Amintiri

Multe amintiri alături de mulți oameni. Acum spun cu un oarecare regret că sunt și oameni pe care i-am uitat, pentru că am cunoscut prea mulți la un moment dat, dar nu despre asta era vorba. Oricâte colaje aș face, oricât m-aș strădui, n-aș putea să-mi amintesc tot sau să vă reamintesc vouă. 
Ideea e așa: nu sunt o persoană romantică, n-am suportat niciodată romantismul în exces, gen ce peisaj frumos, ce lume bună, ce viață boemă. Bleah. Tot așa cum nu suport să vizitez bisericile. Am văzut la biserici în viața asta că nu mai vreau pur și simplu. Și asta nu pentru ă n-aș crede în ceva, o forță, ci doar pentru că sunt sătulă de biserici. De ce nu mă invit nimeni pe un iacht? Zău 
Dar amintirile mele. Anii ăia frumoși în care colindam țara și scriam, și colindam și citeam, zău, alea vor rămâne mereu. Și aici aveți doar o părticică.

 

Slide1

Reclame

Un weekend plin de pisici

Felinele, ah… Sunt mare iubitoare de feline şi nu numai, dar ele îmi sunt mai apropiate. Sunt mai speciale. Cum să nu le iubeşti?

Dacă vă plac felinele, ei bine, iată că a venit momentul lor din an să fie vedete, iar vedeta supremă, Cocolino, vă aşteaptă să-l mângâiaţi şi să-l răsfăţaţi. Dar mai bine s-o las pe Candice să vă spună despre ce e vorba. Dar înainte de asta staţi cu ochii pe videoclip. Pisicile astea sunt mai ceva ca Jackson.

 

 

2011 – Anul Pisicii in Calendarul vietnamez!

Asociatia Felina SofistiCAT organizeaza in zilele de 16-17 aprilie 2011, Expozitia Internationala Felina de primavara, editiile XXl-XXll.

La eveniment – care se va desfasura in Bucuresti, la Romexpo(pavilionul F, intrarea C, intre orele 10 – 17 (atat sambata, cat si duminica) vor participa peste 200 de pisici de rasa din Romania, Ungaria, Ucraina, Franta, Bulgaria, Israel, Rusia, Croatia,Turcia, Norvegia, Germania, Grecia, Slovenia.

Prin fata juriului,  compus din patru arbitri internationali: Kristiina Rautio (Finlanda), Luigi Comorio (Italia), Marie Westerlund (Danemarca), Vladimir Isakov (Belarus) vor defila frumoase exemplare de norvegiene de padure, persane, maine coon, british shorthair, ragdoll, cornish rex, devon rex, singapura, albastre de rusia, bengaleze, burmeza, exotic shorthair, siberiana, abisiniana, orientala, sphinx si don sphinx. Pentru prima oara in Romania va sosi tocmai din USA pisica Mau Egipteana.

Atat sambata, cat si duminica vor avea loc etapele preliminare ale concursului. Punctul culminant al manifestarii este concursul BEST IN SHOW. Finalistii celor patru categorii de grupe (grupa 1-persane si exotice, grupa 2-par semilung, grupa 3-par scurt si grupa 4-orientale si siameze) se vor intrece in marea finala pentru un loc pe podium. Sponsorii vor oferi premii generoase pentru finalisti, constand in hrana si accesorii pentru pisici.

Vizitatorii vor putea admira gratioasele feline intrecandu-se in frumusete si vor putea  achizitiona o gama larga de produse si accesorii destinate atat pisicilor (hrana, igiena, joaca), cat si iubitorilor acestora (cercei, bratari, posete etc.) la preturi promotionale.

 

Am multă treabă

Aşa că vă scriu repede şi fug.

 

Zilele astea „am citit”. Adică Oraşul a citit. M-am trezit, fără să vreau, vorbind la microfon, chiar când alergam după Sifilica şi Epistole să-i duc la un restaurant decent că oamenii erau morţi de foame. La mulţi ani încă o dată, doamnă!

