Premiu… Deva… Wow…

Să vedem cât pot fi de coerentă la ora asta. Nu promit, dar încerc. Zău că da.

O să încep cu domnul Sebastian Bara şi cu Biblioteca Judeţeană din Deva, a se înţelege că domnul din prima parte e directorul bibliotecii. Şi domnul director, mă credeţi ori ba, ştie să organizeze un eveniment. Că nu oricine strânge trei sute – da, trei sute – de copii. Şi nu oricine ştie să facă spectacol. Da, da, spectacol.

Organizarea a fost excepţională. Scriitorii, respectiv eu şi domnul Irimie Străuţ, au fost trataţi aşa cum se cuvine. Cred că doar în Ardeal se poate întâmpla asta, acum serios vorbind. Acum clar că după Satu Mare şi Baia Mare următoarea mea dragoste e Deva.

Să vă spun. Au fost mulţi copii de la clasa a V-a la a VIII-a, doar v-am spus, vreo trei sute. Doamne, Jesus şi toate cele 😀 În momentul în care mi s-a înmânat premiul am fost chemată în faţa lor, la jumulit cum s-ar spune 😀 Copiii au fost fenomenali, cel puţin jumătate au citit cărţile mele. Au pus întrebări, da, da, vreo 45 minute m-au ţinut în picioare. Bietul domnul Bara a trebuit să-i întrerupă, nu de alta, dar dânsul alerga de colo, colo cu microfonul în mână pentru ca fiecare copil să-şi spună păsul. Dacă ar fi fost după ei nu mai plecam de acolo niciodată. Vă jur că erau mitraliere cu întrebări. Ba mai citeau şi cărţi poliţiste… ăăă… deci… aştept premiu pentru Indicii, da? 😛

Sigur, puştii au avut parte şi de spectacol că doar a fost ziua lor azi, lucru pe care eu l-am uitat cu desăvârşire, cu toate că era un afiş mare cu „La mulţi ani!”… continuarea o vedeţi în poză.

Acum na, după atâta şofat, vă jur că mă dureau degetele mici de la ambele picioare, că io nu ştiu de ce, dar se întâmplă. Aşa că jumătate din creierul meu era concentrat acolo, la degete. Şi se întreba cât va mai rezistă în sandalele alea mişto – creierul se întreba, să nu avem vorbe după.

Ziceam că a fost şi spectacol. Un băieţel de opt ani, opt ani, înţelegeţi voi, a cântat la vioară mai ceva ca… nu ştiu cine, dar vă jur că m-am zburlit toată de plăcere. Aşa sunet, aşa armonie, aşa binedispunere… ehee, mai rar.

Apoi a fost lotul de gimnastică de la Deva, fireşte. Doamne ce au putut să facă copiii ăia. Uhhh. Fenomenali.

Premii au mai primit şi alţii. Cel mai cel ilustrator, cea mai bună editură de carte pentru copii – iertat să-mi fie dar n-am reţinut nimic 😛

Dar, una peste alta, domnul Bara s-a întrecut pe sine. Şi cu ocazia asta cred că m-am întrecut şi eu pe mine.

Ardealul e al meu, mă, nu al vostru 😀

Şi nu comentaţi prea mult că mâine iar îs plecată, tot nu pot răspunde de la volan, zău că nu 😛

Bine, vă las cu ceva poze. Restul le vedeţi pe facebook. Adică cele mai multe dintre ele, că doar nu toate 😉

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Reclame

Am copilot, deci am

 

Plecai cu copilot la Deva si nu e Sgreader aşa cum se tot interpretează pe facebook. E altul. îi zicem L că nu contează nici cine, nici ce… important e că e. Sigur că puteam şi fără, mai ales că omul s-a plictisit în maşină. Aşa cum mă plictiseasc şi eu în dreapta, dar asta-i viaţa. Mişto, totuşi, e că am cu cine bea o cafea şi cu cine bârfi. Că altfel… cum ziceam, puteam şi singură.

