A plouat

Azi noapte a plouat şi la noi, dar, acum, e la fel de cald ca ieri. Doar că bate vântul, ceea ce nu îmi dă o dispoziţie tocmai favorabilă. Azi îmi e foarte somn. Aproape la fel de somn ca în zilele trecute. Dar nu pot să dorm. Trebuie să fac un drum de o oră dus şi una întors pentru a recupera pe cineva de undeva. Aşa că mă enervez. E al dracului de cald, iar somnolenţele mele mă îndepărtează de artistul din mine. Şi nu vorbesc de artistul lui Vania, pentru a se înţelege clar.

Acum stau să mă gândesc dacă sunt în stare să conduc. De obicei, la volan, mă trezesc. Orice ar fi şi oricum ar fi. Apoi, pe partea cealaltă, îmi cam doresc să plec. Nu ştiu de ce, pur şi simplu nu am stare. Nu pot sta locului. Sunt nervoasă, agitată. Nu, nu am motive, sunt pur şi simplu. Am chef să dorm, dar am şi chef să plec. E ca la nebuni în capul meu.

E cam linişte şi în bloggosferă. Mă rog, ce-i drept, şi eu fac parte din linişte. Sunt în momentele alea în care nu ştiu ce să zic. Mai mult ascult. Citesc, încerc să înţeleg. Din astea. Nu ştiu ce să vorbesc cu oamenii. Mai vorbesc cu Crina din când în când şi mă mai scoate din lumea în care am picat. Mai ies cu nepoata mea la un suc, mai stau de vorbă cu ea. Îi mai explic cum e viaţa, că e, ce să mai, e.

Şi acum, habar nu am pe unde s-o apuc. Sunt puţin debusolată. Recapitulăm, ce ştiu că vreau de la mine cu adevărat: să fiu scriitor profesionist. Momentan, e tot ceea ce ştiu. A, asta ştiam şi înainte. Ce coincidenţă.

Încă mai vreau să plouă. Vreau să îmi revin din visarea asta pe care mi-o induce căldura. Dumnezeu ştie de ce. Sunt sau eram, un fan declarat al căldurii, acum, parcă, mă sufocă. Aşa că nu ştiu de ce am chef, dacă am chef de ceva cu adevărat. Poate să dorm, poate să şofez. Cine să ştie?