 

După ce Cangurul şi-a început cariera de domn de companie, acompaniind o prietenă, măritată că şi el e însurat, la o nuntă. Pentru că soţul prietenei era ocupat, mi-am zis să profit şi eu de acest nou Cangur, aşa că l-am târât cu mine la film: „Ucenicul vrăjitorului” pentru cei interesaţi. Şi am decis, cu obstinenţă să o comitem din nou. De data asta domnul de companie mi-a zis să mă chinui să nu mai întârzâii. Mi se pare corect.

 

Aşa ieri am ajuns la pisici. Multe pisici. Una e a mea, fireşte 😀 Şi da, sunt mândră de ea până-n măduva oaselor. Frumosul de el. Dar şi celelalte sunt superbe. Băiatul meu va merge la concurs pentru că e un exemplar superb. Vă spun, superb. Cu lăbuţe, cu punctuţe, cu tot ce-i trebuie. Şi să vedeţi ce cap mic şi rotund are, superbitatea.

 

Acum am treabă. De data asta pentru mine. Şi multă. Noroc că m-a trezit Candice, că iar dormeam până mâine şi se ducea pe apa sâmbetei toată treaba mea.

 

Am încheiat transmisia.

Mă bat pisicile

Nu vorbesc despre vreo pisică reală, ci despre căutările din google. Dumnezeule mare, 48 căutări pisici, 34 „io”. În fiecare zi de vreo două săptămâni îmi iau bătaie la greu din pricina pisicilor. Sigur, Piţi e mulţumit. Acum se simte vedetă şi stă ca şarla nesimţită pe acvariu. Dar adevărul e că e puţin supărat, pentru că azi a făcut puf 😦

 

Ăla a fost prologul. Aşadar, azi am dat un interviu pentru „Adevărul de seară”. Mi s-a părut foarte profesionistă Patricia, adică ziarista. Se vede că îşi face meseria cu plăcere. În plus e foarte plăcută. Nu ai motive de stinghereală în preajma ei. Ceea ce e foarte bine. Şi am aflat că a fost colegă cu Raluca. Dar am pomenit de Raluca cu un scop. Şi anume acest scop. Da, vă duceţi şi vedeţi 😀

Nu îi mai mulţumesc public, gata, o fac vineri între… câţi ochi or fi 😉

A, da, să nu uitaţi mâine să luaţi „Adevărul de seară”, domni piteşteni. Ok? Altfel vă alerg.

 

Dacă vă interesează poveştile cu oase, mai ales când se presupune că oasele îi aparţin lui Iisus, vă rog poftiţi. Nu, nu e o poveste religioasă, ci una atropologică. Iar partea de antropologie e foarte mişto explicată.

Că tot sunt la cărţi – poate îmi aminteşte şi mie mâine cineva să vă spun despre politică – trebuie să vă spun că azi noapte am început „Somalia, mon amour”.

Nu, n-am vrut să o citesc. Eu îs sinceră, iar lui Bogdan i-am spus drept în ochii lui kaki: „Nu îmi plac thriller-ele geopolitice”. Sanchi, n-am citit nici unul, dar am presupus eu aşa. V-am spus să nu mai presupuneţi. Aşa că stăteam cu romanul în mână şi mă văitam la Xreder că Bogdan m-a obligat – m-a ameninţat – să citesc cartea. Văzându-mă Xreder atât de amărâtă zice: „O citesc eu, mă, şi ţi-o povestesc”. Imediat m-am debarasat de Somalia, jur. Dar când X a început să mârâie: „Wow, ce mişto” şi a ţinut-o aşa vreo zece minute, m-a convins. Oricum, rău a făcut Bogdan că a vrut să afle părerea mea. Cunoscându-l, aşa cum o cunosc şi pe Sofia – nu scriitoare, chiar dacă ştiu cine e, ci întruparea – n-am cum să mă abţin. Desigur, publicul larg va crede că totul e ficţiune. Dar eu ştiu, şi va fi foarteeeeeeeee amuzant. Cât mişto o să fac. A, am început de azi 😀 În rest, ca subiect, culmea e că nu m-au plictisit nici comunicatele de presă. Cu toate că eu am zis că peste alea voi sări. Dar n-am sărit. Până acum chiar mi-a plăcut. Desigur, detaliile reale le ţin pentru mine. Cu toate că Bogdan mă enervează, am ochii verzi, nu negri. Şi cică ştia. Puha… Şi pe baza acestei cărţi va trebui să am o discuţie serioasă cu el. Aşa, deci, da? Lasă, ştii tu despre ce e vorba. Spui tot sau te tai.

