Plecai cu copilot la Deva si nu e Sgreader aşa cum se tot interpretează pe facebook. E altul. îi zicem L că nu contează nici cine, nici ce… important e că e. Sigur că puteam şi fără, mai ales că omul s-a plictisit în maşină. Aşa cum mă plictiseasc şi eu în dreapta, dar asta-i viaţa. Mişto, totuşi, e că am cu cine bea o cafea şi cu cine bârfi. Că altfel… cum ziceam, puteam şi singură.
Mno, acum sunt obosită. Sau băută, încă n-am stabilit cum. Da, am băut cu L, păi ce dracu’ era să facem…
A, da, sunt în Deva să-mi iau premiul. Asta trebuia să spun, dar din pricina lichiorului… deh, oamenii uită uneori ce e important. Aşadar mâine la ora 10 la Casa de Cultură, asta în cazul în care vă era dor de mine. Cu toate că am îndoieli profunde, dar şi astea or fi tot de la lichior. Important e că-mi e somn şi încă bine. Aşa că dacă sunteţi din Deva ne vedem mâine la 10 unde vă spusei. Dacă nu, mai aşteptaţi. Nu vedeţi că n-am timp? Sau sunt puţin ameţită?! Decideţi voi, io nu pot gândi.
Şi că tot vorbeam de ea, v-am spus că Ivona şi-a făcut blog, că v-am spus. Dar ce nu v-am spus e că azi pe blogul ei a vorbit despre „Indicii Anatomice”. Iată ce-a zis Ivona. Adevărul e că iar a dat-o în cuantică şi eu n-am înţeles 😀 Dar am priceput că îi sunt datoare cu un butoi de cafea. Cum de ce? Pentru că ieri la Voxpublica a vorbit şi despre cărţile mele. Vedeţi, băi, că autorii români se promovează între ei? Ce? ziceaţi că dacă suntem femei ne tragem de păr, nu? Ha!
Tot cu această ocazie măreaţă vă spun că a ieşit „A doua lună plină”. Fanii seriei ştiu clar despre ce vorbesc, aşa că nu mai insist. Dar dacă vă plac thriller-ele fantastice încercaţi-o şi pe asta. V-am spus că-i cu umor, nu omor… ba şi omor, dar cu umor 😀
Şi tot azi, că na, am fost sprintenă, m-am întâlnit cu Andra şi Răzvan (să le mai zic şi lor pe nume, că tot după id mă iau) la Curtea de Argeş. Întâlnirea s-a derulat aşa: „sunt acolo”; „eşti departe”, „păi mi-a zis un nene că în sus”, „neah, trebuie să faci stânga şi să întorci”. Păi şi ce dacă era sens unic? Am întors, da, până la prima străduţă care mi-a permis să mă duc pe sensul unic şi corect. Împuşcaţi-mă, am încălcat vreo zece reguli de circulaţie, na. Apoi am sunat şi-am zis: „păi stânga aia de m-a băgat în centru m-a dus la Biserica Domnească” – ştiu, trebuia să-mi fac o cruce – „stai acolo că venim noi… la dracu’(asta a fost în gândul Andrei).” Bine, la un moment dat, la telefon, foarte glumeaţă, Andra îmi spune: „te rog să nu ieşi din oraş”. Futu-i! 😀 Aşa am ajuns. Dar eu tot nu-mi explic cum mă pot rătăci într-un pic de oraş. A, da, şi am văzut şi Confragul când am ieşit din CA. NU ERA MĂI ROŞU, damn.
Am auzit că autorii români ar pune de-o revoltă, la modul că vor să facă ceva pentru a se promova. Să ducă o luptă comună, nu una pe cont propriu cum a fost până acum. Să ne unim minţile oameni buni şi să facem ceva împreună. Sunt zeci de lucruri pe care le-am putea încropi de nu ne-am mai crede zeii universului. Vă spun ceva, nu suntem. Fiecare o fi zeu în universul lui, dar nimic mai mult, puteţi să mă credeţi că ştiu ce vorbesc. Aşa că ce-ar fi, măcar o singură dată în viaţă, să facem şi noi ceva ca lumea. Să fim solidari şi să nu ne mai criticăm ca nişte gâşte toată ziua. Deja suntem pe echipe: crime, SFFH, Lit, etc. Ce-ar fi să fim doar „Scriitorii români”? S-ar putea să fie naşpa, că toţi vor la ciolan. Dar mai vedem.
