Am lansat şi n-am dansat

Am lansat şi la Curtea de Argeş. Domnul director Mitrofan, directorul Centrului de Cultură şi Arte e foarte tare şi plin de poante. Nu ne-am lansat doar pe noi, chiar dacă suntem două dive, vorbeam de mine şi de Andra, am lansat toată colecţia românească de Crime. Acum dacă nu l-am avut pe Bogdan cu noi am fost nevoită să fac şi pe editorul. Ar fi fost păcat să nu, mai ales că nu suntem prea mulţi autori români de crime.

Andra a avut mare succes şi chiar aştept să-mi povestească reacţia de după a colegilor. Acolo e acolo.

 

Vom mai avea lansări cu „Sărutul Morţii”, nu ne oprim aici. Eu sper să avem şi un tango la Bookfest, depinde acum de partenerul meu, dacă da sau dacă ba.

 

Dansul Florilor s-a terminat. Am avut şi noi partea noastră de câştig. Mai precis Lisa şi Alex, ai noştri. Dumnezeule mare, după ce o vezi pe Lisa dansând îţi poate dansa oricine, nu se mai compară.

 

Am stabilit penultimele detalii şi despre „Programarea binelui”. Acum aşteptăm finalul. Zilele astea staţi cu ochii pe mine o să fie şi concurs.

 

Dar, mai aştept ceva veşti şi de la Ivona… tam-tam…

 

În rest? Începe să plouă, iar eu sunt mai obosită decât însăşi moartea…

Un loc întâi şi o lansare

 

 

 

 

 

           

 

Ce să vă mai spun despre concursul de dans? Adică nu ştiu ce-aş putea spune în plus faţă de partenerul meu. Citiţi şi vedeţi poze la el, nu de alta, dar simt o nevoie teribilă de-a mă lăuda, aşa că-l las doar pe el, măcar pare mai modest. Acum că am câştigat tangoul se ştie, ce-am mai câştigat tot de la el aflaţi. Am strâns şi noi trei medalii, dar nimic la Cha-Cha? Sufletul meu plânge.

Dar să nu îi uit nici pe jumătatea mea şi Fluturaşul care au luat locul întâi la merengue. Ei, nu suntem noi cei mai tari după doar patru luni de dans? Suntem!

 

Eh, dar să trecem la lansare. Pentru prima oară în viaţa asta Tritonicul merge la Curtea de Argeş unde se va lansa „Sărutul Morţii”, adică eu şi Andra Pavel. Acum ne dăm şi noi mari pe unde apucăm 😀

 

 

 

În curând o să vă anunţ o altă lansare şi, sper eu şi nişte cărţi pentru copii, dar vă ţin la 220 😉

 

Cam atât, pentru că trebuie să mă întorc la Dansul Florilor, urmează semifinalele.

Mai şi lansăm

A scris multă lumea, s-a povestit, s-a spus, s-a, s-a… Nu mai am nici răbdarea necesară de-a da linkurile.  Sunt toate pe facebook în grupul „Sărutul Morţii”. Dar să vă povestesc şi eu…

Sărutul Morţii a avut prima lansare la Piteşti – vă anunţ mâine când e cea de la Curtea de Argeş -. Lume multă, câtă frunză, câtă iarbă s-a adunat la Librăria Mea – ceainăria de pe strada Crinului -. Dar pe lângă lume multă şi bună au fost, în afară de mine şi Andra şi patru dintre cei mai mari autori de crime: Lucia Verona, George Arion, Monica Ramirez şi Bogdan Hrib. Ivona Boitan ar fi ajuns şi ea, dar nu s-a mai putut, dar noi ştim că a fost acolo.

Mulţumiri speciale se îndreaptă spre Candice Luana Dragotă şi Simona Ionescu care au venit direct de la Bucureşti pierzându-se puţin prin labirintul piteştean.

Dar a fost o lansare mişto. În aburi de ceai şi cafea lumea s-a strâns. Am vorbit, am avut chiar şi dialog – prea mult şi fără rost pe alocuri – şi am râs pe săturate.

