Să ne lansăm la Satu Mare

Crina a scris mişto în Gazeta de Nord-Vest, aşa că eu aş putea să tac. Ceea ce, pe lângă faptul că ar fi o dovadă de înţelepciune, ar fi şi benefic. Dar nu pot să tac, când am tăcut eu? Că aşa zice şi Osho, că oamenii nu sunt liberi pentru că le e teamă să spună pe gură prostiile ce le au în cap. Mie nu îmi e. 😀

Revenind în cireada noastră. Mai întâi staţi să vă spun că dacă vă duceţi la Cora Pantelimon şi vi se întâmplă să daţi de romanul Ivonei „Cu sânge rece şi albastru”, nu rataţi să-l achiziţionaţi. Ar fi păcat.

Ei bine, mergem la Satu Mare să ne lansăm. Recunosc că eu mai mult vreau s-o lansez pe Ivona. Azi chiar am făcut şi o aroganţă declarându-i Gazetei că sunt acolo în calitate de PR al Ivonei, printre altele. Aşa că, ha ha, Ivona vrea nu vrea are PR. Important e că a aflat şi ea 😀 Pe parcurs or să mai afle şi alţi autori. O să fie funny.

Dar ziceam de lansare. Ce puii mei. Ne lansăm la Satu Mare. Puneţi covorul roşu şi scoateţi pălinca că nouă nu de citit ne arde. Doar aţi văzut ce se discută în târg. Mai întâi documentaţi-vă cum e cu cititul şi apoi spuneţi voi: cărţi sau băutură. Asta ca să fim şi noi la modă şi fericiţi 😆

S-o luăm de la început că am stricat bunătate de post.

Ivona va lansa aşa: „Cu sânge rece şi albastru” – care-i cartea mea de suflet, tre să recunosc, altfel nu m-aş fi făcut PR – şi „Hoţii de timp” un roman poliţist-fantasy. Iar eu, repede aşa vă zic despre a treia carte din Seria Dinastiile „Regina arkudă şi amuletele puterii”.

Pentru sătmărenii care citesc aceste inepţii pe care le poate scoate din taste, cică, o scriitoare, Iolanda Ştireanu va fi acolo. Arogantă, genială, gata să vă dea peste gură dacă o enervaţi. Ideea e că aş vrea să avem un dialog. Mai ales voi cu Ivona. Fiind pentru prima oară în SM vreau să o faceţi să se simtă prost. Să îi puneţi întrebări, să vă arătaţi curioşi în ceea ce o priveşte. Şi vă rog eu nu începeţi cu întrebări cretine de genul: „Şi cum e Măruţă?”, pentru că noi venim să vorbim despre cărţi. Întrebaţi-o de ce şi-a ales să scrie ţinând cont că lucrează la Pro unde e cald şi bine. De ce vrea neapărat să transmită ceva prin scris şi, mai ales, ce transmite. Na, că v-am dat şi idei de întrebări.

Că să mor de nu, pe care-l aud întrebând de Măruţă, Pro TV sau mai ştiu eu ce alte alea, îl trimit acasă la telenovele. Şi chiar dacă nu pot urca pistolul în avion, de plesnit tot vă pot plesni.

Nu vreau să fiţi sobri şi să veniţi cu întrebări scoase din Kant. Vreau o atmosferă destinsă, să glumim, să vorbim, să fim ca între prieteni. Altfel vă fac de râs pe unde apuc. Deci ne-am înţeles?

A, eu numai de lansare n-am vorbit aici, nu? Dar puteţi citi şi singuri. Un ultim detaliu: septembrie, vineri 17, ora 13 la Centrul Judeţean pentru Promovarea şi Conservarea Culturii Tradiţionale ( vă rog să-i scurtaţi numele 😀 ).

