Toată lumea munceşte…

Şi să nu ziceţi că încep cu mine şi că iar mă laud sau mai ştiu eu ce, o să încep cu alţii. Şi anume cu doi trăsniţi de sătmăreni care au conceput eu şi au muncit şi au… mă rog… S-au dat cu capul de pereţi, dar eu zic că le-a ieşit. Aşa că Darius şi Trexel acum nu mai sunt Darius şi Trexel pentru că împreună fac HelloSM. Şi dacă vreţi părerea mea, chiar arată bine.

 

Apăi, că nah, e cu apăi. Mai întâi nu uitaţi să cumpăraţi luni „Săptămâna Financiară”. Apoi, că tot cu apoi dar de fapt e cu înainte…

Datorită lui Andrei Crivăţ, again, avem eveniment la Cluj. Am fi avut oricum la Universitate pe comunicare şi media, dar acum avem şi pe LIT că aşa e frumos. O să vă mai bat la cap cu treaba asta, dar înainte de toate să vă explic:

Marţi 25 ora 19 la Irish Pub în salonul de nefumători (asta s-o scrie cu litere mari? Nu contează 😀 ) Lucia Verona, Bogdan Hrib şi subsemnata vă vor vorbi. Vă vor deschide ochii şi vă vor îmbia să citiţi, asta dacă nu vă vor împuşca.

Dar, pentru cei ce vor fi prezenţi vom avea şi un concurs – fireşte că vom explica şi acolo despre ce e vorba, dar încerc să vă conving şi aici – Pe fiecare masă se vor afla nişte flyere cu nişte întrebări, dar şi altele cu nişte surprize. Dar pe noi ne interezează alea cu întrebările. Vă spun eu, momentan alea vă interesează.

Nu sunt întrebări grele şi îs doar trei ca să fie cu noroc. Voi răspundeţi, eu le citesc şi aşa aveţi posibilitatea de-a câştiga. Sigur că voi fi subiectivă şi mă va interesa mai mult umorul decât omorul. Ce puteţi câştiga?

                         

Un „Labirint obligatoriu” – pentru că e obligatoriu şi asta e viaţa 😀 ; Un „Cu sânge rece şi albastru” – şi când zic „Un” mă refer la un roman şi „Un” roman la alegere.

Dar astea nu sunt singurele surprize. Veniţi alături de noi să vorbim despre cărţi, în special de cele din categoria LIT şi în mod deosebit despre „Labirint obligatoriu”. Fireşte, vă aşteptăm cu întrebări. Puteţi să le puneţi pe hârtie şi să tăbărâţi pe noi.

Şi ţinând cont că suntem şi doi oameni ai crime-ului acolo, puteţi avea curiozităţi şi în ceea ce priveşte literatura poliţistă. Aşa că nu fiţi timizi dragi clujeni şi încercaţi să ajungeţi să ne vedeţi. Zău că suntem memorabili şi o să vă ofticaţi dacă nu ajungeţi 😀

Reclame

Just Ivona

Eu v-am spus că a scris o carte mişto.

 

A zis şi Lucia, iar dacă a zis Lucia chiar că nu mai e loc de întors.

 

Şi a zis şi Vania, iar de cele mai multe ori le zice bine, bine, hai, mereu le zice bine. Aşa că, vedeţi voi Ivona chiar a scris o carte mişto. Eu v-am spus, voi poate m-aţi crezut sau poate nu. Şi ţinând cont că mai e puţin până la sfârşitul lunii, eu zic să achiziţionaţi repede Revista Flacăra cu Hotii de timp la doar zece lei. Haideţi oameni buni!

Unde mă mai găsiţi

Mai întâi vă anunţ că Lucia iar a comis-o, şi doar mi-a zis că va umple Săptămâna Financiară cu mine şi că dacă nu mă potolesc cu scrisul mă scoate din blogroll. Mulţumesc pentru prezentare, Lucia!

 

Recensământul, desigur, va avea şi o parte a doua când va fi cazul. Aşa cum, din neatenţie am uitat-o pe Cella, aş mai fi putut uita şi alţi oameni care au scris. Aşa că vă rog nu vă sfiiţi şi spuneţi-mi.

 

Şi, aşa cum deja ştiţi, picioarele mele nu prea mai stau pe acasă. La drept vorbind acasă mă simt ca la hotel. Cu valiza tot timpul pregătită. O desfac doar pentru a spăla ce e în ea, ca să o fac la loc. Nu e chiar o viaţă uşoară nici asta. Aşa că mâine o iau de la capăt. De data asta cu maşina fiind chiar eu şofer până la Târgu Mureş. Şi apoi să mă întrebaţi de ce sunt cheaună şi nu mai ştiu vorbi.

