Dacă până nici Gargui nu m-a făcut să mă sinucid, atunci înseamnă că sunt tare. Am început cu asta pentru că trebuie să ciţiţi această carte. Clar nu le e recomandată depresivilor, ceea ce eu sunt. Dar nici n-aş vrea să o rataţi, lecţiile de viaţă sunt uimitoare, iar eu, în locul eroului, aş fi fost moartă de mult timp. Acum sunt doar mult mai depresivă.
Şi, clar, n-ar fi trebuit să termin cartea după ce am venit de la Satu Mare. Pentru că sosisem acasă oarecum încărcată şi cu o doză de optimism. Dar s-au dus.
Să trecem peste şi să vă povestesc cum a fost, pentru că domnul Hrib îmi tot dă mailuri, mă sună, ba chiar mă invită la Flacăra ca să mă bată la cap. Şi nu, n-am avut chef de poveşti orale. Acum pot scrie, aşa că o să scriu. Un lucru îl ştiu sigur: azi când m-am trezit eu, a ieşit şi soarele 😉
M-am simţit bine ca de obicei printre sătmăreni. Sora mea de suflet Crina Dunca mai avea să stea într-un picior, iar Darius, ca să nu mă plictisesc a fost în stare să mă lase să-i conduc şi maşina. Ceea ce, desigur, am făcut, nu puteam rata prima mea maşină pe benzină. Pe Marian nici nu-l mai pomenesc, iar Lavinia, ca de obicei, o mare doamnă, dar o doamnă foarte ocupată din păcate.
Lansarea a fost bestială, şi cine alta dacă nu Crina putea organiza un asemenea eveniment. Au venit mulţi blogeri şi m-am bucurat în mod deosebit de prezenţa lui Adrian Ştef, de cea a primarului (că doar am dat mâna şi i-am dat autograf), dar şi de prezenţa celorlalţi (vă închipuiţi şi singuri că-mi e lene să dau linkuri). Cu ocazia asta blogroll-ul meu s-a îmbogăţit cu nişte sătmăreni absolut bestiali. Îi găsiţi în secţiunea „Ardelenii mei” şi vi-i recomand cu căldură.
După ce ne-am lansat, pentru că eu consider că s-au lansat toţi cei prezenţi, am plecat spre Baia Mare unde i-am cunoscut pe Paul, Sonia şi Florina. Dar am revăzut-o şi pe Ingrid şi l-am cunoscut pe minunatul Oscar.
Vă mulţumesc tuturor celor ce aţi anunţat apariţia cărţii. Şi, de asemenea, le mulţumesc celor ce au avut răbdarea de-a citi cartea. O să revin cu detalii despre fiecare zilele ce urmează. Poate chiar în drum spre Târgu Mureş o să vă spun imepresii, pe măsură ce mi le amintesc, desigur.
Cei cărora le mulţumesc pentru tot în mod deosebit se ştiu deja. Şi îmi pare rău că nu l-am mai prins pe Roger să-i dau două 😀 prieteneşte, desigur.
Dar acum, pe lângă „Parfumul văduvei negre” mai aveţi două cărţi de citit la modul obligatoriu. Daţi click pe poze şi veţi intra pe pagina de unde le puteţi comanda. Hai că puteţi. Şi aştept păreri despre ambele, dar şi despre parfum.
M-am întors, dragii mei, dar n-am să vă povestesc nimic acum pentru că sunt frântă. Dar vă spun unde găsiţi impresii.
Începeţi cu doamna roşcată pentru că ea a organizat evenimentul. Apoi mergeţi la Darius să vedeţi poze – ăstora ar trebui să le mulţumesc cu plecăciuni pentru că m-au suportat, dar nu am s-o fac 😀 . Apăi, dacă vreţi mergeţi la băieţii ăştia, absolut fenomenali: Otto, Florin 09 (putea fi 07), Raulito şi, desigur, preferatul meu: Adrian SM.