Mno, acum sunt obosită. Sau băută, încă n-am stabilit cum. Da, am băut cu L, păi ce dracu’ era să facem…

A, da, sunt în Deva să-mi iau premiul. Asta trebuia să spun, dar din pricina lichiorului… deh, oamenii uită uneori ce e important. Aşadar mâine la ora 10 la Casa de Cultură, asta în cazul în care vă era dor de mine. Cu toate că am îndoieli profunde, dar şi astea or fi tot de la lichior. Important e că-mi e somn şi încă bine. Aşa că dacă sunteţi din Deva ne vedem mâine la 10 unde vă spusei. Dacă nu, mai aşteptaţi. Nu vedeţi că n-am timp? Sau sunt puţin ameţită?! Decideţi voi, io nu pot gândi.

Păi aşa te mai simţi şi tu scriitor în ţara asta

V-am spus că Deva îmi dă premiu pentru „Regina Elfă”, adică Biblioteca Judeţeană Deva – mai precis:

Mă sună domnul director Sebastian Bara şi îmi spune că îmi dă premiu.

Hmmm, zic eu, gândindu-mă imediat la Lala, dar nu, nu era Lala, iar eu nu puteam gândi când îmi tot spunea „regină Elfă”, adică io regină elfă. Hmm. Adică premiul e pentru cea mai bună carte pentru adolescenţi a anului 2009. A, deci mi-am revenit, adolescent=regina elfă. Am priceput.

Condiţiile? Cazare şi trei mese gratuite. Rili? În România? Sigur nu sunteţi din Deva Anglia sau Franţa?

Nu, nu, în România. Rili?

Da, da, în România se întâmplă asta. Adică scriitorul e tratat ca om – Doamne – şi în loc să-şi plătească el premiul, aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori, mai primeşte şi cazare şi mâncare. Adică un scriitor chiar merită chestia asta?

Aşa se pare. Şi nu sunt Liiceanu. Adică se poate. Şi da, mă simt mândră şi nu numai.

Domnului director o să-i mulţumesc personal că nu cred că e cititor de bloguri. Oricum, ca să ştiţi că luni plec iar, dar mă întorc, din păcate pentru unii. Adică marţi. Asta nu înseamnă că nu ne mai auzim, doar că între timp mai am şi alte treburi. Pur şi simplu eu nu-mi dau seama cum am reuşit să-mi aglomerez sâmbăta şi duminica într-un asemenea hal. Oi fi greşit eu cu ceva 😀

Semne bune?!

Păi ar trebui să încep cu faptul că a scris Crina. Logic, tot ca să zică ceva despre mine, vedeţi la ea 😉

Să vă spun că, pentru numele lui Dumnezeu, a scris şi Vali Badea! Nu vi se pare deja prea mult? Doamneee, a trebuit să-l ameninţ că-l scot din blogroll. Nu m-a crezut, ştiind că îmi e prea lene să fac treaba asta.

V-am spus două lucruri importante, acum vine şi al treilea.

Pe Agenţia de Carte, site onorabil, se votează. Se votează înainte de-a se da premiile USR. Sigur că asta nu înseamnă ceva anume. Adică că cel mai votat va fi agreat şi de USR, dar e important şi votul ăla. Da, Regina Elfă este nominalizată la secţiunea SF/Fantasy, secţiune care a fost alcătuită cu ajutorul celor de la SRSFF. Nu ştiu exact care membru a fost cu propunerea, dar le mulţumesc tuturor. Chiar dacă mâine s-ar putea să ne înjurăm 😛

Aşa că, dacă credeţi că Regina Elfă merită votată nu vă gândiţi de două ori, dacă credeţi că altă carte merită votată, aidoma. Important e să vă exprimaţi opţiunile. SF şi Fantasy, fireşte, nu sunt singurele categorii. Hmm, de fapt cele două reprezintă o singură categorie. În fine. Oricum, mai aveţi de votat şi la celelalte secţiuni. Aşa că votaţi bine!

Fireşte aştept diaspora şi Moldova, împreună vom reuşi 😀

Şi cam atât pentru azi că e târziu şi eu îs obosită şi nu mai am chef de alte cele. Aşa că votaţi, citiţi ce v-am spus să citiţi şi fiţi cât mai nebuni cu putinţă.

 P.S: Ivona Boitan are blog 😉

Şi ca să preiau campania Lalei: SUNT OANA ŞI CITESC!