De fapt vă spuneam că mâine la Târgu Mureş am două evenimente eu personal. Mai întâi pe la ora 17 la Biblioteca Juteţeană se lansează Parfumul, normal. Alături de Flacăra, logic. Tot ce regret e că nu e şi George Arion acolo. Şi pe la ora 19 am fost invitată şi eu, în calitatea mea de om cu blog şi de om ce foloseşte facebook-ul şi din când în când twitterul să vorbesc despre „Blogurile, facebook şi politica” carte scrisă de: Tudor Salcudeanu, Paul Aparaschivei şi Florenţa Toader. Aşa că mâine, dragi târg mureşeni, ne vedem de două ori ca să nu avem discuţii pe urmă 😉

 

Miercuri, fireşte, voi fi la Bistriţa. Nu ştiu ora, nu ştiu locaţia. Da, da, Iulia mi le-a trimis, dar eu am fost prea rătutită pentru a şi păstra ce mi-a trimis ea. Nu da, Iulia! Dar vă povestesc din mers. Aşa că nu scăpaţi de mine prea uşor.

 

Joi voi fi la Deva, ca să fie treaba treabă. Pe la ora 13. Nici aici n-am priceput locaţia, dar, aşa cum v-am spus şi mai sus, vă ţin la curent. Aşadar dacă sunteţi din aceste trei locaţii şi vreţi să mă vedeţi, să mă înjuraţi, să mă pupaţi sau orice altceva vă trece prin cap, ştiţi unde mă găsiţi.

 

P.S: Pe Club găsiţi povestea unei cărţi de Wilde pe care o puteţi citi într-o oră fără probleme. Bucureştenii, cel puţin, ar putea s-o citească în trafic.

 

P.P.S: Voi chiar nu aveţi nici un secret? Începuse bine blogul ăsta, dar lumea s-a cam speriat. Mie mi se pare mişto ideea, aşa că…

Cred că m-am răzgândit

Atâta timp cât neuronul meu funcţionează democratic, mă pot răzgândi. Cred că nu mai vreau să scriu. Adică cred că îmi voi termina proiectele deja începute, că aşa e frumos, apoi mă voi reprofila. Habar n-am pe ce. Poate devin inginer, în sfârşit. Poate altceva. Azi am o stare de saturaţie dusă la extrem. Şi cred că nu mai vreau să o simt. Trebuie să-mi găsesc altceva de făcut. Asta e clar. Sau, cel puţin, acum îmi e clar.

Aş putea să-mi fac o meserie din dormitul profesionist. Cum sună? Eu zic că bine. Sau din mâncatul profesionist. Nici asta n-ar fi o meserie rea. Sau din cititul profesionist. Apropo? Cam cât ar trebui să cer pentru meseria din urmă? Aş putea chiar să-mi readuc aminte treaba aia cu diode şi conductori. Nu cred că mi-ar fi aşa greu. Nu, nu vreau să fac presă. Mi s-a părut un timp că mi-aş dori, dar aşa cum a spus Lucia aici, nu e democraţie în presă. Aşa că nu mă tentează, merci. Nu ştiu, ideea e că îmi simt capul greu şi plin. Plin cu ce? Habar n-am. Dar nu cu lucruri măreţe. Mai am patru proiecte de dus la sfârşit. Cât să-mi ia? Un an, doi, trei? Dar apoi, clar, trebuie să fac altceva. Poate cumpăr o editură 😀 A, am uitat, am cumpărat-o deja. La naiba!

Poate că mă pregătesc psihologic de pragul de 30 ani. E posibil şi asta. Oricum, azi, clar, sută la sută, nu mai vreau să scriu. Vreau să mă reprofilez. Să vedem pe ce. Mă gândesc. Poate-mi daţi idei. Nu ştiu. Vedeţi şi voi, poate aveţi mai multă imaginaţie ca mine la ora asta.

Las’ să mai scrie şi alţii. Cum ar fi Luciana Grosu. O să vă povestesc zilele astea despre ea, pentru că am aflat multe. Sper să-i găsesc şi cărţile până atunci. Dar să nu uit că am de recitit până vineri „Adam şi Eva”.

