Listă pentru Mişu…

O să mă întrebaţi cine e Mişu. Ei bine, e un Piteştean şi el ca tot românul 😀 (hei, e o glumă), ziarist şi cititor. O mai face şi alte lucruri, dar eu n-am de unde şti. Doar v-am spus că ies din casă atâta timp cât am motorină 😀 Şi mă opresc rar la cafele în companie. O beau singură cu o carte în mână. Aşa că după ce vin de la Satu Mare, respectiv Baia Mare, Mişu trebuie să dea o cafea, fără cărţi sau cu?

Ei bine, Mişu spunea că nu e un cititor de fantasy, dar l-am făcut curios şi mi-a cerut o listă cu autori. Eu îi dau o listă cu romane că nu ţin minte toţi autorii, mno, memoria mea e limitată.

 

M-am gândit aşa, dacă aş fi un începător într-ale literaturii fantasy, cu siguranţă aş începe cu Elantris (dau şi link-ul de unde se poate comanda, nu de alta, dar acolo e şi autorul 😛 ). Cred că oricine începe cu Elantris rămâne veşnic îndrăgostit de genul acesta de literatură.

Să continuăm cu cea mai mişto carte a lui Gaiman: Pulbere de stele. Superbă, minunată… ahhh (sunt melancolică). Lui Mişu, de acelaşi autor, i-aş recomanda şi „Zei americani”. Mie nu mi-a plăcut, dar cred că sunt defectă pentru că toţi cei care au citit-o au rămas pur şi simplu cu gura căscată. Tot nu pricep de ce. Mişu, dacă o citeşti şi-ţi place, poate îmi faci o hartă a ei.

După asta, desigur, merită o serie de fantasy comic. Şi cine e mai tare dacă nu Pratchett cu a lui serie „Lumea disc”, râsul fiind garantat. Dar mai înainte trebuie să înţelegi cum e treaba asta cu fantasy-ul.

Apoi aş citi o carte senzaţională: „Semne bune”. Aici e definit un altfel de sfârşit al lumii. Şi dacă cineva se gândea că sfârşitul lumii nu e comic, atunci nu ştie despre ce vorbeşte 😀

Dacă cărţile cu vârcolaci şi vampiri spun cam aceeaşi poveste, atunci n-ai cum să nu te îndrăgosteşti de personajele ieşite din tipar: „Lună plină” şi „Hotel Transilvania” respectiv „Palatul”, sunt de senzaţie fără doar şi poate.

Hai să nu trec şi la fantasy-urile urbane, pentru început eu zic că ajunge. Desigur, sunt şi fantasy-urile pentru tineret, iar cea mai bună din ultimul timp pe care am citit-o, fără doar şi poate e seria „Ucenicul vraciului”. E un darck fantasy, hai să-i zicem un horror că nu înţelege toată lumea.

Eh, dacă una din aceste cărţi îl convinge pe Mişu, mai târziu o să-i recomand „Războiul reginelor” 😀

Enjoy!

 

P.S: La multi ani, Gina Rizea! Bucurii si impliniri. – Nu ma lasa sa comentez, de aceea am urat aici. Multa, multa fericire!

P.P.S: Cititi si aici!

Pentru Cella – cu titlu de încurajare

După cum ştiţi Cella are blog. Şi la insistenţele unora (eu nu ştiu cine îs ăia) a trecut pe wordpress. Tot aşa ar trebui să ştiţi că Cella se teme. Da, de nebuni, de parcă am putea scăpa de ei. Sunt peste tot şi vin de te miri unde.

Dar, dragă Cella, o să-ţi spun un secret, nebunii ăştia au inventat şi cinematografia. Or fi ei cu pluta, dar mai au şi geniu. Atâta doar, nu îi băga în seamă, ai toate instrumentele la dispoziţie pentru a le da IGNORE 😉

Presupun că nu ai auzit de Lua-Mi-aş Singur Beregata Dibbler. Un negusor, cel puţin aşa susţine Pratchett în „Imagini mişcătoare”, dar, cu timpul, a ajuns cinefil, adică clicofil, adică ce dracu’ o fi aia. Şi el a desoperit – mă rog, el s-a prins – mesajul subliminal. Uite:

 

„ Deci, ce s-ar întâmpla, adăugă el, pe un ton plin de subînţelesuri, dacă o singură imagine ar fi diferită de celelalte?