Cred că de mult n-a mai fost o acţiune atât de mişto la Piteşti cu atâţia bucureşteni la prezidiu 😀

Am prezentat fiecare ce am putut şi ne-am văzut de ale noastre. Am şi vândut, am dat şi autografe. Mai mult găsiţi pe la alţii, cum spuneam sunt şi prea obosită şi fără inspiraţie pentru a bate pasul pe loc. Aşa că vă las cu câteva poze şi cu o oarecare promisiune că voi reveni asupra subiectului. Bine, nu sunt convinsă că se va întâmpla, dar vom vedea.

http://www.simonaionescu.ro/?p=3694

http://can-gurul.blogspot.com/2011/05/lansare-de-carte-thriller.html

http://geocer.ro/2011/05/oana-pistolara-si-arion-nostalgicul.html

http://adapavel.wordpress.com/2011/05/06/libraria-mea/

http://emapirciu.blogspot.com/2011/05/lansare-de-lansare.html

http://enache.biz/2011/05/07/sarutul-mortii/

http://www.ziarulargesul.ro/index.php/cultura/oana-stoica-mujea-a-treia-carte-politista.html

http://www.curier.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=22409&Itemid=377

http://ralucanicula.blogspot.com/2011/05/s-lansat-sarutul-mortii.html

http://www.epitesti.ro/stiri/stiri/oana-mujea-si-a-dezvaluitsarutul-mortii.html

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mulţumiri speciale Foto Club Trivale!

 

 

 

Pe marte…

Povestiri din grădina… lui Moş Crăciun

Vă păcălesc puţin cu titlul, dar, pentru început, da, chiar vreau să vă spun că mai avem vreo 30 de exemplare din „Crăciunul Mincinoşilor” dar… ei, da, încă mai găsiţi la Cărtureştiul din oraşul vostru. Totuşi, dacă nu aveţi o librărie Cărtureşti în oraş puteţi să comandaţi cartea de pe site. Nu de alta, dar dacă o comandaţi beneficiaţi şi de o reducere. Acum nu vă imaginaţi că ar mai fi prea multe în Cărtureşti, pentru că nu mai sunt. Cu cât vă grăbiţi să puneţi mâna pe ele, cu atât aveţi mai multe şanse să citiţi o poveste frumoasă de Crăciun.

 

*

 

Aia a fost partea de promo. Acum eu aş fi vrut să vă spun ceva, dar vă jur că am uitat cu desăvârşire ce. Adică, na, am uitat. De la o anumită vârstă păţeşti şi din astea. Şi cum nu mai am ce să vă spun din cauză de omisiune. Aşa că putem să zicem cu toţii nimic într-o linişte deplină.

Oh, aproape că mi-am amintit ce voiam să spun. Adică, eu zic aşa, Tritonicul să scoată vuvuzelele. Eu şi Ada am terminat „Sărutul morţii” şi prima noastră ieşire în lume e în Suspans.ro adică fix aici cu click. Adică, prima noastră ieşire în lume în formatul ăsta de Oana şi Andra (Ada) sau Andra şi Oana, cum vreţi voi. Îmi e tot una. Oricum nu vă veţi prinde care ce şi cum a scris. Nici eu nu mai reuşesc să mă prind acum.Bine, ideea e că Anastassia Marinescu şi Iolanda Ştireanu joacă, pentru prima oară, în acelaşi film. Mai apar şi alte personaje pe care unii dintre voi, poate le cunosc. O să vedeţi, poate că Stelian Munteanu vă spune ceva…

Să-mi dreg vocea şi…

…să glăsuiesc.

Fac bine, dacă vă întrebaţi. Că ştiu că unii nu pot trăi fără răspunsul cuvenit acestei întrebări. Dar am lucruri de făcut. Se mai întâmplă. După cum ştiţi vineri Ivona a lansat „Crăciunul Mincinoşilor” într-un cadru festiv, cu pom de iarnă şi decoraţiuni, la librăria Cărtureşti din incinta Muzeului Ţăranului. Tare frumoasă locaţie. Tare frumoasă lansare. Atât de prietenoasă, plină de copii, plină de părinţi, plină de o mie de lucruri frumoase. Şi datorită lui Candice copii au fost şi pictaţi pe faţă. Păi, da, m-aş fi pictat şi eu dar nu a mai fost timp. Niciodată nu mai e timp şi pentru mine 😦 Lasă, trece!

