Dacă ați ratat-o o găsiți până pe 23

E amuzant ce se întâmplă cu codul CIP al unei cărți, câtă birocrație și câtă nebunie, tocmai ce mi s-a povestit 😀 Sigur, se poate și în douăzeci de minute, dar e mai bine în două săptămâni.

Oricum, dacă nu ați apucat să luați cartea cu EVZ, puteți întreba zilnic la chioșcuri până pe data de 23 octombrie. Va fi pe piață până la apariția următoarei, așa că nu vă sfiiți.

 

Indicii… finish

 

Am terminat cu indiciile. Da, cu alea anatomice. Îmi pare rău pentru cei ce se aşteptau deja să-l cunoască pe criminal, dar cumva a ieşit altul la iveală. Să nu mă întrebaţi cum că nu am nimic de-aface cu logica Iolandei Ştireanu. Chiar şi eu am rămas surprinsă şi am exclamat un: „Serios!” Zău că nu mă aşteptam, ce chestie, să bănuieşti vreo trei şi să fie altul. Hmm. Personajul mi-a luat-o înainte, dar promit să mă răzbun în următoarea carte în care Iolanda se va confrunta cu mai multe crime… destul de drăguţe, ce nu au loc în România.

No, acum mă chinui să îi dau o primă corectură şi să fac nişte prime modificări, pentru că miercuri în creierii nopţii părăsesc ţara şi mă întorc vineri sau sâmbătă, că eu tot nu am priceput cât stau. După o primă corectură şi eu ştiu ce modificări vor mai surveni, voi trimite manuscrisul în patru zări. De acolo aştept sugestii pe care le voi lua în calcul. Apoi îi mai trag o corectură şi gata, mă lăsaţi în pace. Nu, Crina n-a murit. Bogdan şi-a luat-o puţin în freza cu povestea lui de amor, dar asta-i viaţa. Iar Satu Mare e în afara oricărui pericol. Criminalul a fost prins, aşa că nu ne mai facem griji.

Cartea conţine: 50.040 cuvinte, deci nu e de speriat; caractere cu spaţii 315.318, paragrafe 2.780 şi 5.697 linii. Asta însemând 179 pagini A5. În mare la dimensiune va rămâne cam la fel, indiferent de modificările survenite pe parcurs. Mă aştept, poate, la două, trei pagini în plus sau în minus. Dar asta nu are o importanţă prea mare.

No, acum lăsaţi-mă să muncesc, că mâine mă duc să văd Coraline 3D, iar miercuri în creierii nopţii, cum v-am spus, voi pleca din ţară. Asta-i viaţa. Încerc să termin cu modificatul şi corectatul la prima mână până diseară, tocmai pentru a putea trimite manuscrisul aşa cum am zis că voi face. Din experienţă ştiu că dacă nu termin până mâine, după ce mă voi întoarce în ţară voi lenevi prea mult pentru a-mi mai păsa. Probabil că nu voi mai fi nici ataşată de personaje până atunci şi în loc să le las să îşi facă de cap, o să le stric treburile băgându-mă eu. Ce obicei prost!

 

Cella, n-am uitat de „Lumea pierdută”, dar vei avea patru capitole pe blog în perioada mea de rătăcire 😛 Hai că ajung patru ţinând cont că va trebui să iei notiţe la indicii şi să mă îndrumi pe drumul cel bun 😉

No, pa pa şi spor la treabă mie 😛

 

Ştiu cine e criminalul

 

 

 

 

 

 

 

Îi ştiu numele, prenumele şi meseria, ba chiar şi motivaţia. Sigur că vorbesc despre „Indicii anatomice”, că doar nu despre cai verzi pe pereţi – mă rog, şi despre asta.

Până acum am doi morţi, două victime, să mă exprim în termeni specifici. Una din victime am găsit-o, şi pot să vă spun că nu arată prea bine. A doua… eh, încă se mai împrumută organe din trupul ei, probabil că asasinul o ţine undeva într-un frigider.

Crina va fi în pericol. Culmea, în loc să se prindă Lala – adică detectiva – roşcata se prinde înainte. Criminalul îşi dă seama şi el că roşcata (elfa) ştie, aşa că… Desigur, nu ştiu exact ce va horărî domnul asasin, probabil că va lua el o decizie.

A, am uitat să vă spun. În tot acest timp, Bogdan e terorizat de mesaje de ameninţare. Culmea e că nimeni nu crede că e într-un pericol real. Aşa să fie? Habar nu am. Oricum, Lala e prea ocupată cu trecutul ei, prezentul e doar o portiţă de scăpare din mrejele trecutului. Ce şi cum se întâmplă? Am o vagă idee, dar nu mizez şi pe ceea ce îşi doresc personajele. Aţi văzut ce nasol e când personajele îşi iau povestea în propriile mâini? Aproape că te simţi folosit. Nu mai înţelegi nici tu nimic. Aşa îmi dau seama că personajele mele doar se folosesc de mine pentru a le spune povestea. Dar eu n-am nici o legătură. Hmm, ciudat. Dar momentan mă complac 😀

Probabil că într-o lună şi jumătate cartea va fi gata. Apoi urmează să fie trecută prin mâna celor doi protagonişti reali. Cu toate că nu o să le dau posibilitatea de-a schimba ceva. Indiferent că le convine ori ba. Apoi, desigur, urmează o surpriză. Ba cred că surpriza o veţi avea înainte de-a termina eu cartea. Şi la Gaudeamus vă aştept cu ea – vorbeam despre carte, desigur.  

No, planul e făcut. Contractul e semnat, mai mult nu pot nici eu.

Ah, da, în iunie voi începe o nouă carte. În sfârşit, la patru mâini. Da, o carte pe care o voi scrie cu Bogdan. Nu, nu vă spun despre ce e vorba, dar o să râdeţi mult, asta vă promit. Până atunci vă mai plictisesc cu „Indicii anatomice” Ei? Hai că nu stau chiar degeaba 🙂

Şi da, Reginele au întârziat un pic. Dar ţinând cont că trebuie să iasă multe cărţi în perioada asta, puţină întârziere nu strică.

Vorbim!