În plus, visul meu de o viaţă se va concretiza, în sfârşit. Voi scrie o carte în colaborare. Nu vă dau de acum detaliile, dar o să spun tot când va veni vremea. Şi nu veţi avea de aşteptat mai mult de trei sau patru luni. Bine, pot să vă spun că „Amurg” se întoarce, în variantă jumate britanică, jumate românească 😀 Sunt happy 😀

Şi da, sunt isterică. Nu ştiu de ce, dar sunt.

 

P.S: Totuşi, să-mi aduceţi aminte că mâine e zi de politică. Plzzzz!!! 😆

La bârfă cu pisica

După ce am ajuns taxiul (gratuit) al tuturor colegilor, după examen şi dureri de minte, ajung acasă. Obosită, fericită, dar obosită, mă apuc de gătit. Normal, cine credeţi că apare? Stresatul.
– Îmi e foameee, îmi e foameee!
M-am dus la farfuria stresatului. Plină.
– Bine, mă, cretinule, nu vezi că ai mâncare cu duiumul?
– Păi, băi, mamă, mi-a zis Nataşa că ea mănâncă numai de la restaurant şi bea numai vodkă.
– Vodkă să bea ea cu tac-su, tu bei apă şi lapte.
– Dar laptele e pentru onanişti.
– Lasă, ştiu că ai învăţat şi tu un cuvânt nou de la Tucă, dar nu e cazul, tu nu eşti blogger.
– Dar Nataşa îmi zice mereu că ar trebui să devin onanist.
Mă gândesc dacă să-i spun sau nu că el chiar e.
– Las-o, mamă, pe Nataşa că ea e mai mică.
– Da, dar ai văzut ce bună e?
Abia aici mi-am dat seama că Piţi Star, de fapt şi de drept, e bărbat, nu mai e doar un copil.
– O să vină tac-su la Căpială şi o să-i cer mâna fetei, îi zic eu.
Normal, el sare în coadă de fericire.
– Crezi că aş putea să beau puţin whisky?
– Tu-ţi paştele mă-tii, tu ai stat de vorbă cu Vania pe mess.
Copilul roşeşte.
– Da, mă, mamă, dar ai văzut ce mişto se distrează el la Patricia?
– Noroc cu Nataşa că are capul pe umeri, decretai eu.
– Şi zici că îţi place rusoaica?
– Normal că-mi place. Decât să umbli după curvele astea pe aici… Nataşa e şi frumoasă şi cuminte.
– Şi deşteaptă, mă completă el.
– Ei, hai, să nu exagerăm.
Până la urmă l-am convins să mănânce wişcas şi puţin gourmet, dar parcă văd că mâine o luăm de la capăt. Că iar vrea să mănânce la restaurant ca Nataşa şi să bea vodkă. Cu toate că eu cred că Nataşa nu bea, doar îl provoacă.
– Pot să intru pe web?
– Intră unde vrei şi lasă-mă să dorm.
– Pot să îi scriu o scrisoare Nataşei?
Dumnezeule, s-a apucat de scris. Între timp m-a luat somnul, aşa că am să vă relatez scrisoarea mai târziu 😉