Păi aş fi vrut să spun că…

Loredana mi-a făcut… nu, i-a făcut Lalei… nu, i-a făcut Parfumului o recenzie foarte mişto. Deci na, citiţi şi voi că io am citit-o de vreo şapte ori.

Azi îl văd pe Geocer. Îs curioasă să văz cum îi şade cu mâna în ghips 😉 Sper că fain.

De două zile încerc să-i spun lui Crivăţ că e cu capul, dar n-am cui. Dacă n-am, n-am. Asta e.

Crina mă ucide cu nişte poze.

Darius a „divorţat” de Trexel şi uite ce-a ieşit. Mie îmi place, mai puţin încărcat.

Trebuie să mă întâlnesc şi cu Ivona zilele astea, dar a fost schimbare de planuri.

Pe plan editorial… habar n-am, o mai fi ceva, nu o mai fi. Îmi e lene. Vă jur. Am aşa o lene că nu am chef nici de mine.

Starea mea naturală se instalează again.

Ce am uitat? A, da. Vania iar mă face cu ou şi cu oţet. Să-i fie de bine.

Cella a trecut pe aici. Deci n-am mai fost în stare.

Am ajuns la concluzia că-mi place să fiu depresivă, măcar am cu ce-mi umple golul din creier.

Duminică mergem la Ogrăzeni. Lucia ne aşteaptă. Îi duc pe Ada şi Răzvan la „tranşat”.

Sper să fie şi GS, nu de alta, dar nu va fi funny fără.

 

Să trecem la politice.

Ţara se scaldă în căcat. Locuitorii sunt încântaţi şi-l mănâncă cu pumnul. Trăiască!

Nasu încă scoate fecale pe bot. Ei, acum depinde cu ce a fost hrănit în pruncie. Se vede, nu?

Lumea nu se schimbă, eventual se afundă.

Cică ar trebui să vină sfârşitul lumii, păi să vină azi că eu m-am săturat de ea.

Staţi calmi, guvernul nu şi-a luat-o în freză cu pensiile. Vor mări dările, nu-i bai. Găsesc ei cum să ne îngenuncheze.

Care ziceaţi că aveţi un job bun în afara ţării? Nu de alta dar scrisul nu mai rentează de când l-au impozitat ăştia. Să le fie de bine. Să scrie Boc cu Băse că eu nu am chef s-o mai fac în condiţiile date. Nu am de gând să plătesc pe creierul meu.

Şi cam asta e ştirea. Dragii mei, da, „Sărutul morţii” e ultima chestie pe care o voi mai scrie în viaţa asta. Mă reprofilez. Şi nu e glumă, e foarte serios. Atâta pentru azi. Am încheiat transmisia. Dacă vreţi să-mi spuneţi ceva abţineti-vă, n-am chef.

Reclame

Care mă trezeşte şi pe mine?

Bine, ieri am dormit trei ore. Acu’, din câte văd, nu prea am somn. Mă rog, peste o oră voi fi tămâie. Asta e clar. Dacă vă întrebaţi, da, e 5:40. Taman dimineaţa. Când lumea normală iese la păscut cu vacile (fiecare ce vacă are pe acasă).

Dar cel puţin am făcut treabă. Adică:

Am scris o ştire din trei unghiuri de abordare diferite, având acelaşi subiect, clar.

Pe acelaşi subiect am scris un reportaj şi tot aşa am făcut o anchetă.

Vai mama mea, cine m-o fi pus pe mine să spun că sunt în stare? Sigur că nu era pentru mine. Ci tema unei prietene care face jurnalism. Să nu mă întrebaţi de ce i-am făcut-o eu, că eu nu mă mai întreb de mult timp. Am luat la exameneee, adică ea le-a luat, normal.

Apoi, pentru că am promis, şi na, nu se face, zău că nu. Dacă am zis, am zis. Cu toate că fac pariu că Vali Badea şi-a luat gândul de la mine 😛 Ei da, am scris pe blogul omului, că e şi el mic şi în sesiune. Iar eu, desigur, sunt prea bună 😀

Dar eu am o problemă. Cine mă trezeşte pe mine la 11? Nu de alta, dar am treabă. Acum nu puneţi toţi mâna pe telefoane. Vorbiţi între voi, ce naiba 😀 Ei? Asta da dilemă. Să vedem. O fi cineva în stare să-mi dea trezirea?