No, ne vedem vineri. Cu restul ne vedem joi când vom bea până vom cădea sub masă (dar asta rămâne doar între noi 😉 )

Reclame

Să citim şi să donăm

Mai întâi de toate aş vrea să vă îndrum spre un link. Aş putea să nu zic nimic, doar să vă îndrum, aşa cum am spus iniţial, dar eu tot o să vă spun, dând click pe acel link o să-l vedeţi pe Măruţă prezentând cartea Ivonei Boitan, adică Hoţii de timp, şi Revista Flacăra. Din păcate filmuleţul nu e pe youtube şi nu-l pot pune ca atare, iar dacă nu daţi click pe el vă scot din blogroll 😀

Şi că tot suntem la cărţi păi haideţi să donăm cărţi pentru Basarabia. Cărţi ale autorilor români, fireşte. Ei? Ce ziceţi? Mie mi se pare o idee excelentă şi v-aş fi recunoscătoare dacă aţi promova şi voi şi dacă aţi dona. Cum? Vedeţi mai jos. Basarabia vrea să ne citească, aşa că de ce nu? Interesant ar fi ca şi editurile să dea două, trei cărţi, dar… ehee, eu ştiu?

 

 

În grabă

Am condus. Da, printr-o aglomeraţie infernală, dar m-am descurcat. Cum? Ei bine, mi-am făcut loc zâmbindu-i unui tirist – ştiţi cum e, scopul scuză mijloacele, iar prostia se plăteşte. Prostia a fost a lui că a încurcat toată circulaţia pentru un zâmbet. Efort? Da, ei, am mai făcut, acum dracu’, cum să stai ca o invalidă când picioarele îţi sunt ok şi mai ai o mână de folosit? 😀

Nu mă doare, nu urlu, nu mă plâng. Mă rog, n-am de ce. Citesc. Trei cărţi în două zile, performanţe. Fac şi eu ce pot, că na, nu pot sta locului, dar mă chinui.

Oricum, ideea e că de când am ieşit din spital se întâmplă câteva lucruri greşite în viaţa mea: oameni care se simt deşi nu ar trebui, oameni care cred că i-am uitat deşi nu e cazul şi tot aşa.

Acum, fac şi eu apel aici, că nu mai ştiu pe unde. Isabella, nu am avut lansare, nu am fost la Pro Tv şi îmi va face mare plăcere să fii alături de mine la Gaudeamus. Crede-mă! Ţi-am spus că vreau să fii acolo, deci vreau. Nu am prostul obicei de a-mi lua cuvântul înapoi. Şi apoi, nu aveai cum să mă faci de râs. Iar cu chestiile alea adevărate, zău că nu e cazul. Aşa că nu ai de ce să fii supărată. Nu am avut încă lansare şi apoi, am făcut o promisiune vis-a-vis de aceasta. Păi nu? Doar nu credeai că am uitat. Nu am uitat.

Simona, dragă, nu era un apel – oh, cum să o zic să nu fiu înţeleasă greşit – era cu subiect şi predicat, dedicat unei singure persoane 😀 Dar din câte mi-a povestit Crina despre tine, eşti o sfântă. Sfinţii beau cafele? 😛

Toate astea e ca povestea de azi. Când Xreder a venit acasă i-am dat o veste: „A murit Miţa”.

El: Cum a murit?

Eu: A dat maşina peste ea.

El: Doamne, cred că vară-ta e distrusă.

Eu: Ha ha ha ha ha

El: ?!

Eu: Pisica, mă!

Mă rog, nu era de râs că a murit pisica, dar felul în care s-a înţeles a fost chiar hilar, mai ales că X îşi făcea complexe cum o sune pe vară-mea.

Pe scurt: voi lipsi mai mult, o dată din pricina convalescenţei, a doua oară din pricina şcolii. Păi da, că m-a mâncat undeva să nu mă prezint la vreo două examene anul trecut iar acum trebuie să le dau. Unde mai punem proiecte de diplomă şi alte cele. Deci o să am treabă. O să continui povestea cu Trexel, nici o grijă. O să am şi alte poveşti, dar, mă credeţi sau nu, am puţină nevoie de timp pentru mine. Pentru a-mi rezolva propriile probleme. Nu grave, dar enervante. Că nu vreau să-mi apară coşuri ca ştiu eu cui 😆

Accept mailuri, telefoane şi, dacă aveţi întrebări suplimentare, voi încerca să răspund cât de repede. Şi da, o să vă povestesc şi despre operaţie, dar nu acum. Că eu nu sunt zgârcită ca Vania în detalii. Da, tot eu ştiu ce zic pe aici.

Aşa că ne vedem cât de des pot, cât de des mi se va permite. Ce?, credeţi că nu mi-am reluat scrisul? He, lasă, mâna mai face câte o pauză de zece minute, un masaj, un descântec, un scuipat în sân. E ok aşa.