 

Să vedeţi ce chestie, zise Meşterul, chiar s-a întâmplat aşa ceva. Mai deunăzi, când puneam cap la cap Dincolo de Valea Trolilor. Unul dintre băieţi a lipit acolo, din greşeală, o imagine din Goana după Auru… una singură. Toată dimineaţa nu ne-am putut gândi decât la aur, fără să ştim de ce. Parcă ni se urcase la cap, cu toate că, de fapt, ochii nu înregistraseră nimic. Fireşte, când ne-am dat seama, i-am tras vreo două băiatului, dar dacă nu derulam pelicula foarte, foarte încet, n-am fi observat”.

 

Sunt convinsă că tu vei şti să treci peste şi nici nu vei derula imaginea încet. Lasă-i în durerea lor. Şi sunt convinsă, de asemenea, că blogul tău nu va fi deloc unul leneş. Ai multe de spus: poezii, cântece etc. Iar exprimarea, în orice formă ar fi ea, e bună. Aşa că zău, dă-i înainte cu tupeu. Pentru nimeni nu-i uşor, dar e folositor, o să vezi peste vreun an. HAI, CELLA! Noi te susţinem, că doar de aia suntem un grup mare şi fericit 😀

Dacă nu mor de bună voie…

… sigur mă omoară Tritonicii 😀

 

No, nu v-am spus eu că până pe 17 iunie sunt liberă ca o pasăre călătoare? Ba v-am spus. Dar ştiţi ce au zis cei mai sus menţionaţi? Că ar trebui să îmi bag minţile în cap. Cică pauzele nu sunt pentru mine. Am treabă eu. Dacă Iulia îmi tot face rost de interviuri şi colaborări, care îmi par ok, Andreea şi Bogdan s-au gândit că n-am văzut de ceva timp Bucureştiul. Aşa că au zis că până în iunie e mult, mult timp şi nu mai au pe cine chinui 😀 Şi în felul acesta m-am ales cu o lansare la Muzeul Bucureştiului pe 28 mai. Cică e din aia cu tămbălău. M-am dus, că tare bună sunt să vorbesc în public. Pot să fug de acum din ţară 😛

 

Şi dacă nu mă omoară Tritonicii, găseşte Lucia un motiv pentru care să o facă. Găseşte întotdeauna 😀 Aşadar, punem pariu că nu rezist până la sfârşitul anului? Ori unul, ori celălalt, tot îmi va face cunoştinţă cu viaţa de apoi. Asta dacă nu mă fofilez eu bine. Că şi Vânturache al lui Pratchett a păcălit moartea de câteva ori, dar el era vrăjitor. Bine, şi eu sunt Merlin 😉

 

Până atunci, dragi piteşteni, nu uitaţi de concursul lui Dumis. Am văzut că au participat câţiva: Geocer, care a scris o poveste chiar mişto, Ioana, la care mă voi instala imediat şi Aceeaşi Eu. Ei, mai e timp şi pentru restul. Oricum, câştigătorilor le dau şi cafeaua 😀 Condiţia e să vină la cafea să-şi ridice premiul, că doar nu aşa degeaba 😉 Să ne cunoaştem, să vorbim, să nu mai beau cafeaua singură, normal 😆

 

Un premiu de consolare l-a câştigat deja Iulian, cel mai vechi om de la Zahana, şi cel mai profesor, adică pe bune profesor, nu la mişto.

Hai gata că am de citit şi întâlnire cu tata la cafea. Am vorbit destul 😉

Culta leapşă

Eram datoare cu o leapşă la Lucia. Aşa că iată-mă:

 

– Ce autor apare cel mai des la tine în bibliotecă? Din ce carte ai mai multe exemplare ?

 

Cărţile poliţiste sunt mai dese, pentru că autorii de gen se axează pe un personaj şi scriu despre el până se plictisesc. Dar ca să rămân la subiect: Simenon, Doyle şi Aghata Christie

 

– De ce personaj de ficţiune eşti sau ai fost amorezat(ă) în secret?

 

Uh, nu mă amorezez de personajele de ficţiune, chiar dacă îmi plac personajele picioarele mele sunt destul de bine înfipte în pământ.

 

– Ce carte ai citit cel mai des ?

 

„Crimă şi pedeapsă”, chiar şi acum aş lua-o de la capăt, dar nu prea mă lasă maldărul de cărţi de la căpătâiul meu.

