Pe mine m-am lăudat destul

Uite că am mai descoperit un talent Piteștean. Mă rog, eu în Pitești descopăr totul cam târziu pentru că înțeleg că tot orașul știa deja, dar toată țara nu. Așa că vă spun eu el e Viorel Pițigoi. Îmi place cum cântă, chiar îmi place. Sper să vă placă și vouă.

 

 

 

Reclame

Inepuizabilul Chinezu’ pe drumul Mingii

Voi ştiţi deja cine e Chinezu’, dar el, oricât de drag mi-ar fi, nu contează în context 😀 Tot ce trebuie să ştiţi e că Timişoreana organizează pe 1 Mai, în Piteşti, Drumul Mingii. Evenimentul se ţine în Piaţa Primăriei începând cu ora 14:00. Chinezu’, drăguţ cum îl ştiţi, prezent la eveniment, vă invită la o bere şi un mic. Fiind un tip super de treabă trebuie să veniţi. Dacă nu pentru minge, măcar pentru Chinezu’ nostru cel mai cel. Eu merg să beau o cafea cu el, berea le-o las pasionaţilor de fotbal. Deci?…

Să dansăm

Mă întreb câţi mai ştiţi câte ceva despre dansul sportiv. E vorba de cultură şi vă asigur că nu e deloc plictisitoare. Cine a văzut o singură dată un concurs de dans de acest fel, nu are cum să nu se fi îndrăgostit. O să vă rog şi pe voi să scrieţi pe blogurile voastre. E o campanie pe care aş vrea să o susţineţi toţi. Dacă cineva priceput se oferă să facă un banner rămân datoare.

 

Ei sunt Lisa şi Alex, doi tineri pentru care, jur, sunt în stare să merg şi la „Dansez pentru tine” dacă nu le obţin o finanţare. Hai, daţi şi voi o mână de ajutor.

 

„În perioada 13-15 mai 2011, Asociaţia Sportivă Total Dance Piteşti, împreună cu Centrul Cultural Piteşti, organizează cea de-a XXII-a ediţie a Concursului de dans sportiv Dansul Florilor. Competiţia va reuni la startul celor 36 de concursuri, peste 1400 de dansatori de la 60 de cluburi din ţară şi va fi oficiată de un prestigios juriu, format din 18 membri, din toate centrele participante.

Concursul Naţional Dansul Florilor este o competiţie care se desfăşoară anual pe mai multe categorii de vârste şi clase valorice la care participă dansatori de mare prestigiu din întreaga ţară, urmând a fi introdus, începând cu anul viitor, în circuitul Marelui Premiu al României.

Având în vedere tradiţia dansului la Piteşti (aici s-a organizat prima dată în România un concurs de acest gen), concursul nostru se bucură de o mare popularitate în România. Am pornit la prima ediţie cu 19 perechi şi am ajuns anul trecut să avem peste 700 de perechi participante.

Ţinând seama de tradiţia dansului sportiv românesc, vă invităm să fiţi alături de noi în organizarea şi desfăşurarea concursului nostru, pentru promovarea şi dezvoltarea sportului de calitate în rândul tinerilor.

În speranţa unei bune colaborări, vă mulţumim anticipat!

Preşedinte, Alfred Schieb”

Dacă vreau să tac o viaţă întreagă…

… cu ce drept vă opuneţi voi?

 

Mai întâi să nu uităm de ce ne-am adunat. Desigur, pentru ca joi, 21 octombrie, ora 15:00, la Biblioteca Judeţeană Argeş are loc evenimentul numit Careul de Dame. Ce să facem dacă suntem patru.? Va fi prezent şi Bogdan Hrib, cu toate cărţile alea de le-a scris, poliţiste toate. Deci aveţi de unde lua autografe şi aveţi şi motive să veniţi.

Lucia are şi ea o surpriză, dar şi eu, una chiar şocantă 😉 Unii or să facă infarct, în timp ce alţii vor rămâne stană de piatră. – Ce mult funny va fi –

Afişul îl aveţi mai jos. Consultaţi-l cu mare atenţie şi nu uitaţi să veniţi, pentru că, până joi, în afară de comunicate de presă, nu mă veţi mai vedea pe aici.

Îmi cer scuze că n-am chef să răspund comentariilor, dar după cum am spus am chef să tac o viaţă întreagă.

 

Partea a doua o constituie minunatul congres PSD şi ce au înţeles unii. Cică din dragoste… mă rog, dacă unii nu sunt capabili să vadă mai departe, cine dracului suntem noi să ne dăm cu stângu’ în dreptu’? Eu aş zice că din politeţe. Aşa cum a zis şi Chinezu aici, e totuşi ceva să ai o lojă a bloggerilor într-un congres. Dacă ne invita PDL-ul mergeam şi acolo, dar nu e vina mea că nu i-a dus mintea. Sau oricare altă formaţiune politică. Aşa că mai uşor cu entuziasmul ăsta. Nu toţi suntem din dragoste şi PSD-işti, nu că ar fi treaba voastră.