Acum mă pregătesc pentru Sibiu. Ce fac acolo nu vă spun încă. Vă spun după ce vin că aşa mi se pare mie a fi corect. În plus n-am primit încă afişul şi să vorbesc fără dovezi mi se pare prosteşte.

În rest, tot ce ştiu. Citesc: dacă nu sunt vampiri, vârcolaci sau alte din astea sunt îngeri decăzuţi. Adică am treabă, ce mai. Scriu la două cărţi şi trebuie să răspund la o grămadă de mailuri. Uhh, îmi e şi frică să mai deschid mailul. S-au adunat atâtea că unii, probabil, între timp, s-au sinucis. Probabil.

Ada a pus finish romanului „Sărutul morţii”. S-o creadă ea, epilogul a fost al meu. 😀 V-am spus că am scris cartea asta în colaborare cu Ada? Cred că da, dacă nu vă spun acum. Sunt la ultimele retuşuri apoi o pregătesc pentru mail, transmis, primit şi de aici ce-o fi vom vedea.

Acum să vă spun şi că am ajuns să dorm ca o pisică? Adică 80% din timp, mai bine nu vă spun. Dacă nu adorm cu cartea în mână, atunci adorm cu laptopul în braţe. M-o fi muşcat musca aia faimoasă? Ei, nu-i bai, m-oi trezi până la vară. Iarna hibernez, că na.

Am mai aflat că anul 2010 nu va rămâne în urmă, cică 2011 va fi tot aşa, adică de tot căcatul. Deci mna, cel puţin ştiu că până vine sfârşitul lumii ar trebui să stau închisă în casă. Da, ştiu, nu pare amuzant. Mai avem un an până la sfârşitul lumii şi eu mi-l plănuiesc fugind de lume. Ei, şi ce vă doare pe voi, a?

Am mai aflat că la băutură scriu prostii pe facebook. Aşa mi-a zis Candice, şi a zis să nu mai beau, cică gata. Dar eu nu băusem, pur şi simplu scriam prostii 😆 Oricum, ideea e că i-am convins pe oameni că nu e bine să mă lase să beau alcool. Nu că mi-ar face vreo plăcere, adică eu nu pot să simt plăcerea aia a alcoolului. Cred că sunt stricată. Mna.

A, v-am spus că scriu? Mai bine nu vă spun. Oricum, dacă Ivona a avut o mare surpriză pentru voi, în două, trei luni împreună vom avea o mare surpriză. Nu, să nu credeţi că vrem să vă facem o bucurie, pur şi simplu am descoperit plăcerea în a-l exploata pe Ştefan, fiul cel mare al Ivonei. Asta e, nu ne putem abţine, puştiul desenează prea bine. E vina lui că ne-a îndemnat la aşa ceva.

 

Ultimele veşti ar fi cam astea: din „Crăciunul Mincinoşilor” mai avem cam o sută de bucăţi, aşa că trebuie să vă grăbiţi să le cumpăraţi că altfel noi le dăm, nu stăm să facă pui.

 

A doua veste este că am decis să fac un grup de „prime” cititori. Adică un grup de cinci şase oameni care să citească manuscrisele înaintea oricui. Fireşte, nu şi înaintea mea. Şi să-mi dea idei. Sau să-mi spună ce le place şi ce nu le place. Pentru asta trebuie să vă înscrieţi aici pe blog. Nu am o idee despre cum vor fi selecţionaţi cei cinci sau şase, dar vor fi. Sigur, foarte subiectiv şi foarte pe pile, aşa că scutiţi-mă. Adică ăia de le zic pas să mă scutească.

 

Acestea fiind spuse cred că o să răspund la un mail, două. O, mamă!

Veşti bune şi (ne)bune

Am veşti bune şi veşti mai puţin bune. Dar am să încep cu cele plăcute, pentru că aşa e normal.