Dar… că nu s-a terminat aici. Există şi un dar, puteţi intra şi la vicepreşedintele consiliului judeţean, adică Adrian Ştef, un tip foarte simpatic 😉
Dacă am ratat pe cineva, vă rog să mă trageţi de urechi. Domnul primar nu cred că a scris, iar eu nu îi ştiu blogul aşa că…
Dar să nu vă spun cât m-am stresat eu. Bogdan Hrib a început întrebându-mă, într-un moment în care eu nu puteam vorbi: „eşti sigură că-ţi decolează avionul?”. Mi s-a pus un nod în gât şi m-am gândit că mă voi sinucide în faţa aeroportului. Nu vreţi asta, nu? Adică ăia de la Otopeni. Sigur că nu.
Aşa că eu am stresat-o pe Crina, mai, mai să mă pun pe jelit. Aşa că roşcata, fireşte, a pus mâna pe telefon şi a sunat la aeroport. Aşa ne-am liniştit amândouă fără să facem atac cerebral – vai ce v-ar mai fi plăcut unora dintre voi să crăpăm 😀 – Şi iată, aeroportul o zis că pleacă avionul, el, aeroportul, rămânând pe loc. Deci plec. Sătmăreni, nu aveţi nici o şansă de scăpare.
Sper doar ca nesuferitul ăla să nu uite de mine, că de două zile mă întreabă la ce oră ajung. Tot de două zile îi spun, iar el tot uită. Asta dovedeşte cât sunt de importantă în ochii lui. Şi când mă gândesc că putea muri otrăvit. La naiba! 😛
Oricum, sper să ajung. Sper să plece avionul… dar, ştiţi ceva, ajung oricum. Numai în ciudă 😀
Şi vă las cu o melodie care m-a obsedat azi. Să nu ziceţi voi că nu sunt de treabă. Cum mâine voi pleca dis de dimineaţă, eheee, ne mai auzim când ne vedem.
P.S: Sigur că la ora asta, adică unu noaptea, eu fac bagaje. Yupiii, ce viaţă 😀 Iar Stela iar mă stresează cu o surpriză. Eu vreau să ştiu dinainte de-a deveni surpriză.
Am atât de multe să povestesc şi am rămas atât de în urmă… Sper doar ca Basarabia să mai aibă puţină răbdare până voi veni cu impresiile mele legate de acele locuri. La fel şi Nea Costache, pentru că merită să fie promovat, dar momentan am atâtea să vă spun…
Membrilor juriului nu le mai mulţumesc, dar ei ştiu că o fac… Lilick şi Mădălina au fost senzaţionale, iar Valive este timidă, cu toate că n-ar trebui.
Roger şi Sorin, hai să zic şi de voi… 😛
Vorbim despre prima parte a zilei. Cu toate că, acum, am un regret pentru că cineva nu a putut să participe pur şi simplu la eveniment. Îmi cer eu scuze… cine ştie, ştie. Am încercat cu o ironie fină să-i atrag atenţia, dar deh… n-a mers. În fine, nu mai contează şi întotdeauna la un eveniment unde sunt persoane importante vor fi şi cârcotaşi. Doar că eu am crezut că suntem între prieteni.
Trecând peste partea asta trebuie să vă spun că Mana a ţinut să-mi facă o surpriză. Aşa că nu a venit numai ea, dar l-a adus şi pe Victor.
Horia Gârbea a fost acolo să ne susţină pe mine şi pe Lucia.
Lucia, desigur, a fost strălucitoare ca de obicei, iar cartea ei… da, e prima în vârful celorlalte. I-am detronat pe toţi 😀
Chinezu, ca un Chinez şi el, a tot comentat şi a stat tot timpul cu laptopul în braţe. Ce oameni…
Geocer, desigur, ne-a suportat.
Iar Adrian Năstase a ţinut un speach de zile mari. Mamă ce am mai râs. E chiar mişto. Aşa că le-am propus celor prezenţi un exerciţiu de imaginaţie: să-şi închipuie că AN-ul dispare chiar atunci din faţa lor, iar Lala intră în scenă.
Pe urmă Lucia şi moi am dat autografe, iar Mădălina mi-a propus s-o otrăvesc. Încă nu vreau s-o fac 😀
Apoi l-am confundat pe domnul Mladin cu domnul Coşovei, dar Ştefania Coşovei mi-a luat apărarea 😀
Oi mai fi făcut prostii, eu ştiu…
Oricum, prima jumătate a zilei a fost excepţională. Mă oftic doar că n-am apucat să fac poze cu Ciutacii şi Chinezu.