 

Şi cu asta am spus tot ce aveam de spus pe săptămâna asta.

Azi e luni şi se fac planuri pentru o nouă viaţă. Va veni, probabil clipa, când veţi afla şi voi despre ce e vorba. Sau nu. Acum să ne concentrăm pe careu…

A, să nu uit. O să am şi eu o carte la Gaudeamus în colecţia LIT a celor de la Tritonic. Se numeşte „Dincolo de oglindă”. Eu, încă, nu pot promite că voi fi prezentă. Dar mă bazez pe Ivona să mă lanseze şi pe mine dacă n-oi fi şi n-oi fi.

 

Şi ca să nu îşi facă unii şi alţii „griji” spun şi public că mâine, probabil, mă voi întâlni cu Mana. Nu, nu vă spun public, locul, ora şi interesul, dar mă puteţi suna pentru a afla dacă chiar sunteţi curioşi. Dacă nu, nu. Cum doriţi.

 

Acum, hai, pa. Am de scris un comunicat, o proză scurtă şi un scenariu pentru o bandă desenată. Restul e treaba mea. Să ne revedem cu bine!

Aceşti frumoşi adolescenţi

Azi am fost invitată de către Maestru Marin Ioniţă la Cenaclul literar pe care-l ţine de ceva timp. Recunosc, că acum nu se face să nu recunosc, că am avut o oarecare îndoială. Mă gândeam că sunt tineri participanţii, elevi de liceu, cu probleme amoroase, care vor citi texte siropoase şi care, în cele din urmă, mă vor face pe mine să mă dau cu capul de toţi pereţii înroşindu-i. Că aşa e nice, dacă tot dai cu capul de pereţi să se şi vadă.

M-au întâmpinat cu un trandafir şi patru fete excepţionale au îngheţat pentru o mine o jumătate de oră. – Fireşte că am întârziat, prea de dimineaţă, n-am auzit ceasul –

Mai întâi le-am spus cine sunt şi cu ce mă ocup. Unii ştiau, alţii nu. Am discutat. Adică m-au întrebat. I-am întrebat şi eu. Dezinvolţi. N-a fost nevoie să mă rog de ei să scoată două vorbe aşa cum se întâmplă în marea majoritate a cazurilor. V-am mai spus eu de lansări cu tineri. Tragi de ei să îţi pună întrebări, nu că n-ar vrea, doar că sunt timizi. Ei nu au fost. Au întrebat ce le-a trecut prin cap, fără nici o teamă.

Unii din ei fac şi actorie. Se pregătesc intens. Ba chiar vor să dea mai departe la Teatru şi Film. Sunt talentaţi. Doamne, sunt excepţional de talentaţi. Am întâlnit de la texte foarte mature şi bine scrise, până la proză comică, bine interpretată de autor. Foarte bine interpretată.

Apoi am ieşit la un suc. Trebuie să recunosc că mi-au făcut toată ziua frumoasă. Tineri rebeli, judecabili dacă ar fi s-o întrebaţi pe mama. Tineri care vor să experimenteze şi chiar o fac. Poate de aceea scriitura lor e atât de bună, pentru că nu le e teamă de faptul că vor fi judecaţi. Sunt liberi. N-am mai cunoscut de mult timp atâţia tineri la un loc, talentaţi şi liberi, lipsiţi de inhibiţii şi cu toate astea păstrând bunul simţ. Au vieţi complicate, blamabile pentru unii. Pentru mine nu. Chiar îi admir pentru curaj, tenacitate şi faptul că fac exact ceea ce simt. Sunt foarte direcţi. Li se rupe. Văzându-i, ascultându-i, mi-am dat seama că ei sunt cei care vor schimba mentalităţi. Mentalităţi încăpăţânate, care vor doar să judece şi să judece la nesfârşit, fără a se pune în pielea celuilalt.

Da, ei sunt cei, care, sper eu, vor schimba mentalităţile astea de rahat ale unei societăţi ce ne vrea roboţi. Să gândim la fel, să nu încălcăm poruncile, să avem temeri din cele mai odioase. Sper să rămână aşa pentru totdeauna, să nu se schimbe pentru nimeni şi nimic în lume. Tinerii ăştia m-au făcut să mă simt atât de vie în cele câteva ore petrecute cu ei, cum nu m-am mai simţit de mult timp. Vă implor, nu vă schimbaţi, indiferent cât v-ar judeca lumea. Sunteţi prea frumoşi aşa.

Am discutat de toate cu ei: filosofie, religie etc. Au păreri diferite, dar asta nu înseamnă că nu se acceptă aşa cum sunt, lucru greu de realizat în lumea asta. Şi da, sunt foarte, foarte inteligenţi. Probabil că voi n-aţi vedea decât nişte rebeli care încearcă să pară mai interesanţi, să îşi creeze valori false sau mai ştiu eu ce poate gândi neuronul uman. Nu e aşa. Sunt ceea ce sunt şi se simt bine în pielea lor. N-am ştiut că în Piteşti există aşa ceva şi sper să mă mai primească din când în când în rândul lor, pentru că mă simt atât de mândră că i-am cunoscut încât aproape că am uitat că mai exist şi eu pe lume.

