Cu „pluta” de dimineaţă

Dacă am adormit la cinci (nu cinci bărbaţi, ora cinci) se pune? Şi dacă m-am trezit la nouă se pune şi asta? S-o pune, că am plecat cu ochii vineţi spre niciunde că nu ştiam unde să mă duc şi parcă de băut cafea nu aveam chef (dar am acum, aşa că voi pleca iar). Şi până la urmă m-am oprit la sală, care era plină aşa de luni de la prima oră. Şi n-am vrut să şed, că mie nu-mi place când e aglomerat să stau după x sau y să elibereze aparatul. Aşa că am băgat un ochi la aerobic şi nu era nici dracu’. I-am zis tipei că nu mi-ar strica să dansez de dimineaţă, că doar am abonament complet şi mă doare pe mine în dos că nu a venit nimeni la ora aia. (O să ziceţi: „păi la voi nu e pe grupe, bine organizat?” Păi nu e. Dar de obicei la aerobic e full, azi nu fu, ghinion sau noroc).

Şi apoi mi-am adus aminte că tre’ să ajung la finanţe. Naşpa. Aşa mi-am dat seama că îi urăsc pe ăia de la finanţe şi n-am mai ajuns, dar ho, mă duc acum. Că tot un drac îmi e. Şi până la 18, eheee, să mă tot duc. Parcă aş începe cu o cafea. Nu că n-aş mai fi băut una, dar am băut-o acasă, după ce m-am întors de unde am plecat, că mai bine nu mai plecam.

Şi mi-am dat seama că de când mă duc la sală m-am îngrăşat. Mai precis trei kilograme. Aşa-i la mine, pe principiul invers.

Şi tot de atunci am început să şi uit. Că de ziua Crinei am uitat complet. Dar trebuia să zică şi ea că e floare, că eu de unde să mai ştiu la câte flori sunt pe pământul ăsta?

Şi aţi zice că ar trebui să dorm, totuşi. Dar trebuie să corectez. Cum ce? „Regina arkudă…” Păi de ce ne strofocăm aici. Dacă nu mă pun pe ea, Bogdan o să mă turuie la cap până voi ceda psihic. Credeţi că e uşor? Nu e. Aşa că-mi iau manuscrisul şi mă duc în lume. Şi totuşi trebuie să ajung şi la finanţe. Jesus ce urăsc chestia asta.

O, da, şi era să uit că Loredana şi Violeta şi Pascal, iar zice ceva de mine. Vedeţi voi dacă e de rău, că eu nu diclesc bine până-n Bucureşti.

Reclame

Hai să nu dăm titlu azi.

Să încep cu Isabella, care zice de mine că sunt nebună. Dacă ea vă pare sănătoasă… 😀 Oricum, tare mişto a scris, „m-am” râs o groază.

Dar şi motanul Griska zice ceva de mine, dar am priceput de ce, s-a dat cu rusul. Alt Lazăr. De ăştia nu mai scapi nici după moarte. Jesus 😀

 

Şi-am fost la sală. Nu, nu mă laud. Că am fost aşa, aşa adică ca să mă duc dracului undeva. Că de acum o lună şi jumătate de când a apărut R (adică instructorul), parcă e mai mişto sala 😛 Pe R îl cunosc de pe vremea când făceam judo, mă rog, el dansa, dar ne intersectam pe holurile alea. Şi la un moment dat cineva mi-a zis că e gay. Şi a fost prima oară când am auzit cuvântul. Şi nu am ştiut ce înseamnă, dar m-am gândit oricum că e ceva care se ia. Apoi am aflat ce înseamnă. Dar nu mi s-a părut deloc a fi ceva foarte rău. Oricum, sigur, sigur nu se ia. Aşa că m-am împrietenit cu R şi am aflat că într-adevăr e.

Mno, dar nu se vede că ar fi. Adică e un tip bine, masculin pe de-a întregul. Nu-l trădează absolut nimic. Doar că nu îi plac femeile. Şi nici nu ştiţi voi ce mişto e să bârfeşti bărbaţii cu un alt bărbat.

Şi azi, după cum v-am spus, m-am dus la sală. Dar neechipată, pentru că abia mâine o să am oră de sport în toată regula. Şi am stat acolo până când R a scăpat de două gagicuţe îmbrăcate cam strident şi machiate din abundenţă. Şi m-am întrebat şi eu ca tâmpita de ce dracu’ s-ar duce cineva machiat la sală? Nu pe bune. Ca şi la plajă. Am văzut o groază de minuni machiate pe plajă. De ce? Nu cred că ar şti cineva să-mi dea un răspuns satisfăcător. Părerea mea.

Bine, şi R îmi spune că tipele alea două vin la sală de fiţe, adică să se dea la el. El nu le poate spune că e gay, pentru că patronul i-a interzis. Şi ce se face el cu minunile alea două? Eu le-aş zice sorcove, dar R e mai drăguţ ca mine. Ce să-i faci?

Şi punem un plan la cale pentru când or mai veni alea. Şi ne râdem şi apoi R îmi propune să mă înveţe samba. Pe mine? Eu cu două picioare stângi în ceea ce priveşte dansul? Mno, da, pe mine. Şi chiar mi-au ieşit doi paşi. Apoi am băut cafeaua şi până la douăsprezece am fost acasă, cu zâmbetul pe buze.

Şi acum mi s-a pus pata că vreau să dansez. Adică vreau să dansez pe bune, începând cu primii paşi. Aşa că, ştie cineva pe unde se învaţă dansuri de societate prin Piteşti? Desigur, pentru babalâci. Nu de alta, dar a fost prea mişto şi mai vreau. Şi vreau să dansez şi să dansez ca în povestea aia cu pantofii fermecaţi, până o să mor. Nu că e un vis măreţ?

 Şi pentru că la sală au şi un LCD mare care stă tot timpul pe KissTv, mi-a rămas în cap videoclipul de mai jos. Nu ştiu încă dacă-mi place melodia, dar povestea din videoclip mi s-a părut mişto. Umană. Aşa că îl împart şi cu voi.  

 

UPDATE: Dedicatia de la Adakiss, multam si aici, public 😀 Vin! Poate chiar inainte de Pasti. 😉