Leapşă chinezească cu femei la conducere

3

Chinezu îmi propune să mă gândesc dacă ideea unei femei preşedinte ar fi bună. El zice că e.

Păi să vedem. În ultimii douăzeci de ani bărbaţii ne-au dovedit că sunt bârfitori, crează intrigi, joacă la mai multe capete şi fură. Asta, desigur, nu înseamnă că o femeie ar fi mai bună. De exemplu, dacă am avea o Udrea, ne-am ars. Dacă am avea o altă doamnă, cine ştie? Nu-mi repugnă cu totul ideea, şi totuşi… Mno, nici SF nu mi se pare, dar parcă… Nu ştiu, am putea încerca cu o femeie prim ministru pentru început, dar repet, să nu fie Udrea, Ridzi sau din tagma asta că putem la fel de bine să ne bălăcim în termalele capitalei în fundul gol. Dar o femeie serioasă, ca Pivnicieru de exemplu, cred că m-ar încânta. Atât ca preşedinte, cât şi în altă funcţie (sper că i-am nimerit numele). Ar mai fi Norica care mie personal îmi place şi Corina, desigur. Dar nu cred totuşi să avem prea curând o astfel de femeie într-o funcţie atât de înaltă. Nu de alta, dar bărbaţii nu au terminat cu intrigile şi bârfele, aşa că nu e loc momentan şi pentru celălalt sex.

Dar, dacă una din cele trei ar candida, aş vota-o fără prea multe dubii. Acum dacă greşesc ori ba, nu pot aprecia decât după un mandat. Până atunci putem visa 😀

Reclame

Mă autodenunţ

01

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nu, nu sunt o fană Jiji, dar nici o fană a nedreptăţii gratuite nu sunt. Nu mai sunt nici măcar fana mea, aşa că… Dar, atâta timp cât trăiesc în ţara în care pot fi arestată pentru că aberez la TV, atâta timp cât trăiesc în ţara unde poliţia nu îşi face datoria, dar se zburleşte dacă o face altcineva în locul ei, şi atâta timp în care trăiesc în ţara unde Preşedintele e beţiv şi Premierul curvă, eu mă autodenunţ.

Arestaţi-mă, veniţi şi luaţi-mă cu mascaţii, vă rog să o faceţi, pentru că nu agreez preşedenţia şi nici nu o voi face vreodată şi pentru următoarea mărturisire pe care am să v-o fac.

Acum aproape opt ani, la un MC, am găsit un pisoi. Un pisoi pe care o mireasă „răpită” – privată şi ea de libertate – îl ţinea în braţe. Eu am decis să iau acel pisoi de la acea mireasă şi din ziua aceea l-am privat de libertate. În plus, îl ţin pe Xreder în debara, iar mama, acum două săptămâni şi-a internat pisica. Deci tot de privare de libertate vorbim. Vă jur că nici pisicile, dar nici Xreder nu vor depune reclamaţie. Dar arestaţi-mă! Prefer să stau dracului la arest decât să văd cum ţara asta se afundă în căcat tot mai mult. Aşa că vă aştept, dar vedeţi să nu aşteptaţi prea mult, că dacă vine vara, eu nu mai vin, că vreau să fac plajă.

Sunt sătulă de toţi ăştia de se cred intelectualii curului şi condamnă pamfletul, şi aplaudă ce face Băsescu doar pentru că lor le e bine. Băiii, cretinoizilor, nu vedeţi că s-a instaurat dictatura? Nu l-aţi auzit pe Mircea Băsescu: „TACI!” Păi ce mama dracu’, taci când vorbeşti cu fratele preşedintelui. Iar în ţara asta poţi să trăieşti doar dacă te rogi lui Zeus. Eu nu mă rog, na.

De azi înainte toţi putem avea câte o înscenare doar pentru că nu îi convine zeului. Dar ştiţi ce e mişto, că pe ăştia de-l pupă în cur îi bagă primii. Ha! Ha! Aşa că pupaţi-l.

Şi nu, nu scuzaţi limbajul, azi sunt nervoasă. Şi atâta timp cât nici Băse ăl mic nu îşi cere scuze pentru „găozar” nici eu nu îmi cer scuze pentru nimic. Aşa am învăţat eu de la familia preşedintelui.  

UPDATE:

Preluat de la PSD-istul ala mic si rau 😀

Domnule Preşedinte, cartea e la mine :)

În ziua de azi e greu să „furi” o carte cu autograf, mai ales dacă vorbim despre o ediţie aniversară şi, mai cu seamă, dacă este vorba de scriitorul Ion Iliescu. Dar, normal, am reuşit. A fost scandal, mama a zis că vrea să o citească prima pentru că ea m-a făcut pe mine şi nu eu pe ea. Aşa că i-am dat dreptul de-a o citi. Tata a zis că lui i-a trimis, singurul preşedinte al acestei ţări, cartea şi să-mi pun pofta în cui. Unde mai pui că autograful îi dovedeşte spusele.

coperta1

aniversara

autograf

Dar nu m-am lăsat până nu am pus mâna pe ea aşa cum se cuvine. Nu am apucat să o citesc, dar am răsfoit-o.

Culmea, am dat peste ceva cu adevărat interesant. Dacă revoluţionarii îşi plănuiau mişcările în cafenele şi ceainări, astăzi, guvernul, tot cam pe acolo se face. Ceea ce dovedeşte, încă o dată, că e greu să fii original în politică.

citat

coperta4

Sunt mândră de cartea mea, şi v-o arăt doar aşa să vă ofticaţi 😛