Ţara cetăţeanului turmentat…

…………

Multumesc, Lucia! :lol:

 

Tre’ să vedeţi asta

………

Şi nu mă refer neapărat la ăla al lui Caragiale, pentru că eu până şi de Moş Nicolae am uitat. La naiba! Nu mă mai ţine memoria nici până acolo. Aşa că dacă eu am uitat de el, el clar n-a uitat de mine. E drept, mi-am revenit după ora 22, ceea ce e destul de trist. Şi dacă tot suntem în ţara lui „Eu cu cine votez?”, eu sunt în lumea lui „Eu ce carte să aleg?”.

Am citit cartea asta şi asta, între ele având Adam şi Eva. Desigur, ştiu ce termin, dar după de ce mă ocup?

Adică:

Am două cărţi marca George Arion (da, şi eu mă întreb de ce n-au apărut pe site). Mai am alte cărţi cum ar fi: Sfidarea (dar nu, asta nu, pentru că apoi o să aştept prea mult continuarea, deci o lăsăm mai la coadă); ar mai fi Faust, de fapt, la drept vorbind era la rând, dar cum se face că îi vine rândul şi tot la rând rămâne. Nu ştiu, complicat. 2012, da, şi asta e la rând după Faust, dar oare o să-i vină rândul? Şi nu, nu mă duc la film. Mai întâi cartea, filmul nu mă pasionează, oricum cică e o apocalipsă cam ne, pentru că tot scapă unii. Păi ori e, ori nu e, a?Ar mai fi vreo două SF-uri, dar n-am chef de ele acum, asta îmi e clar. Ar mai fi şi vreo două poliţiste de care iar n-am chef acum. Ar mai fi vreo trei marca fantasy, dar nici astea nu mă atrag. Chiar dacă au coperte mişto. Poate o carte de colorat? 😀

Şi că tot mi-am adus aminte… Mişu aseară zicea că el doar cu chestiile care te pun pe gânduri, filozofie, din astea. Dându-mi singură permisiunea îi recomand Geneza. Da, e un SF care te pune pe gânduri, o să vezi, eu zic să încerci.

Şi da, aseară am avut întâlnire. Raluca şi Canguru’ au lipsit. Ambii având motive bine întemeiate, cel puţin aşa cred. Ba chiar şi Adi s-a plictisit de noi. Noroc că a venit Ioana, Ema, George şi Mişu cu soţia. Aşa am părut a fi mai mulţi 😀 Sigur că am uitat ce avem de citit, dar sunt la fel de sigură că cineva îmi va aminti.

Important e că Ema s-a îndrăgostit de Regine şi Elfe (recenzie), dând la spate Indiciile. Vedeţi? Ce vă tot spun eu? Oamenii sunt nebuni 😛 Unii cu aia, alţii cu cealaltă.

Ca să merg pe firul incoerenţei: Crina nu mai scrie. Asta este. Vania mă omoară cu nişte cearcăne şi mâine avem vot, în condiţiile în care eu n-am chef.

Andrei Crivăţ m-a rugat ceva, dar încă nu m-am putut gândi. Proiectul meu cu Enya e destul de greoi, pentru că ar trebui să muncesc puţin şi nu sunt capabilă. Ar trebui să scriu şi la thriller-ul ăla, dar nici de asta nu sunt capabilă. Mă rog, nu că s-ar supăra cineva, ştiu câţiva care chiar se vor bucura. Ar trebui să mă interesez şi de o anume destinaţie, dar şi de asta îmi e lene. În plus ar trebui să mă ocup de un proiect pe care-l coordonez, dar îmi e greu să-i anunţ pe cei pe care-i vreau în proiect. Vă închipuiţi că îmi e lene să dau chiar şi un mail?

Şi ca totul să fie aşa cum trebuie: nu dorm, nu mănânc, nu beau. Când o să vedeţi o umbră pe stradă să ştiţi despre cine e vorba 😀

Iar acum Moşul vrea să-mi ia cadourile înapoi 😆  

Cred că m-am răzgândit

Atâta timp cât neuronul meu funcţionează democratic, mă pot răzgândi. Cred că nu mai vreau să scriu. Adică cred că îmi voi termina proiectele deja începute, că aşa e frumos, apoi mă voi reprofila. Habar n-am pe ce. Poate devin inginer, în sfârşit. Poate altceva. Azi am o stare de saturaţie dusă la extrem. Şi cred că nu mai vreau să o simt. Trebuie să-mi găsesc altceva de făcut. Asta e clar. Sau, cel puţin, acum îmi e clar.