 

– Care era cartea ta preferată la 10 ani ?

 

Asta o ştiu 😀 „Hoaţă de copii” a lui Adolphe D. Ennery

 

– Care a fost cea mai proastă carte citită anul trecut ?

 

Nu există cărţi proaste doar stiluri diferite.

 

– Care a fost cea mai bună carte citită anul trecut ?

 

„Cu sânge rece şi albastru” a Ivonei Boitan

 

– Cine crezi cã ar trebui sã câştige premiul Nobel pentru literaturã ?

 

Eu, eu şi iarăşi eu.

 

– Ce carte ţi-ar plăcea sa vezi ecranizată ?

 

Nici una.

 

– Descrie visul cel mai straniu care să fi inclus un scriitor, o carte sau un personaj literar ?

 

N-am avut aşa ceva.

 

– Care e cartea cea mai puţin cultă pe care ai citit-o ca adult ?

 

Există aşa ceva?

 

– Care e cartea cea mai dificilă pe care ai citit-o ?

 

„În căutarea timpului pierdut”, am citit-o de vreo trei ori până am înţeles-o.

 

–         Preferi autorii francezi sau ruşi ?

 

Şi, şi… cu precădere ruşii

 

– Shakespeare, Milton, sau Chaucer ?

 

Shakespeare

 

– Ce te deranjează cel mai mult în activitatea lecturii ?

 

Pisica.

 

– Care e romanul tău favorit ?

 

Nu cred că pot avea un roman favorit. Îmi plac prea multe pentru a mă opri la unul singur.

 

– Joci ceva ?

 

Whist.

 

– Povestiri scurte, schiţe ?

 

Da, orice.

 

– Non-ficţiune ?

 

Da.

 

– Ce scriitor crezi că este supraevaluat ?

 

Ei, sunt destui.

 

– Ce carte ţi-ai lua pe o insulă pustie ?

 

„Război şi pace” că-i mai groasă.

 

– Şi… acum ce citeşti ?

 

Acum citesc cam cinci cărţi: Gargantua si Pantagruel – Rabelais; Hanul Zburător; Eric – Pratchett (la asta râd mult de tot), şi două poliţiste ale căror titluri nu le reţin pentru că sunt în franceză. Le-am început pe ambele. Deseară vom vedea care din cele cinci învinge 😀

 

Bun, Teo, te rog să mă scapi de leapşa asta. Hai, e şi rândul tău. Omu’ şi tu, doar nu stai degeaba. Vania, te rog, nu mă scoate din minţi… şi ajunge 😛

Să mă scuz…

Nu, nu mergem pe principiul cine se scuză se acuză, pentru că în cazul de faţă nu există.

Acum vreo săptămână, cred, Shauki mă ruga să fac o poză bibliotecii mele de fantasy jr. Aş face, de fapt, am şi făcut. Doar că acele cărţi nu sunt puse în ordinea: fantasy, romance, police etc. Ci sunt puse în aşa fel încât să intre. După cum veţi observa în pozele de mai jos, biblioteca mea este varză, pentru că nu mai am unde pune cărţile, iar în biblioteca cărţi „cu adevărat măreţe” nu intru nici bătută. Măcar aia să aibă un sens pe lumea asta. Aşa că, cu chiu cu vai, am încercat să pun o anumită ordine în cărţi. Din nou spun, nici de data asta nu aveam cum să le pun într-o ordine, pentru că unele sunt mai mici, altele mai mari, na, cum sunt cărţile. Aşa că, pentru a face loc pe sus, a trebuit, acolo unde s-a putut, să fac chiar câte două rânduri de cărţi, acoperind altele. Sorry, dar n-am avut soluţie.

