Arhive pe etichete: Pesti
Acvaristică
Oh, iar bagaje?
Vă spun sincer că nu am nici cel mai mic chef să calc, să aranjez, să cumpăr şi să fac bagaje. Pur şi simplu am intrat într-o lume a cărţilor şi nu mă mai pot opri din citit. Nu, nu vă mai duc cu preşul, chiar nu mai scriu nimic pentru că nu am chef. Şi nici nu o să am o perioadă însemnată de timp. Şi nici nu vreau să am. Am ajuns la performaţa de-a citi o carte pe zi, uneori chiar două dacă lectura e sub două sute de pagini, şi vreau să rămân aşa o perioadă.
Mişto e că nu mai ţin minte chiar tot ce citesc. Adică mă trezesc că am citit o carte, dar îmi amintesc vag cum şi de ce. Bine, nu vorbesc de cele citite recent, ci de cele citite cu ceva timp în urmă.
Aşa că ieri am dat gata „Morţi cu toţii”. Nu am vrut să o citesc până nu apare şi volumul opt, dar nu m-am putut abţine. Acum îmi pare rău că am făcut-o, pentru că vreau mai mult şi nu mai am de unde. La naiba. După am început cu Sun Tzu, am râs o grămadă, dar n-am terminat-o. În vacanţă o să duc la bun sfârşit şi ultimele trei volume din Amber. E cazul să termin cu seria asta şi să vă povestesc despre ea. Probabil că şi Alexandru Macedon mă va însoţi, pentru că o să termin repede cu Amber, sunt destul de uşor de citit şi destul de scurte.
Dar trebuie să vă mărturisesc că Doru mi-a făcut poftă de titlul de aici, aşa că sunt în dilemă. Probabil că mâine, când voi face ultimele cumpărături, o să dosesc şi cartea asta undeva prin geantă. M-am delectat puţin şi cu „Domnul deputat…”, dar despre asta vă spun eu când vin din vacanţă.
Desigur, Club de carte va rămâne la mila lui Vania, dacă îi va fi milă şi va posta ceva. Dacă nu, asta este, va trebui să transfer recenziile Luciei de pe laptopul meu pe cel al lui Sorin. Alternative am după cum se vede.
Între bagaje şi cărţi am ajuns la o dilemă, cam ce aş vrea să scriu pe viitor. Adică ce gen şi de ce? Nu îmi dau seama, oare cât voi rămâne în dilema asta. Şi dacă vă vine să credeţi ieri îmi venise o idee pentru ceva SF, dar mi-am amintit că eu nu scriu SF, deci am lăsat-o moartă. Poate o să încerc pentru propria-mi distracţie într-o zi. Ideea rămâne în baza de date a „ideilor ce se vor aplica cândva”, poate după ce mor la câtă lene am pe mine 😀
Bine, acum mai am un motiv în plus de îngrijorare odată cu plecarea în vacanţă, şi anume peştii. Dacă tot îmi fac mereu probleme pentru Piţi trebuie să-mi fac şi pentru peşti, normal. Mai ales că doamna Katy – dădaca pisicii – are bunul obicei de-a strica sau ucide ceva în absenţa mea. Dar m-am obişnuit. Acum asta este, sper să nu îi omoare pe toţi.
Când mă întorc vreau să-mi cumpăr un canar şi doi hamsteri. Nu ştiu dacă aţi văzut vreodată cât de dulci sunt hamsterii. Au un botic absolut fenomenal 😀 M-am îndrăgostit de ei. Canarul nu ştiu de ce îl vreau, dar mi s-a pus pata pe el. Şi aşa voi deschide un zoo în apartament. Care e problema? Am zis eu că sunt sănătoasă?
Ah, şi să nu uit: CRINAAA, să nu zic de rău, pune mâna şi scrie că te verific din Turcia, să nu crezi că scapi. Apoi îţi dau sms-uri maliţioase 😀 Ne-am înţeles? Sunt sigură că va fi foarte afectată.
Şi cum totul e bine când se termină cu bine, iar eu încă n-am apucat să fac bagajele, totul e rău. Aţi înţeles fraza asta complicată? Bine, nici eu.
