să cred niciodată că acea înregistrare a fost o făcătură. Atâta timp cât am cap, ochi şi urechi. Atâta timp cât declaraţiile la prima vedere au fost cele care au fost. Şi atâta timp cât cunosc personajul. Nu am nevoie să fiu convinsă de nimeni să votez cu X sau cu Y, iar în spaţiul meu virtual scriu ce vreau, de cine vreau. Nu trebuie să fiţi de acord cu mine, tocmai de asta există şi alte opţiuni. Mai rău mă enervează că nici măcar n-am făcut politică pe blog, dar încercaţi voi să mi-o impuneţi. Şi zău că fac urât când sunt nervoasă.

Nu pricep de ce trebuie să mă convingă cineva de ceea ce văd singură. E, de asemenea, problema mea dacă sunt amică cu Bădin, cu Ciutacu şi cu Mama Omidă. Nu vă cere nimeni să ieşiţi cu noi. – Dar ca să ne fie clar, eu ies doar cu Mana 😀 –

Nu vă cere nimeni absolut nimic. Pot să fac reclamă sau anti-reclamă cui vreau. Dar până atunci, oameni buni, trebuie să vă spun că eu n-am pasiuni politice duse la extrem. Dacă eu nu-l vreau pe Băsescu, e treaba mea. Geoană nu-mi place, dar îl prefer. Nu cred în minuni. Nu cred că va veni Dumnezeu pe pământ. Încă mai sunt raţională şi n-am de gând să cad în patimi duse la extrem. Şi chiar dacă aş face-o, tot n-am nevoie să fiu convinsă. În viaţa mea n-am întrebat pe nimeni cu cine trebuie să votez. Nu am avut nevoie de părerea altuia în această privinţă. Dar, dacă, dintr-o greşeală, mi se va năzări că îmi trebuie sfaturi, o să vă cer.

Şi mă refer, în special, la cei care înjură şi au fost şterşi. Nu că m-aţi impresiona cu înjurăturile voastre. Dar eu eram doar croşeul. Oamenii ăia cărora vreţi să le transmiteţi mesaje au bloguri. Scutiţi-mă de defulările voastre. Sunt obosită, nervosă şi plictisită. Iar voi nu faceţi decât să mă convingeţi că NU trebuie votat personajul pe care-l apăraţi cu patimă şi înfrigurare.

Desigur, pot şi eu să înjur, dar asta nu m-ar face cu nimic mai specială decât pe voi. Aşa că duceţi-vă şi înjuraţi acolo unde vă doare, nu la mine. A, da, iar pe blogul meu nu e democraţie, aprob ce commenturi am eu chef. Nu suntem fraţi şi chiar de-am fi, nu mi-ar păsa prea tare.

Acum putem vorbi despre vreme?  

 

UPDATE MIŞTO: Textul aici, pozele mai jos 😀

 

 

Reclame