Dar dacă tot suntem la nu mai vreau, independent de mine la Gaudeamus s-au vândut în jur de 400 Indicii, iar Lucia a scris în Săptămâna Financiară despre Elfă. Asta aşa, ca să nu ziceţi că nu v-am spus. Mai am cifre, dar îmi e lene să le înşir. Oricum, cel mai bine vândut autor Crime a fost George Arion urmat de Bogdan Hrib. Nu m-am lămurit dacă Bogdan e Crime sau Tritonic, dar nici nu cred că sunt capabilă s-o fac chiar în acest precis moment.

Nici nu cred că sunt atât de obosită încât să nu mai ştiu ce vreau. Dar vreau, vreau să schimb. Vreau altceva. De fapt, ce tot scriu eu? Serios acum. Toată lumea s-a apucat de scris. Eu vreau să fac ceva ce nu face toată lumea. Chiar şi să sar într-un picior ar fi mai interesant în momentul de faţă. Cel puţin aşa simt. Păcat că nu ştiu să desenez, că m-aş fi apucat de pictat. Chiar dacă n-aş putea ajunge la performanţa Mirelei, dar cred că, cel puţin, aş putea să mă relaxez. Cred că am ajuns la saturaţie. Să scriu mumos, să le placă tuturor şi să se bucure toată populaţia. Bleah. Lasă, să nu se mai bucure. Cred că mai bine dorm. Până diseară poate viaţa va deveni roz, cu toate că nu cred. Am sentimentul ăsta de mai bine de o lună, dar îl ţineam bine ascuns să nu se vadă. Acum vi-l dau vouă. Faceţi ce vreţi cu el. Ok?

Lansare în imagini

Şi aş vrea să încep cu o strofă a lui Adrian Suciu

 

„Poem uşor

 

Mereu am visat să iubesc o femeie
care sîngerează pe stradă. O literată
cinefilă şi melomană, cu inima pulsînd pe ritmuri
de Mozart, cu sincope din Dante.”

 

 

 

 

 

Şi nu uitaţi, că mă omoară Lucia 😀 , mâine Săptămâna Financiară.

Printre bule de aer

tetra

Nu, nu am luat-o razna aşa cum v-aţi închipui. Desigur, razna sunt oricum, dar nu îs mai rău ca înainte 😀

Încerc să vă povestesc diverse chestii ce mi s-au întâmplat azi, omiţând în mod deliberat faptul că am fost disponibilzată şi că m-am reangajat în altă parte. Asta nu e problemă de blog 😉

Dar o să încep cu acvariul. Oh, acvariul. Nu, nu e mare, că n-am vilă să-mi iau un monstru de sticlă, are doar şaizeci de litri, bine, nu e nici mic. E frumos, e superb şi l-am aranjat cu tot felul de lucruri, începând de la plante naturale până la tot felul de pietroaie găurite să aibă peştii unde se ascunde. Dar, dacă vă gândiţi să vă cumpăraţi un acvariu, ehe, trebuie să aveţi şi un buget. Zău că trebuie. Mi-am zis că patru sute roni sunt suficienţi. Niet. Până acum am cheltuit peste o mie ron. Şi trebuie să vă spun că cel mai ieftin peşte costă opt lei şi nu poţi lua doar unul. Am în jur de douăzeci de peşti, douăzeci şi, am numărat destul la ei, acum îmi e lene să vă spun cifra exactă. Să nu mai vorbim de costurile dezinfectanţilor şi alte cele. Dar merită dacă aveţi un buget generos. E relaxant atât pentru noi cât şi pentru pisoi.

Pe lângă perdeaua de bule de aer, azi am fost şi la dentist. Acum nu ştiu cât e el de bun ca dinţar, dar e un tip foarte cult. Îmi place să merg la el numai pentru discuţiile pe care le avem. Azi, de exemplu, l-am tăiat în patru Gingis Han. Apoi am trecut la minorităţile sexuale, pentru a ne duce după Sun Tzu. Şi cu ocazia asta dentistul mi-a făcut cadou o carte cumpărată cu Săptămâna Financiară: „Sun Tzu era un biet mototol” de Stanley Bing. Şi aşa, din zece minute la dentist ajungem la două ore, completându-ne informaţiile pe care le deţinem despre una sau despre alta. Oh, da, am ajuns şi pe la Adam şi Eva, dar asta e o discuţie ce nu poate fi reprodusă 😀

Şi ca ziua să se termine într-un anume fel, Mana m-a lămurit cum stă treaba cu angoasa. Şi stă bine dacă e să mă întrebaţi pe mine.

