Da, s-a dus deja vorba în târg că aş mai avea nevoie să mai trec puţin pe la liceu. Că nu degeaba mă târăşte Bogdan după el. O fi zicând omul că mai am şi eu ceva de învăţat. Şi mai am, la drept vorbind.
Ieri am dispărut fără să spun. Pentru că am fost la Şcoala Centrală din Bucureşti. Un liceu de filologie. Nu, nu numai de fete aşa cum fusesem anunţată, dar în marea lor majoritate da. Însă au fost şi băieţi la „dezbatere”.
Uff, la naiba, nu-mi place ceea ce vă voi spune. La Mihai Eminescu chiar dacă puştii nu citeau prea mult, au ştiut să comunice. Să pună întrebări, măcar să se prefacă curioşi. Au spus glume. Ce mai, atmosfera a fost destinsă.
La Şcoala Centrală, dintr-un amfiteatru, trei fete şi un băiat au fost cu adevărat interesaţi. Pe restul am fi putut la fel de bine să-i lăsăm să plece. Ba două dintre fete m-au ţinut chiar şi în pauză şi am făcut schimb de mailuri.
Citesc, scriu, dar nu pot comunica.. explicaţia ne-a dat-o o profesoară: „Ei sunt obişnuiţi să stea să asculte”. Mda, s-a observat. Dacă lui Bogdan nu i-a ieşit, eu nici măcar n-am mai încercat şi aşa îmi era mult prea somn. Fie ce o fi. Vor bine, nu la fel. Nu poţi obliga pe nimeni să te asculte.
Ei, oricum, n-a fost chiar atât de jos, dar de la un liceu de filologie mă aşteptam să fim puşi la zid, întrebaţi, încurcaţi… Nu s-a întâmplat.
Dar văzând Bogdan că nu sunt destul de agitată a zis că mă rezolvă el. Aşa că, mergând spre o doamnă să semnăm un contract, pe o străduţă unde nici să respiri nu mai aveai loc, îl aud pe Bogdan: „N-am unde parca, treci la volan”. Şi omul lasă maşina în mijlocul drumului, iar eu… da, normal, am trecut la volan. Singura apreciere a acestui fapt e maşina în sine care merge super mişto. Nici nu mă aşteptam. Faptul că am dat vreo şapte ture de sens giratoriu n-a fost chiar ceea ce mi-am dorit de la viaţă. Pentru că, fireşte, nici eu n-am găsit loc de parcare. Cel putin cafeaua a fost bună şi localul foarte intim şi drăguţ.
Aşa am aflat şi veştile bune. Dar nu vi le spun. În primul rând că n-am chef şi în al doilea rând pentru că trebuie să văd cu ochii mei.
Acum, în lipsă de altceva, voi dansa. Da, da, ar trebui să o faceţi şi voi. Mai alungă din energiile negative şi tensiunile aiurea.
Mă rog, asta a fost chiar telefonic, dar putea la fel de bine să fie şi în inbox. Cred că va trebui să am o categorie care să se numească aşa la câte mailuri tâmpite primesc. Nuuuu, nu e cazul persoanei de faţă. Doamne, cum reuşesc eu să gafez mereu.
De fapt voiam să vă spun că s-a schimbat planul. Nu ştiu dacă voi mai fi joi la Şcoala Centrală, dar sigur voi fi miercuri la Liceul Mihai Eminescu în locul lui Răzvan Dolea. Aşadar: miercuri, ora 14:30, Liceul Mihai Eminescu. Vorbim despre fantasy, că am înţeles că literatura poliţistă nu, că prostim copiii, brrr. Right! Chiar aşa. Dar ne conformăm, ce să facem.
Vineri sunt iar în Bucureşti la USR. Chiar aş vrea pe această cale, dacă se poate, ceva mai multe detalii. Chiar şi un afiş ceva pentru a prezenta evenimentul. Domnule, Gârbea, se poate? Sau Lucia. Care doreşte 😀
Iar duminică plec la Londra pentru fix patru zile.
Ce fac acolo? Eh, o să vă spun eu. Da. E legat de cărţi. De cele poliţiste. Cum adică ce fac acolo? Treabă. Clar? Că nu se duce nimeni la distracţie. Ruşine să vă fie dacă măcar aţi gândit una ca asta.
Oana Stoica Mujea 