Şi am mai auzit că în curând vom avea ceva campanii mişto la Tritonic, încă le mai gândim, dar vor fi. Şi se vor resuscita câteva nume care, din păcate, nu prea au avut parte de promovare. Aşa că trăiască autorul român. E momentul să facem ceva şi pentru el. Şi voi pentru noi.
Aşa că îi invit nominal pe următorii să preia campania Lalei (încep cu blogurile, dar ne extindem):
Ştiu că ar mai fi mulţi de strigat, dar poate-i mai strigă şi Lala. În plus, dacă voi strigaţi mai departe s-ar putea să iasă ceva. Celor care au preluat-o deja le mulţumesc.
Momentan vă semnalez trei apariţii pe bloguri, îmi e foarte greu să fac adun toate ziarele de prin ţară, aşa că dacă vreunul din ziariştii prezenţi la evenimente citeşte acest blog, îl rog să lase şi un link. Desigur, eu le-am mai găsit, dar lenea e mare. Totuşi e sâmbătă, iar eu sunt cu capul în nori. Iar Anastassia Marinescu mă aşteaptă să-i continui povestea. Şi de-ar fi doar asta. Dar până mâine seară vreau să scriu şi o piesă de teatru. Păi nu?
Aşa o fi o zi normală? Aşa o fi, cine să-şi mai aducă aminte la cât timp a lipsit de acasă? Până nici pisica nu mă mai recunoaşte, se uită câş la mine, si uneori face: „mauuuu?!”. Mă rog, n-am priceput ce mă întreabă, dar întreabă ea (el de fapt) ceva.
Aşadar liniştită acasă. Şi culmea… suspans… m-am trezit la opt şi am plecat la sală. Unde, desigur, mai mult am băut cafea, ţinând cont că n-am mai trecut pe acolo de o lună şi că îmi era teamă că mâine voi merge în mâini (dar şi pentru că instructorul e super simpatic şi nebun, ca mine, şi preferăm să ne hlizim decât să muncim 😀 ). Dar nu vă lăsaţi păcăliţi că am şi alergat… pe bandă şi am mai făcut şi alte treburi. După care am mai băut o cafea la spălătorie şi alta la Mall. Şi o să mai beau una diseară, vedeţi aici de ce. A, şi probabil că apoi o să merg în vizită şi o să mai beau o cafea. Aşa că mâine dimineaţă să nu mă întrebe nimeni de ce sunt isterică 😀
Şi apoi, ohooo, am fost la Carrefour, cred că nici acolo n-am mai fost de o lună. Iată că s-a trezit gospodina din mine. Mişto e că n-a verificat nimeni frigiderul aseară. Putea la fel de bine să fie plin. Abia când am ajuns la Carrefour mi-am dat seama că nu ştiu cum arată frigiderul meu. Aşa că am cumpărat mai puţine. Printre care şi un cd, ba nu, trei la ofertă, cu şlagăre. Va trebui să mai cumpăr şi pentru Darius unul, trei adică, că măcar la muzică ne potrivim şi noi. Că în rest… O să ţi-l trimit de ziua ta 😛 (dacă îmi amintesc când e).
Sigur, cd-urile nu sunt de mâncare. Oricum, ajunsă acasă am constatat că frigiderul, aşa cum bănuiam, era gol. Acum nu mai e. Cred că se simte împlinit şi el.
Şi dacă tot vine weekend-ul, trebuie să vă spun că a început, aşa cum era şi normal, să mă obsedeze melodia de mai jos.
Iar spre final vă spun că reîncepe concursul de proză, poezie, dramaturgie, etc, susţinut de Lucia&Co. Vedeţi şi voi despre ce e vorba.
P.S: Era să uit că totuşi Bogdan a reuşit să mă isterizeze azi 😀
Oana Stoica Mujea 