Cel mai dulce moment al zilei a fost telefonul lui Alex, cine ştie cunoaşte 😉
Apoi m-am mutat la Muzeul de Istorie şi Târgul de carte Amplus. Acolo le-am găsit pe Oana Duşmănescu cu minunea ei de bebe, dar şi pe Stela Popa. Mă bucur că Stela a acceptat să stea lângă mine în timpul lansării pisicii. Dar îmi pare rău că din pricina oboselii a ratat azi Sibiul. Asta este… Se mai întâmplă. Oricum, Stela tot va ajunge la Sibiu, v-o trimit eu legată dacă e cazul.
Apoi m-am mai lansat şi eu o dată şi m-am bucurat să-l revăd pe Mihai însoţit de două domnişoare foarte frumoase: Steluţa (cu o imaginaţie puţintel mai perfidă ca a mea :D) şi Cristina(?!), dacă ţi-am greşit numele poţi să dai, promit să stau.
După toate astea, alături de Bogdan Hrib – doar nu vă închipuiţi că a lipsit vreun moment – am avut o mini şedinţă din care Geocer n-a auzit absolut nimic 😛
Aşa că în miez de noapte am ajuns şi acasă.
Îmi pare rău doar că am ratat prăjiturile Luciei. Dar am promis că după toată nebunia asta o iau de mână pe Mana şi o vizităm aşa cum se cuvine.
Aaa, şi să nu uit, am primit trandafiri galbeni, de la cine nu vă spun, numa aşa de-a dracu’ 😀 Ziceţi voi că nu merit să zac. Nu, nu merit, că am de scris ceva important ce trebuie predat mâine la prânz. În concluzie nu merit nimic.
Şi acum… da, mă pregătesc pentru Ardeal. No, staţi că viu… dar mai încet, ardeleneşte aşa 😆
Concluzii găsiţi la Geocer, Mădălina, Lucia, Lilick şi pe unde or mai fi că eu nu mai pot.
Dar nici cu asta până la urmă nu vă las, pentru că în curând va fi ziua Lucie şi eu vreau să-i spun de acum „La mulţi ani!”, ca să pot fi prima.
În plus, Dumnezeu ştie dacă o să am net. Că dacă nu o să am, nu o să am, ce mai pot face. Apropo, vă pot spune că mor de somn? Mai bine nu, că n-am timp să dorm, am bagaje de făcut. Dar am venit să vă dau raportul.
Aşadar pe data de 3 la ora 17 la Librăria 9 (au ştiut ei ce au ştiut), „Parfumul văduvei negre” se lansează în premieră la Chişinău.
Pe data de 5 la ora 14:14 voi fi la USR alături de „Labirint oblogatoriu”.
Tot pe 5 la MUZEUL DE ISTORIE, ora17 alături de George Arion lansăm ce lansăm.
Tot pe 5 la MUZEUL DE ISTORIE, ora18 vorbim despre „Urechile pisicii Olga”.
Cred că apoi putem pleca acasă, cel puţin eu.
Pe data de 10 voi fi la SM, iar pe 11 voi avea o întâlnire la cafea cu puştii din Baia Mare.
Ce se mai întâmplă de pe 16 încolo vom mai povesti, o mai fi timp.
O să vă rog frumos, pe voi, cei care mai citiţi pe aici, să vă duceţi şi pe la Darius şi Geocer, să nu se simtă singuri şi trişti în lipsa mea, mai ales Geocer, că lui Darius nu-i pasă 😀 Doamne ce o să mă înjure!!!
Eu zic că vă las pe mâini bune, aveţi de unde alege, iar de o fi să am net om mai povesti. Aşadar, drum bun eu şi lucruri bune de citit vouă. Să nu uitaţi de ziua Luciei!