Doar puţină politică, promit

Asta datorită faptului că piteşenii iar au rămas fără mâncare (cât dracu’ or putea mânca?), iar eu nu pot ajunge la librărie să-mi iau „Încleştarea regilor”. Nu de alta, dar am luat toate cărţile lui Martin si am înţeles că de fapt asta e prima. De ce dracu’ nu scrie pe ele: Asta prima, asta a doua etc, că mă enervez rău. Şi parcă mă văd nevoită să aştept, la dracu’, până după anul nou când lumea o fi cu indigestie la spital, să pot ajunge şi eu să-mi cumpăr o carte şi un pumn de dero. Că doar de atât am nevoie. Hârtie igenică pentru Piţi nu mai vreau, o poate folosi pe a mea până când s-o linişti situaţia. Doamneeee, cât poate mânca lumea. În restul anului nu or fi mâncat? Poate că s-au păstrat pentru sărbători, zic şi eu. A, da, şi pentru că am văzut pe diverse bloguri că pe 25 s-a născut Iisus, îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar asta e o convenţie, pentru că nu s-a născut pe 25. Adică nu scrie pe niciunde că aşa ar fi. Zău.

Bine, şi ziceam că revenim la politică puţin. Că dacă tot nu-mi pot cumpăra ce vreau, ei bine da, am stat pe blogurile politice. Nu de alta, dar îmi lipsea scelerarea. Cu toate că mai sunt şi alţii care au subiecte OTV-istice 😀 Dar una peste alta am dat şi peste chestii interesante. Şi aşa, am aflat şi eu că Miron Mitrea are blog 😛 Da, ştiu, sunt cam înapoiată. Doar v-am spus că n-am chef de citit bloguri. Dar am spicuit din blogul lui Mitrea, că na, nu aveam şi eu treabă. Şi în mare parte sunt de acord cu ceea ce spune. Mai rău este că PSD-iştii au ajuns iar să se certe public şi să arunce cu poşircă unii în alţii. Am zis-o de o mie de ori că nu îmi place Geoană, ei da, şi eu cred – aşa ca omul prost – că ar trebui să lase la conducere pe altcineva, nu de alta, dar poate partidul ăsta ar mai avea o şănsucă (ştiu, nu există cuvântul, există acum 😉 ). Nu că mi-ar păsa prea mult, dintr-o dată am devenit liberală, dar nu din aia PDL-istă, ci din aia PNL-istă. Desigur, asta până s-o schimba direcţia vântului şi mi-o coace mintea în alt sens. Cel puţin sunt sigură că nu sunt capabilă să ţin cu un singur partid indiferent de cine ar fi la conducerea lui. Adică nu sunt din aia cu „îi susţin pe ăia necondiţionat”. E ca vântu, adică nu Sorin Ovidiu, ci chestia aia naturală, ştiţi voi.

Dar asta tot mă face să mă întreb, ce îl mai ţine pe Mircea Geoană să se ascundă undeva sub pământ? Eu, în locul lui, aş fi făcut-o. Totuşi nu e ca şi cum ai fi scris o proză proastă, e ca şi cum ai fi pierdut alegerile într-un mod destul de penibil. Desigur, dezamăgind cinci milioane de români.

De actualul guvern nu mai zic nimic, pentru că e de plâns, iar eu vreau să mă râd 😀 Noroc că am cu ce 😆 Şi gata, totuşi încerc să îmi cumpăr o nenorocită de carte. Fir’ar!

Ştiţi de ce avem nevoie?

Acest material, în mare parte, este un pamflet. Îl trataţi cum vreţi. Unele cuvinte sunt inventate de mine, iar greşelile sunt intenţionate. Crizaţi-vă la voi acasă!

 

Mai întâi vă întreb altceva: voi chiar credeţi că veţi mai vota peste cinci ani? Mai gândiţi-vă!

 

Ne trebuie totalitarism, iar în fruntea lui musai Elena Udrea. Dacă nu avem guvern cu Udrea chiar că mă supăr. Liberalii vor plânge iar în poala regelui, lăsându-se mângâiaţi pe cap şi primind bomboane. PSD-ul?! Ha, să fim serioşi, n-au nici o şansă. Bâzâie la TV şi nu se va întâmpla nimic. Îi spală obrazul lui Geoană şi cu asta basta. Sigur, PDL-ul râde a pagubă pentru ţară. Ne vom totalitariza şi apoi ne vom insituţionaliza. Iar în curând vom cânta odă conducătorului iubit.