Dar, într-o zi, promit să iau un pix şi-o foaie şi să scriu toate seriile fantasy jr care zac prin biblioteca mea. Oricum, Shauki, pe Pratchett l-ai încercat? E genial. Sau, desigur, Eoin Colfer, ştiu că a apărut la Rao. Încearcă-l, nu e chiar genul de fantasy obişnuit, dar e foarte mişto. Şi, a, să nu-l uit pe Terry Brooks, seria „Shannara” a apărut la Minerva, dacă nu mă înşel. Şi merită fiecare pagină. Ei, sper că pentru moment te-am nimerit cu ceva ce nu ai, dacă nu, mă apuc de listă, doar am promis 😀

Vrute…

Azi sunt pacifistă. Aşa că am decis să răspund unor commenturi în post. Nu de alta, dar ştiţi cum e, şi să scrii, şi să răspunzi, parcă le-aş combina într-un articol, că o fi mai bine, şi pentru mine, dar şi pentru voi. Aşa că stăteam eu şi mă gândeam. – Oh, desigur, am reluat activitatea asta cu gânditul, nu de alta, dar neuronul meu pur şi simplu nu vrea să doarmă – Mă gândeam că v-am cam neglijat. Şi, desigur, sunt conştientă că o voi mai face. La câte am de făcut luna asta care vine nici nu ar trebui să vă mire. Hei, ce vă miraţi? Mai întâi, cu drag, o să vă spun că sâmbătă la ora unsprezece, adică în jurul prânzului, voi purta o scurtă discuţie cu Răzvan Dolea, la Radio România Cultural. În maşină ascult cam mereu postul. Nu de alta, dar de fiecare dată când mă trezesc că nu am nici un cd cu operă – şi mi se întâmplă destul de rar – ştiu sigur că voi găsi ceva la Radio România Cultural. Aşa că vă invit şi pe voi la „Texte şi pretexte”, sâmbătă de la ora nouă la ora treisprezece.

Că tot suntem la cultură. Laura, adică îngerul, mă întreba mai acum câteva zile, cum de pot citi aşa repede. Eu am vrut să-i răspund atunci, dar la drept vorbind şi eu eram într-un impas. Ulterior am aflat cum. Nu e o chestie de exerciţiu. Ştiţi voi, fiecare om îşi are propriul ritm în orice ar face. Eu am două viteze: a întâia şi a doua. Când sunt pe viteza a doua pot citi două cărţi pe zi, când sunt pe a întâia, citesc o carte la trei zile. Nu ştiu dacă e chestia de chef, o fi fost şi faptul că oricum nu aveam ceva mai bun de făcut. Să fi fost şi ideea că iar mă sună nebuna din Satu Mare, mai bine citesc 😀 Nu ştiu. Pur şi simplu, uneori am viteză, alteori nu am. Oh, şi abia aştept să vă spun ce am citit, dar staţi să-l termin şi pe Pratchett cu „Gărzi! Gărzi!”. După cum v-aţi prins, nu am trecut la viteza a doua 😛

Tata Borgo îmi povestea despre viaţă. Despre cum să ţi-o trăieşti. Întotdeauna are sfaturi bune în traista vieţii. Nu am ştiut ce să răspund pentru că i-am dat dreptate. Apropo Tata Borgo eşti bine?

Corina mă aşteaptă la Bruxells, iar eu nu vreau să o dezamăgesc, aşa că o să mă urc în avion. Oh, o iau şi pe nebună cu mine, târâşi, ce crede ea, că scapă? 😀 Pe mine cine să mă ia noaptea în braţe dacă îmi e urât? 😆

Trec peste comentariul cu „12+2”, pentru că nu ştiu ce să zic, poate doar „12+3” 😛

Oh, da, să nu uit că am de dat şi nişte examene luna asta. Ştiţi voi, am chiulit cu impertinenţă la trei examene anul trecut. Am chiulit de două ori, că n-am avut chef de ele nici în toamnă. Aşa că na, prostia şi lenea se plătesc. Doamneee, şi dacă aţi şti ce poftă de învăţat am, v-aţi cruci şi mi-aţi plânge de milă.

I-aş răspunde şi lui Trexel, dar până nu scrie continuarea, nu vorbesc cu el. Desigur, îl pot întreba subtil dacă a primit coletul. De ce nu îl întreb pe mess? O fi omul ocupat să se plictisească, nu vreau să-i dau eu speranţe că viaţa e mai haioasă decât e de fapt 😀

Şi, pentru a şti cu ce o să vă confruntaţi în curând, vă spun doar atât: „Tarotul de Marsilia”, restul e aşteptare 😛

Ok, să zicem că am avut o zi bună, cu toate că nu e adevărat, dar, cel puţin, am mâncat mere cu biscuiţi, aşa că am început ziua bine. Oh, încă ceva: NU MĂ TREZESC ÎNAINTE DE ORA ZECE, DA? 😆