 

Întâi de toate vă anunţ cu o plăcere deosebită că a apărut romanul poliţist „Crima de la Jubileu” scris de Lucia Verona. Găsiţi detalii şi pe blogul ei, dar cum mie îmi place cu copy/paste, poftim 😀 :

 

“Vă invit cu mare drag la lansarea romanului meu CRIMA DE LA JUBILEU, apărut foarte recent la CrimeScene.
Evenimentul va avea loc marţi, 5 octombrie, ora 17, la cafeneaua LA COMEDIE de lîngă Teatrul de Comedie.
Vor participa scriitori, actori, bloggeri, prieteni din online şi offline, un numeros public. Vor veni şi cei doi bloggeri care apar ca personaje în cartea mea.”

 

Mi-ar face mare plăcere să vă văd acolo în număr cât mai mare. Lucia merită şi nu numai ea. Cartea merită în mod deosebit şi nu o zic eu. Dacă intraţi pe blogul ei o să vedeţi că deja s-au scris două cronici. Chiar ar fi păcat să nu veniţi.

 

Vestea bună numărul doi.

 

Ionuţ Iancu, fanul meu numărul unu, – eu am zis că şi singurul – mi-a făcut pagină de like pe facebook chiar aici: http://www.facebook.com/home.php?#!/pages/Oana-Stoica-Mujea/113032302092112

Dacă iniţial mi s-a părut oarecum aiurea, acum chiar îmi place. Aşa că mulţumesc Ionuţ. Acum eu sper ca tu să ai dreptate şi să nu fii singurul 😀

 

O altă veste, cred eu bună, e că o altă carte de a mea, dar nu numai, o să apară în curând, probabil în trei săptămâni sau o lună. Sper chiar mai devreme. Om vedea. Nu apare nici la Tritonic, nici la Crimescene aşa cum v-aţi aştepta. Dar ce şi cum o să vă spun la momentul potrivit. Vestea mai puţin bună – dar nesigură – e că nu sunt convinsă că va fi şi la Bookfest, dar vă asigur că se va face suficient de mult tam-tam pe tema asta. Vestea foarte bună e că e cu bani pentru autori, pentru că nu sunt singură 😉 Veţi auzi şi veţi vedea. Atât am avut de spus.

 

Acum vestea proastă. Cu toate înjurăturile pe care mi le voi lua, n-am ce face, mă simt prea rău şi sunt mult prea bulversată, aşa că acest Gaudeamus nu va avea cum să vadă „Sărutul morţii” pentru că, pentru prima oară în viaţa mea n-am fost în stare să termin o carte. Şi nici nu voi fi. Ăsta e adevărul. Sunt prea multe lucruri la mijloc pe care nu am să vi le explic, pentru că sunt personale şi nu e problema nimănui. Doar că, din păcate, n-am cum să fac altfel. Oricât de tare m-aş chinui să o termin, îmi e teamă că nu voi reuşi. Cu toate astea, eu tot voi încerca. Dar nu vreau să promit ceva ce mi se pare până şi mie aproape irealizabil. Abia mă târâi să termin până pe data de zece o piesă de teatru.

Nu îmi voi cere scuze pentru asta, fiindcă nu sunt în stare de mai mult şi nu cred că e vina mea. Acum cum or vrea astrele. De va fi, va fi, de nu va fi, nu va fi. Nu ştiu exact ce şi cum să vă povestesc acum.  

Deci cum o fi sau cum n-o fi

Recunosc, azi am făcut zeci de flyere. Am obosit numai să mă gândesc la ele, deci e al dracului de greu. O să mă întrebaţi de ce nu le-am dat mai departe să fie făcute, păi e simplu, am vrut să mă testez. De o fi bine ori ba vom vedea marţi. Mai mult ce ştiu eu? Comunicate de presă? Da, am dat şi din alea, dar vă spun tot eu că nu se înghesuie nimeni, că na. Dar treacă.

Bine, acum am altă treabă. Alte treburi de fapt. Că mai e de scris un foileton, că mai e de terminat o partea a doua din Sărutul Morţii… Mai e.