Nu pot decât să vă mulţumesc pentru ziua asta şi pentru că sunteţi ceea ce sunteţi. O să o amintesc aici doar pe Alina, e singurul blog pe care-l ştiu acum. Dar i-aş ruga şi pe ceilalţi să-mi lase aici adresele blogurilor lor. Şi scrieţi, pe blog, pentru că, în timp, o să vedeţi, e ca un exerciţiu. Şi aşa veţi deveni din ce în ce mai buni. Nu că nu aţi fi deja. Dar întotdeauna se poate mai bine.

Viaţa ca o tablă de şah

De asta îi place lui Vali Badea şahul, pentru că seamănă cu viaţa. Şi cum să zic eu că nu are dreptate? Pentru că are.

Am aflat unul de celălalt datorită altora, evident. Cum ar fi Ciutacu sau Lilick. Or mai fi fost şi alţi oamenii care ne-au îndemnat să ne băgăm în seamă. Bine, recunosc, eu sunt o lady, Vali şi-a călcat peste orgoliul incomesurabil şi m-a apelat. Şi recunosc, ca de fiecare dată, că am fost destul de reticientă în ceea ce-l priveşte. – Acum iar o să îmi zică două de dulce pe mess, dar asta-i viaţa 😀 – Un puşti anti Băse, am gândit atunci. Aşa şi? Cu ce e el mai special faţă de alţii? – Sigur că nu e un puşti, pentru că mi-a atras atenţia în privinţa asta –

Şi curând am descoperit din online aşa: se crede arogant, neimpresionant, eu chiar sunt dar nu mă laud. Se crede mai inteligent decât media. Nici asta nu m-a impresionat, pentru că na, toţi se cred mai deştepţi decât media. Iar pe net nici nu e aşa dificil să pari astfel. Dar totuşi m-a incitat, pentru că în creierii nopţii – şi vorbim de ore matinale, 3, 4 – aveam discuţii politice. Adică el vorbea. Că eu eram la ora de studiu. Şi până la urmă am zis că „puştiul” s-ar putea să nu se laude şi chiar să aibă o inteligenţă peste medie – probabil de aia tot insistă să-mi arate creierul lui 😀 -.

Aşa că atunci când am auzit că vine la Bucureşti am zis că-i musai să văd cu cine puii mei vorbesc.

Că drumurile vieţii şi norul buclucaş (apropo, încă n-au apărut ochelari de nor?) nu ne-au dat posibilitatea să ne vedem la Bucureşti, nu fu bai. Pentru că, printr-un semn divino-ateist domnului i s-a stricat maşina în Piteşti. Şi aşa am reuşit duminică seara să-l duc la o ciorbă 😛

Ce am constatat? Omul chiar e arogant şi chiar e genial (facem un club al aroganţilor, material am avea). Nu vorbeşte pe lângă. Ştie întotdeauna despre ce vorbeşte. E un pic narcisist. S-ar putea să fie şi mai mult. Şi mi-a făcut o mare onoare 😀 Da, m-a lăsat să-i port, câteva secunde, ochelarii. O să vă întrebaţi şi ce mare lucru? Păi, în primul rând că m-a forţat şi în al doilea rând că el nu îşi dă ochelarii nimănui. Şi ar mai fi şi al treilea. E obsedat de obiectul ăsta. Are vreo sută de perechi şi le ţine cu sfinţenie. Nu, nu are probleme cu vederea, dar v-am zis că-i obsedat 😀 Şi aşa i-am dat autograf, pe ochelari. Nu e ingenios?

Şi pentru că mi s-a părut mie că ar mai merita o cafea, luni, imediat ce m-am eliberat din alte cele, l-am dus la Librăria Mea şi i-am arătat unde se întâlnesc bloggeri piteşteni. Se aude Geocer? Cu ocazia asta Vali a zis că şofez bine, chiar dacă luni eram pe maşină de închiriat cu a cărei frână nu mă puteam obişnui deloc. Dar i-a plăcut lui că nu sunt fricoasă şi că mă bag. Şi încă am fost cuminte că n-am vrut să omor omul prin Piteşti 😛

Concluzia? Peste doi, trei ani Ciutacu se va confrunta cu unul mult mai arogant decât el. La genialitate îi las mai mult, că încă e „puşti”. Dar mai avem unul în devenire. O, Doamne, şi-i place fizica cuantică. Şi recită din Shakespeare în limba lui maternă.

Să mai ziceţi voi că prin românica nu mai sunt şi tineri de valoare. Ba iată că sunt. Cam puţini, dar buni.

Şi aşa m-am ales cu un nou prieten genial 😉

 

UPDATE: La Prwave, cărora le doresc „La mulţi ani şi viaţă lungă!”, a apărut un nou episod din „Inocentul”. Despre asta vă va spune imediat şi Lala.