Viitorul sună bine, nu? N-ai pe cine să crezi, n-ai pe cine să votezi. Poţi doar să te uiţi ca nuca-n perete şi să-ţi mai dai una în coaie, asta dacă le ai. Dacă nu, oricum eşti futut, tu ca cetăţean.

Şi cu asta am terminat cu tâmpenia asta de politică. Să trăiţi bine! Eu o să trăiesc oricum, dar să nu aud nici un pâs când nu veţi mai avea ce mânca. Eu de pomană nu dau.

 

Şi ca să treceţi peste asta, revin cu vechea mea obsesie. Stând o jumătate de oră la o barieră obsesia a revenit. La dracu’.

Mai bine vorbim de club

De al bloggerilor care citesc. Asta pentru că aseară greaţa mea politică s-a intensificat la maxim. Dar cu toată greaţa anunţ că voi vota anti Băsescu. Cu toate că nu-mi face nici o plăcere, asta-i viaţa.

Dar să trecem la lucruri mai frumoase şi mai serioase, că politicienii ăştia tot cu răzgândeala şi furtul rămân. Pentru noi nimic bun în viitor.

Pentru cei ce vor să afle lansările Tritonic de la Gaudeamus îi trimit fuga la Vania. Nu ştiu de unde are domnul menţionat programul, pentru că eu n-am reuşit să-l aflu de la editură, iar aseară Iulia nu-l ştia. Oricum, vor fi mici modificări pe care vi le voi anunţa la timpul potrivit.

Dar a fost vineri. În fiecare săptămână există vineri, se ştie, dar vinerea trecută a fost vinerea noastră, a bloggerilor care citesc. De data asta am avut un om în plus, nepunându-l la socoteală pe Xreder care vine când are domnia sa chef 😀 şi nici pe prietenul Emei, al cărui nume l-am uitat dar citeşte foarte mult. Acum vorbeam despre Mişu, care vrea ori ba, tema lui pentru data viitoare e tot romanul ăla mic cu ochi galbeni „Indicii anatomice”.

Dan Badea, normal, a venit cu tema nefăcută la fel ca Mişu, dar a furat o carte de la cineva. L-am iertat. Ioana, Raluca, Ema, Cangurul şi Geocer au citit Indiciile. Adi Enache abia începuse la ea. Sunteţi cam în urmă băieţi. Vă scad nota la purtare 😛

Ca de obicei Geocer a avut de obiectat. Nu, nu mă deranjează, el obiectează tot timpul 😀 Dar ăsta e farmecul lui. Ioana a fost avocatul meu, în timp ce Ema şi Raluca încerau să alfe despre carte, dar şi să fie atente la Mişu care le ţinea lecţii politice.

Important e că am aflat ce scrie Cangurul. După ce m-am gândit vreo două zile, mi-am dat seama că acea carte chiar ar putea avea un succes răsunător. Reţeta e bună, personajele sunt suculente, îi rămâne doar să găsească o „împachetare” atrăgătoare. O va găsi cu siguranţă. Şi voi fi mândră să-i dau îndrumări chiar dacă nu mă pricep la subiect, dar la rândul meu le cer şi eu mai de sus.

Pentru data viitoare avem de citit „Adam şi Eva” a lui Rebreanu şi „Foamea” a lui Knut Hamsun. Şi cu toate că îmi place recenzia de pe bookblog a romanului Foamea, eu nu găsesc cartea. Aşa că cineva trebuie să sară repede cu o carte de împrumut. Altfel iau notă mică 😀

Acestea fiind spuse, vă avertizez că zilele astea am treabă. Aşa că vorbim când apucăm. See you!

UPDATE:

Şi o iniţiativă foarte mişto a lui Adrian Ciubotaru, cred. Să-mi dea două dacă nu îi aparţine, dar eu aşa ştiu.                                 

GO Bădin!