Printre bule de aer
Nu, nu am luat-o razna aşa cum v-aţi închipui. Desigur, razna sunt oricum, dar nu îs mai rău ca înainte 😀
Încerc să vă povestesc diverse chestii ce mi s-au întâmplat azi, omiţând în mod deliberat faptul că am fost disponibilzată şi că m-am reangajat în altă parte. Asta nu e problemă de blog 😉
Dar o să încep cu acvariul. Oh, acvariul. Nu, nu e mare, că n-am vilă să-mi iau un monstru de sticlă, are doar şaizeci de litri, bine, nu e nici mic. E frumos, e superb şi l-am aranjat cu tot felul de lucruri, începând de la plante naturale până la tot felul de pietroaie găurite să aibă peştii unde se ascunde. Dar, dacă vă gândiţi să vă cumpăraţi un acvariu, ehe, trebuie să aveţi şi un buget. Zău că trebuie. Mi-am zis că patru sute roni sunt suficienţi. Niet. Până acum am cheltuit peste o mie ron. Şi trebuie să vă spun că cel mai ieftin peşte costă opt lei şi nu poţi lua doar unul. Am în jur de douăzeci de peşti, douăzeci şi, am numărat destul la ei, acum îmi e lene să vă spun cifra exactă. Să nu mai vorbim de costurile dezinfectanţilor şi alte cele. Dar merită dacă aveţi un buget generos. E relaxant atât pentru noi cât şi pentru pisoi.
Pe lângă perdeaua de bule de aer, azi am fost şi la dentist. Acum nu ştiu cât e el de bun ca dinţar, dar e un tip foarte cult. Îmi place să merg la el numai pentru discuţiile pe care le avem. Azi, de exemplu, l-am tăiat în patru Gingis Han. Apoi am trecut la minorităţile sexuale, pentru a ne duce după Sun Tzu. Şi cu ocazia asta dentistul mi-a făcut cadou o carte cumpărată cu Săptămâna Financiară: „Sun Tzu era un biet mototol” de Stanley Bing. Şi aşa, din zece minute la dentist ajungem la două ore, completându-ne informaţiile pe care le deţinem despre una sau despre alta. Oh, da, am ajuns şi pe la Adam şi Eva, dar asta e o discuţie ce nu poate fi reprodusă 😀
Şi ca ziua să se termine într-un anume fel, Mana m-a lămurit cum stă treaba cu angoasa. Şi stă bine dacă e să mă întrebaţi pe mine.
Aşa că am avut o zi plină şi am o carte de citit, adică aia cu Sun Tzu şi adevărata artă a războiului. No, de o fi să nu mai auziţi de mine până mâine cam ştiţi ce am păţit. Dar dacă vă e dor de o carte bună, treceţi şi pe aici şi citiţi, poate vă face cu ochiul 😉
Am făcut-o şi pe asta
Da, m-am scufundat. Şi da, am intrat şi în panică. Povestea e simplă. N-am avut nici o treabă până am intrat în apă. Ţinând cont că am probleme cu sinusurile, puţin am intrat în panică. Apoi mi-am revenit. Le-am dat peştilor mâncare din mână şi aşa am aflat că au colţi şi m-am scufundat până la cinci metri. La următoarea scufundare, cea de şapte metri, n-am mai participat, pentru că la prima am reuşit, acolo la cinci metri să mă julesc de o piatră. Şi la cât de sărată e apa aia, puteţi să vă daţi seama cât de rău ustură.
Nu că asta ar fi important. A fost o zi genială. Nu mi-am închipuit vreodată că o să fac aşa ceva. Mai vreauuuuu 😀
Seara am încheiat-o cu nişte chinezi budişti care şi-au băgat tot felul de chestii prin tot felul de locuri. Şi-au spart în cap diverse… Doamne
A, şi să vă spun cum plouă la turci. În primul rând cu tot soarele din lumea. O picătură pe oră, dar toată lumea fuge. De ce? Mai am un “Allah” în program. Damn.
Şi, în sfârşit, mâine ajung şi eu să fac plajă. Nu, poimâine o iau de la capăt cu umblatul.