Aşa că am avut o zi plină şi am o carte de citit, adică aia cu Sun Tzu şi adevărata artă a războiului. No, de o fi să nu mai auziţi de mine până mâine cam ştiţi ce am păţit. Dar dacă vă e dor de o carte bună, treceţi şi pe aici şi citiţi, poate vă face cu ochiul 😉

Jocuri şi jocuri

Între timp Lucia Verona m-a binecuvântat cu o recenzie mişto în Săptămâna Financiară, iar cei de la Diva cu un interviu. Le mulţumesc tuturor.

 

Revin, dar plec! Vorba aia, vin să vă salut, dar nu am timp să stau. Timpul ăsta se suceşte şi se împleteşte pe lângă mine, că nu mai pot să-l prind din urmă, în timp ce el mă tot împinge înainte. S-au întâmplat bune şi rele. Între un joc de şah cu un vechi prieten şi un poker american cu mai mulţi prieteni, am uitat să mai jucăm whist. Dar i-am bătut la table. Cam de asta m-am ocupat zilele astea, mai precis de duminică până acum câteva ore când mama m-a sunat terminată spunându-mi că puiul nostru de ciobănesc a fost călcat de o maşină. Aşa se întâmplă în viaţă. Ce să faci?

Am început duminică cu un joc de şah care s-a transformat într-o noapte de şah. Pe când ceilalţi se străduiau să ducă la capăt un whist cu ţipete, nervi şi râsete, eu şi un vechi prieten ne-am bătut pe muţeşte până spre dimineaţă.

 

Luni am făcut cam tot aia, dar de data asta adunându-ne pentru un poker american pe beţe de chibrit. Din zece am rămas două fete, eu şi o amică. Ea a învins. De fapt mă plictisisem şi eram ofticată că n-am mai apucat să joc un whist. Azi am continuat cu tablele. Rar mă bate cineva la table, aşa că se înţelege că am câştigat. Preconizăm că la noapte vom juca whist până dimineaţă. După care iar nu ne vom mai vedea vreo doi ani. Cam aşa ne distrăm odată la doi ani, atunci când ne vedem. Fără întrebări, fără a ne aminti, fără a intra unul în viaţa celuilalt. Aşa a fost de când ne-am cunoscut. De fapt a fost un fel de zeu al jocului. Ne unim doar pentru a juca diverse şi pentru a uita câte o săptămână de capul nostru. Asta se întâmplă şi acum. Doar că de mâine fiecare îşi va vedea de viaţa lui şi vom mai vorbi atunci când vom fi toţi liberi într-o anume perioadă. Cine ştie când?

 

Acum vă las rugându-l pe Vania să publice o recenzie pe Club, pentru că eu nu mai am timp de capul meu până mâine. Dacă nu o vrea să publice el sau nu o avea ce, presupun că voi reveni eu cu o părere despre povestea Anei Veronica Mircea, chiar înainte de-a pleca. Apoi o să-şi dea şi altii cu părerea, dar îmi permit şi eu puţin că de aia am citit.

Ne auzim… într-o zi!

Cred că sunt pregătită…

Pregătită să plec spre Satu Mare cu escală în Baia Mare.

Dar mai întâi trebuie să-i mulţumesc Luciei pentru ecoul din Săptămâna Financiară: sărut mânaaaaaa!!!! V-am anunţat de ieri pe Dinastii despre acest ecou. Şi iată, Reginele încă nu sunt istorie, se mai bârfeşte despre ele 😀

 

Dar acum a venit vremea Indiciilor şi datorită lui Emil am aflat şi eu că sunt gata. Adică scoase, cu ochi cu tot. Nu ştiu cum se face, dar eu am fost prima cititoare a lui Emil. Nici el nu apucase să îşi vadă cartea când am furat-o brutal dintre Lucia şi Bogdan 😀 Şi acum, el e primul meu cititor în aceleaşi condiţii.

Acum nici nu mai pot da înapoi, tot Satu Mare ştie că vin, păi iată: puteţi citi aici, la pagina 11 ce mi-a făcut Crina. Ştiu, i-a fost teamă că nu mai merg, că am tot ameninţat-o. Acum nu o să mai pună nici petale de trandafiri pe pistă că ştie că îmi e jenă 😛

GNV Oana

Dar trebuie să-i mulţumesc şi Chinezimii sale pentru că mi-a aranjat lansarea la Baia Mare. Să mor dacă am priceput unde, are aşa un nume pompos că n-am reuşit să înţeleg. Dar şi domnului Raţ – aşa s-o scrie? – care mi-a oferit sprijin. Nu ştiu cine e domnul Raţ, dar e de treabă dacă mi-a oferit o mână 😀

Şi acestea fiind spuse, mă duc să dorm ca mai apoi să mă apuc de bagaje. Ce viaţă! 😀