I-am făcut botezul

Desigur, urcam liniştită o pantă, cu a doua. Patruzeci de kilometri la oră. Maşini în stânga, maşini în dreapta, toate parcate. Doar o maşină mai avea loc pe culoarul ăla. Ştiam eu că oamenii nu prea coboară pe acolo, dar mai urcă. Că na, e mai simplu. Bmw-ul se apropie, se apropie. Chipul bucălat al puştiului de la volan nu îmi spunea nimic bun. Şi se apropie. Mă uit în stânga, în dreapta, nu am unde să mă dau, maşini peste tot. Trec de poarta pompierilor când îl văd că vine şi nu se mai opreşte. Poc. Poc şi atât. Am oprit, dar până să mă dau jos, el întoarce în poartă şi o ia la trap. Mă uit după el, dar nu apuc să-i văd numărul. Un beţiv se uita gingaş la mine.
– I-ai văzut numărul?, mă trezesc întrebând.
 Omul se uită la mine.
– Al cui număr?
Da, aşa mă gândisem şi eu.
Mă uit la maşină, bara spate, partea dreaptă uşor înfundată. Asta este, mă duc să-mi iau nepoata şi la poliţie să-mi dea dovadă. Ce să fac, n-am ce face. Ajung la blocul respectiv. Sună Crina – cum o face că ea află întotdeauna veştile importante, nu îmi dau seama – îi spun ce-am păţit. Apoi, îl sun pe Xreder. Întrebări cu duiumul. Nu fac zece metri cu maşina că sună tata:
– Eşti bine?
– Dap, sunt.
– Atunci e tot ce contează.
– Dap, corect.
Sună iar Xreder.
– Când ajungi acasă să mă suni.
Ajung, îl sun vine repede, abia de am apucat să mă dau jos. Când mă uit, maşina nu avea nimic. Mă mai uit o dată mirată.
– Băi, îţi zic că era bara băgată înăuntru.
– Ei, şi-a revenit. E material din ăla…
Mă rog. M-am mai uitat la ea. Uimită! Dă-o în mă-sa de maşină, ăla mi-a dat-o, era gaură şi acum nu mai are nimic. Bune maşini fac japonezii ăştia. Bravo nene, nici la poliţie nu mai merg, păi ce rost are. Nu are. Asta este. Măcar pot dormi liniştită.
Intru în casă. Pe jos ud. Katy tocmai spălase. Mă descalţ şi umblu din cameră în cameră după un număr de telefon. Alunec, cad, mă lovesc. O durere cumplită de cap m-a pus jos instantaneu. Şi am dat cu fundul, desigur, m-am ţinut şi în mână. Aşa că închietura stângă e cam şubredă. Ziceţi voi că asta nu a fost zi cu ghinion. Hehee, asta da viaţă. Gata, mă culc, poate se duce piaza rea 😀