Trebuia să fie alt anunţ în seara asta, dar am decis să-l lăsăm pe mâine noapte. Aşa că, pentru moment vă spun că va fi Chişinău şi Satu Mare. Vă spun eu când. Vă spun eu unde. De ce nu vă spun 😛
Iap, plec la Chişinău. Nu, nu ştiu nici eu ce lansez. La naiba! Cred că şi Parfumul şi Indiciile. Noap, nu s-a decis unde. Mă mută de la deal la vale. Bine că mă mută. Atâta timp cât mă mută se spune că încă sunt în cărţi 😀 Dar am obosit. Am obosit rău. Şi la ce program se anunţă cred că obosesc fără să mă mai deplasez undeva 😛
Ei, dar nu despre asta era vorba. Ideea e că am încercat să-mi rezerv bilet de avion cu plecare pe data de 3 şi sosire pe data de 4. Eu nu ştiu cum o fi la Chişinău, dar la România e naşpa. De ce? Păi ori plec de pe 4 până pe 7, ori de pe 2 până pe 5. Adică în nici un caz cum vreau eu. Doamne ajută că la Satu Mare şi Baia Mare avem avion în fiecare zi, că altfel nu ştiu cum supravieţuiam.
Până la urmă plec. Până la urmă lansez. Da, la Chişninău. Ce? Cum? Unde? De ce? Nici nu mai contează.
Am avut o zi infernală. Şi cu toate că mi-am jurat că o să arunc telefonul imediat ce mai sună cineva care are măcar o mică legătură cu vreo lansare, sigur că n-am făcut-o. Sper că Bogdan mănâncă, cu ghionturi, pentru că a reuşit să-mi strice şi îmbăierea de seară 😀
Şi ca să fie treaba bine pusă la punct, pe 5 se pare că o să am două lansări în Bucureşti. Asta e aşa să-mi ajungă pentru toată viaţa şi să mă las de scris. M-am prins eu. Aşa lucrează tritonicii. Nu iţi dau ei cu şutul, îţi dai singur pentru că nu mai rezişti. Ce oameni 😆
Bine, trebuie să vă mai anunţ ceva. Îl ştiţi pe Nea Costache. Ştiţi că a scris o carte. O carte care a început-o pe blog, pe numele ei „O viaţă împreună”. Deci, da… O carte care a încept pe blog şi s-a finalizat în tipografie. O să iasă la o editură universitară. Ceea ce e bine pentru debut. Ceea ce e bine pentru Nea Costache. Eu l-aş fi sfătuit să mai aştepte, dar ştiu cum e să vrei să-ţi vezi cartea ieşită de sub tipar. Să-i răsfoieşti paginile, să-i simţi mirosul, să-i mângâi coperta. Tot ce pot să-i doresc e mult noroc şi să-l rog să mă anunţe când are copertă. Să zicem şi noi de bine 😉 (adică eu şi celelalte două personalităţi ale mele).
Aş mai fi vrut să vă spun ceva, dar îmi e prea somn. Sau, la drept vorbind, nu sunt convinsă că vreau să vă spun. Până mâine mă mai gândesc.
Şi un mic anunţ: Dragii mei copii, ştiţi despre ce vorbesc. Cei care ştiu, desigur. Din vorbă în vorbă şi din gură în gură s-a dus vestea, în micul nostru cerc secret. Mai e puţin până la sfârşitul lunii, dar eu sunt bună (bine, nu sunt, dar sunt ocupată, na 😀 ) aşa că vă las până pe 15 martie. SILVANAAAA, mă bazez pe tine să-i anunţi şi pe ceilalţi? Merci! A, şi trebuie să vă fac de râs şi să vă spun că până acum am primit două texte. Na!
Atât sătmărenii, cât şi băimărenii, la un moment dat, se întreceau care fac întâlniri mai mişto. Drept să vă spun întâlnirile lor mi s-au părut deprimante. Dacă băimărenii stăteau în picioare (au furat ăştia, bre, toate scaunele), sătmărenii se uitau chiorâş într-un ceai gândindu-se la femei, pentru că la masa lor nu a existat nici măcar una. (Vai cât or să mă înjure 😀 ).
Aşa că, dragii mei piteşteni, să le arătăm noi lor că avem de toate. Şi femei, şi băutură adevărată, dar, în special, scaune. Ooo, şi să nu uităm cărţile. Adică să le explicăm că barurile noastre au şi cărţi, nu numai „beutură” şi tutun.
No, ne vedem la 19, în acelaşi loc, probabil la aceeaşi masă, unde ne vom râde de… toată lumea care nu e de faţă 😀
UPDATE: Partea a doua a interviului, maine e si a treia. Ce va mai freaca Hobbitul 😀 Si mie nici nu-mi place 😆 Citiţi cu spor.
Oana Stoica Mujea 