Da, Andrei Bădin, că doar despre asta e vorba. Şi da, şi despre doamna Udrea. Păi să încep cu explicaţiile. Că am zis că nu vorbesc despre politică, că nu scriu, că nu mă revolt, că îmi văd de turismul meu în afara ţării şi îmi bag picioarele. Că doar nu o să mă mai prostesc de una singură ca în anii trecuţi să dau o mie de euro la un hotel de patru stele unde nu primesc decât curăţenia în cameră. Păi ce rost are când la turci ai totul la dispoziţie în banii ăştia? Că şi dacă îţi e lene să te duci să îţi iei băutura (atenţie, tot ce se bea şi nu mă refer la alcool, este gratuit 24/24) de la bar, vin ei şi ţi-o aduc pe plajă, să nu cumva să te dezhidratezi şi să mori acolo. Nu cred că între timp s-a schimbat ceva la Mamaia.

E ok la un hotel de patru stele, vorbind de curăţenie şi lux, dar doar atât, pentru că mai arunci o mie de euro pe mâncare şi apă plată, să nu mai vorbim de altceva. Şi de tratat tot în silă eşti tratat pe banii tăi.

Ei bine, Andrei Bădin a pornit o campanie împotriva doamnei Udrea. Dar nu degeaba, zău că nu, că doar a băgat mâna în banii noştrii să-şi pună perdele, să plătească avocaţi cu toate că avea unii deja plătiţi şi altele.

Eu îl citesc des pe Bădin, doar că, din păcate, nu pot comenta decât ca anonim, aşa că nu comentez. Dar chiar acum, văzându-l pe Andrei la Antena3 şi dându-mi seama că vorbeşte şi în numele meu, prostul căruia i se mănâncă banii, am avut aşa un sentiment de solidarizare.

Da, jos cu Udrea! Pe lângă faptul că-şi fâţâie sânii la TV eu nu văd ce altceva face. Dacă ştiţi voi spuneţi-mi şi mie, poate mă lămuriţi.

Despre acelaşi subiect puteţi citi şi la Victor Ciutacu. Hai băieţi, nu vă lăsaţi. Dacă Tolontan a reuşit puteţi şi voi!

Politica… bleah….

Sunt pe lângă politică. Pur şi simplu nu pot să pricep. Dacă un candidat are cele mai multe voturi, de ce nu intră în Senat? Nu ştiu, pur şi simplu încer, încerc, mă dau cu capul de pereţi, dar nu pricep. Dacă la douăzeci şi şase de mii de voturi, TU, candidat nu intri în senat, dar ăla cu patru mii intră, eu, cetăţean, om de rând – vai de mine – ce dracu’ să înţeleg? Că uninominalul este o prostie, că se fură la vot, că a înnebunit lumea?

Acum, tot ca tâmpita pe răzoare, mă întreb. Pandelică, om bun, piteştean – mă mai întâlnesc cu el la teatru – adică de-al nostru, din urbe, pierdea în faţa lui Boureanu la mustaţă. Îmi e greu să cred din motive diferite. Să le enumăr? În primul rând, domnul ăsta, Boureanu, a apărut în Piteşti odată cu campania de anul trecut. Până acum şi-a plimbat mândra prin Paris. Al doilea motiv e că şi atunci, la CJ, a luat câteva voturi, iar acum a ieşit? Hai să fim puţin serioşi. Astea sunt mânării. Să vă mai spun că Piteştiul e  comunist? Ce rost mai are. Aşa că, de când până când, aşa zisă dreapta, câştigă tot ce se poate într-un oraş predominant roşu?

Azi am vrut să o iau pe străzi de nebună şi să fac un reportaj, dar greaţa m-a împiedicat să mai fac ceva anume. Oricum nu aş fi dovedit nimic. Şi ştiţi ce e cel mai rău? Că PSD-ul se mănâncă tot cu PSD-ul. Aş striga ruşine, dar îmi e teamă că nu o să se simtă nimeni. Dacă unui anumit domn – al cărui nume nu-l dau tot din pricină de silă – îi intră banii în buzunar, o vinde şi pe mă-sa, dar partidul? Aşa că n-ai cu cine. Ce pot eu să spun, simplul cetăţean, decât că am o silă profundă şi un gust amar. Dacă marele om PSD-ist nu îşi vindea partidul, lucrurile ar fi stat altfel aici.

De un singur lucru parcă îmi pare rău pentru prima oară, că în loc să-mi beau liniştită cafeaua m-am dus să votez, bleah.

JUST ME!