Aş putea să-mi fac o meserie din dormitul profesionist. Cum sună? Eu zic că bine. Sau din mâncatul profesionist. Nici asta n-ar fi o meserie rea. Sau din cititul profesionist. Apropo? Cam cât ar trebui să cer pentru meseria din urmă? Aş putea chiar să-mi readuc aminte treaba aia cu diode şi conductori. Nu cred că mi-ar fi aşa greu. Nu, nu vreau să fac presă. Mi s-a părut un timp că mi-aş dori, dar aşa cum a spus Lucia aici, nu e democraţie în presă. Aşa că nu mă tentează, merci. Nu ştiu, ideea e că îmi simt capul greu şi plin. Plin cu ce? Habar n-am. Dar nu cu lucruri măreţe. Mai am patru proiecte de dus la sfârşit. Cât să-mi ia? Un an, doi, trei? Dar apoi, clar, trebuie să fac altceva. Poate cumpăr o editură 😀 A, am uitat, am cumpărat-o deja. La naiba!

Poate că mă pregătesc psihologic de pragul de 30 ani. E posibil şi asta. Oricum, azi, clar, sută la sută, nu mai vreau să scriu. Vreau să mă reprofilez. Să vedem pe ce. Mă gândesc. Poate-mi daţi idei. Nu ştiu. Vedeţi şi voi, poate aveţi mai multă imaginaţie ca mine la ora asta.

Las’ să mai scrie şi alţii. Cum ar fi Luciana Grosu. O să vă povestesc zilele astea despre ea, pentru că am aflat multe. Sper să-i găsesc şi cărţile până atunci. Dar să nu uit că am de recitit până vineri „Adam şi Eva”.

Dar dacă tot suntem la nu mai vreau, independent de mine la Gaudeamus s-au vândut în jur de 400 Indicii, iar Lucia a scris în Săptămâna Financiară despre Elfă. Asta aşa, ca să nu ziceţi că nu v-am spus. Mai am cifre, dar îmi e lene să le înşir. Oricum, cel mai bine vândut autor Crime a fost George Arion urmat de Bogdan Hrib. Nu m-am lămurit dacă Bogdan e Crime sau Tritonic, dar nici nu cred că sunt capabilă s-o fac chiar în acest precis moment.

Nici nu cred că sunt atât de obosită încât să nu mai ştiu ce vreau. Dar vreau, vreau să schimb. Vreau altceva. De fapt, ce tot scriu eu? Serios acum. Toată lumea s-a apucat de scris. Eu vreau să fac ceva ce nu face toată lumea. Chiar şi să sar într-un picior ar fi mai interesant în momentul de faţă. Cel puţin aşa simt. Păcat că nu ştiu să desenez, că m-aş fi apucat de pictat. Chiar dacă n-aş putea ajunge la performanţa Mirelei, dar cred că, cel puţin, aş putea să mă relaxez. Cred că am ajuns la saturaţie. Să scriu mumos, să le placă tuturor şi să se bucure toată populaţia. Bleah. Lasă, să nu se mai bucure. Cred că mai bine dorm. Până diseară poate viaţa va deveni roz, cu toate că nu cred. Am sentimentul ăsta de mai bine de o lună, dar îl ţineam bine ascuns să nu se vadă. Acum vi-l dau vouă. Faceţi ce vreţi cu el. Ok?

Lansare în imagini

Şi aş vrea să încep cu o strofă a lui Adrian Suciu

 

„Poem uşor

 

Mereu am visat să iubesc o femeie
care sîngerează pe stradă. O literată
cinefilă şi melomană, cu inima pulsînd pe ritmuri
de Mozart, cu sincope din Dante.”

 

 

 

 

 

Şi nu uitaţi, că mă omoară Lucia 😀 , mâine Săptămâna Financiară.