Dar deh, ca orice om începui şi eu să colind pe facebook unde nebuna de Lala zicea că: „Nimeni nu moare virgin, viaţa ne fute pe toţi!”. Justă cugetare, să ziceţi voi că nu e fată deşteaptă. Aşa. Şi am ajuns şi pe bloguri, mai precis aici, unde citesc eu, că recunosc cu smerenie că ieri când am văzut am citit pe sărite, şi încep să mă întreb.

Mna, citesc cărţi de psihologie practică, habar n-am de ce, dar le citesc. Şi nu sunt singura, că ieri şi Ivona căra una după ea. Deci citesc. Să nu zică lumea că aş fi chiar atât de proastă. Mai înţeleg şi eu ce se întâmplă în viaţă. Cum sunt oamenii, cum sunt unii, alţii, etc. Mai ştiu şi că într-un cuplu, fie el cu acte ori ba, treburile nu stau întotdeauna bine, că na. Alteori stau prost de-a dreptul, dar unii sunt pur şi simplu masochişti şi îşi duc crucea aia până la capăt, cu sfinţenie, parcă de teamă să nu-i trăznească. Sau o fi resemnare? Ori lipsă de curaj? Sau ce? Mie una îmi e clar că fiecare, individual, chiar dacă avem o pereche, ne căutăm propriul sens în viaţă, pentru că aşa e normal. Zic şi psihologii că e cam naşpa să gândeşti la unison cu celălalt că deja nu mai eşti tu. Şi până când cuplurile nu vor înţelege că trebuie să-şi separe mentalul vor fi din ce în ce mai mult în rahat.

Bine, şi văd eu povestea omului ăsta. Şi mă gândesc aşa: aventură la început, dar aventură cu iubire, bine, el se sperie, ea nu, dar nici nu se mai văd, pentru că el… da, el dă bir cu fugiţii. Se mai chinuie, el, fireşte, vreo patru ani. Apoi decide… Ea l-a aşteptat, ori ba, că nu îmi e clar că a făcut-o strict pentru el, ci pentru ea mai mult, dar eu zic că s-a întâmplat să fie disponibilă şi să îi mai dea o şansă. Şi mă gândeam aşa, ce aş fi făcut eu, fireşte că toţi psihologii din lume m-ar pica la testul ăsta.

Adică vii după patru ani la mine să ce? Şi îi rupeam gâtul 😆 Direct, fără alte explicaţii. Cred că la rupt gâturi mă pricep bine. Dar, una peste alta, mă bucur pentru ei. Şi totuşi, din punct de vedere psihologic strict vorbind, ce dracu’ l-a făcut pe el să mai stea acasă patru ani? Nu îmi explic raţionamentul. Mai ales că ea luase o decizie în ceea ce-l priveşte. Iar el era convins că ea e Steaua de pe cer. Aia de trebuia să cadă la aşternut la drum de seară şi apoi s-o ţină toată viaţa ca pe o icoană. Şi atunci? Nu ştiu, zău, dar aş vrea tare un răspuns că aşa mă râcâie de cred că nu mai pot dormi.

Şi uite cum din lucruri serioase începe să mă frece o chestie de viaţă care, până la urmă, nici n-ar fi problema mea. Dar ţinând cont că m-am împrietenit cu Băsescu pe facebook, de ce nu m-ar freca şi chestia asta.

Adică eu vreau să ştiu de ce. Şi vă rog şi pe voi să citiţi şi să încercaţi să mă lămuriţi.

Acum să nu mă întrebaţi de ce n-aş întreba-o şi pe ea de ce nu i-a sucit gâtul, pentru că acolo totuşi ştiu răspunsul. Aşa e cu femeile, credeţi-mă. Rămân uşor impresionate, probabil el i-o fi spus că patru ani s-a tot gândit la ea şi a dat-o pe spate. Eu îl trimiteam să se mai gândească încă patru că dacă tot poate. Dar deh… nu toate-s eu.

Pentru că eu îs genială, nu? 😀