Tot un vot

Pe lângă faptul că e ziua copilului, azi e şi zi de votare. Da, mă duc la vot, oricum, ce altă treabă am? Cu cine votez? Oricum nu contează. Important e că o fac. Eu am militat tot timpul pentru vot. Mi se pare important ca fiecare să pună ştamplia pe cine ar vrea să-l reprezinte. Mă rog, mult spus să-l reprezinte. Dar totuşi, e opţiunea fiecăruia şi e bine să fie. Îi urăsc pe cei care se plâng de cei care sunt la putere, dar ei nu au dat un vot în viaţa lor. Dacă nu votezi, de ce te plângi, că nu pricep. Dacă nu ai nici o părere, ce îţi mai pasă?
Pentru a trece de la un vot, la alt vot, cu acordul interlocutorului voi reda o discuţie. Mamă, nici nu vă daţi seama cât de lene mi-a fost să-i pun diacritice 😀
 
Secret: hey, salut, sunt super nervos.
Eu: mă rog, şi?
Secret: sunt ziarist de paisprezece ani, mă cunoaşte lumea ca pe calul breaz, iar boii de la Polirom nici măcar nu mi-au citit cartea, au refuzat-o din start
Eu: naşpa, asta-i viaţa
Secret: vreau să fac o revoluţie
Eu: fă
Secret: păi, voiam să îţi cer ajutorul
Eu: m-am prins, dar nu mi-l cere
Secret: de ce?
Eu: când ţi l-am cerut eu mi-ai zis cam aşa – citez din memorie: ce treabă am eu cu editurile?
Secret: (râde)
Eu: o fi funny
Secret: nu e, dar atunci eram prea prost.
Eu: nici acum nu eşti altfel
Secret: mi-o merit
Eu: schimbăm subiectul?
Secret: ok, mă rog, totuşi…
Eu: nu există totuşi, mâine se votează, ai grijă de meseria ta acolo
Secret: chiar, votezi?
Eu: normal
Secret: cred că eşti una din fericite, eu nu am cu cine.
Eu: mereu există un om care să merite cât de cât
Secret: eu nu mai cred în ei
Eu: e problema ta, dar să nu mă baţi la cap iar că a ieşit x şi e un bou
Secret: am dreptul să mă plâng
Eu: da, în momentul în care poţi să îţi expui şi părerea, dacă nu ţi-o expui, nu mai ai nici un drept
Secret: dacă zici tu
Eu: bine, mai avem ceva de discutat?
Secret: eşti expeditivă?
Eu: am treabă, nu am timp de stat pe mess ca să nu vorbesc nimic
Secret: nu poţi fi şi tu puţin mai maleabilă?
Eu: nu pe timpul meu
Secret: mă rog, dar cu editurile tot o să te bat la cap, trebuie să le bage cineva minţile în cap
Eu: mda, eu cu tine, poate eşti pur şi simplu netalentat, la asta te-ai gândit?
Secret: normal, dar din moment ce nu a citit nimeni cartea, e cam greu să se fi ajuns la concluzia asta.
Eu: mda, altceva?
Secret: deci te duci la vot
Eu: mă mai freci mult la creier? Ai ceva interesant de spus?
Secret: eu credeam că e interesant
Eu: nu e: la vot nu te duci, cartea nu ţi se publică, boring. Pot publica discuţia asta pentru a sublinia de ce îi urăsc pe ăia care nu votează, dar dau din gură?
Secret: (râde) mda, poţi, dar nu îmi da numele.
Eu: oricum nu te cunoaşte nici dracu’
Secret: hey, sunt ziarist de 14 ani
Eu: da, bine, asta nu înseamnă că eşti si vedetă şi atâta timp cât eşti şi antisocial, cui îi pasă?
Secret: nu încerca să mă convingi să mă duc la vot
Eu: nop, încerc să te conving să mă laşi în pace, am treabă
Secret: bine, mă rog, du-te
Eu: mă duceam şi dacă nu te rugai tu
Secret: dispari
Eu: aha
 
Aşadar, de ce nu votează domnul ziarist? Eu cred că îi convine să dea din gură şi atât. Oricum, el mereu dă din gură 😉
P.S: Unii au ales să scrie despre ziua copilului şi bine au făcut. Dacă v-aţi săturat de politică, voturi, urne şi alte alea, treceţi şi pe la Cristal.