Nimic de duminică

O melodie şi o carte de citi. Restul e doar politică 😀

P.S: Îl urăsc pe Darius! Să nu zică că nu i-o spun şi public.

Reclame

Poţi citi un dicţionar?

002_a            apocalipse_apocrife

 

Cartea-Soarelui-Nou-Umbra-Tortionarului-Volumul-1-poza-t-D-n-4-3617              Dictionar_de_simboluri

 

f26486-P-Masson-Oursel-India-antica-si-civilizatia-indiana             Morti-cu-totii-poza-t-D-n-4-3623

 

Romeo-si-Julieta-poza-t-D-n-IMG_4298_exposure_resize_3

 

Poţi. Ştiu, ştiu, trebuie studiat, analizat etc, etc, dar eu l-am citit. Da, aşa cum citeşti un roman. Şi da, am reţinut câte ceva cu toate că nu mi-am propus neapărat. Dar nu vă ambalaţi, e un dicţionar de simboluri şi e interesant pentru că te duce pe tărâmul basmului şi se leagă de vechi legende şi din astea. Bine, recunosc, poate că n-ar fi trebuit să-l citesc ca pe o carte, dar asta-i viaţa, nu mă pot abţine.

Cum am terminat „Istorii pierdute” a lui Joel Levy şi „Apocalipse apocrife ale Noului Testament”, cu toate că aveam un Larson în aşteptare – de care nu vreau să mă apuc pentru că apoi voi plânge că s-a terminat – şi cartea aia cu monedele; tot am dat o tură prin librării. Cu ce m-am ales?

Să încep cu „Jurnalul Diavolului”. Hei, e foarte amuzantă şi cretină cartea, dar asta e. Mă consolez cu „India antică şi civilizaţia indiană”, căreia îi va urma „Alexandru Macedon” de Weigall. Pe asta nu ştiu de ce am luat-o. Chiar nu văd ce informaţii mi-ar mai putea oferi, dar totuşi nu strică să îmi reamintesc. Cum sunt în căutare de Shakespeare, cu toate că am o ediţie veche şi cartonată cu toate dramele, nu mă pot abţine, aşa că dacă tot am găsit am cumpărat „Romeo şi Julieta” şi „Macbeth”. Mă rog, nu cred că în ediţie nouă s-a schimbat piesa, dar e cu piticii pe creier.

Ca să nu mă dezic am luat şi două fantasy, adică volumul 7 din „Vampirii sudului” mai precis „ Morţi cu toţii” şi „Umbra torţionarului” a lui Wolfe. Ca să nu vă mai spun de un teanc de cărţi semnate George Arion, dar pe astea le-am primit, aşa că simţeam nevoia să cheltui şi eu pe ceva.

Acum mă delectez cu acea carte cretinuţă numită „Jurnalul Diavolului”. Cretinuţă, cretinuţă, dar te face să zâmbeşti. Cu toate că nu îşi merită banii şi reclama. Sigur că voi continua cu India salivând după „Vampirii sudului”. Dar e ca şi la Larson, nu vreau să mă apuc de ea şi apoi să plâng că s-a terminat. Mai întâi istoria, apoi nebuneala.

A, da, bine, recunosc, scriu, dar nu vă spun ce 😀

A, da, şi am mai primit o carte groasă, foarte groasă, să îi zicem un DEX, dar de fapt e o poveste despre Graal. Mă rog, nu prea m-a pasionat pe mine niciodată Graal-ul, adică mi se pare o legendă stupidiţă. Mai mult m-ar interesa Templul lui Solomon. Mă rog, pe teritoriul musulman e greu să pătrunzi fără să îţi iei o bastârcă, dar să mai ai şi pretenţia să ridici un alt Templu… ei da, dacă s-ar întâmpla asta chiar ar creea un al treilea război mondial. Dar cum nu se va întâmpla, măcar marile descoperiri de la Templu ar trebui adunate şi puse într-o carte. Sau or fi şi nu m-am prins eu?

Până una alta am ce citi şi cu ce îmi pierde timpul. Şi nu, încă n-am chef de blog, chiar nu vedeţi câta teancul de cărţi am?  

De citit tot nu mă las

Trebuie să vă spun că nu mai ştiu nici eu ce gen citesc. Când am plecat la Satu Mare, în sala de aşteptare şi în avion, am reuşit să dau gata cei „Nouă prinţi din Amber”. Sigur, abia aşteptam să citesc continuarea, mai ales că am toate cele zece cărţi ale seriei, dar mno. M-am luat cu „Indicii anatomice”. A fost o surpriză chiar şi pentru mine că am reuşit să o citesc. Nu vă mint, nu prea mai am chef să-mi citesc propriile cărţi după ce trec prin manuscris de câteva ori. Dar asta mi-a plăcut 😀 Parcă n-aş fi scris-o eu. Doamneeee, înnebunesc!

Acum citesc… da, citesc, teribilă cartea asta. Cum ce carte? „Esenţa răului”, evident. Diabolică de-a dreptul, fără a recurge la imagini scarry. Dacă o veţi citi.. bine, te învaţă cum să-ţi omori soţul sau soţia fără să îşi dea nimeni seama. Credeţi-mă, în România nu s-ar prinde nici dracu’. Garantez!

De asemenea, trebuie să vă anunţ, pe voi, iubitorii de vampiri, că a mai apărut o carte din seria „Vampirii sudului” şi anume „Categoric moartă”. Dap, am aflat şi eu întâmplător, căutând de nebună Shakespeare. Ăştia în librării nu au decât poveşti după operele lui, nu şi piesele de teatru. Iar la mama ajung mai greu să-i fur cartea 😀

După „Esenţa răului” oi mai apuca şi eu să mă delectez cu Amberul sau, de ce nu, cu Larsson, că n-am apucat să citesc şi cel de-al doilea roman. Deja îmi e groază când văd câte cărţi mă aşteaptă şi eu pierd timpul. Ei bine, o fi timp pentru toate, dacă nu, nu. Şi, ca drept dovadă că sunt nebună, azi mi-am mai luat vreo zece cărţi.

Aaa, azi, în librăria din centru, nu Eminescu, Casa cărţii, am văzut un stand mişto al Tritonicului, rotativ. Toate cărţile lor sunt acolo. Mişto.

Zilele astea nu am prea multe de spus, aşa că vă las să citiţi, poate descoperiţi ceva interesant şi îmi semnalaţi şi mie.

Culta leapşă

Eram datoare cu o leapşă la Lucia. Aşa că iată-mă:

 

– Ce autor apare cel mai des la tine în bibliotecă? Din ce carte ai mai multe exemplare ?

 

Cărţile poliţiste sunt mai dese, pentru că autorii de gen se axează pe un personaj şi scriu despre el până se plictisesc. Dar ca să rămân la subiect: Simenon, Doyle şi Aghata Christie

 

– De ce personaj de ficţiune eşti sau ai fost amorezat(ă) în secret?

 

Uh, nu mă amorezez de personajele de ficţiune, chiar dacă îmi plac personajele picioarele mele sunt destul de bine înfipte în pământ.

 

– Ce carte ai citit cel mai des ?

 

„Crimă şi pedeapsă”, chiar şi acum aş lua-o de la capăt, dar nu prea mă lasă maldărul de cărţi de la căpătâiul meu.

 

– Care era cartea ta preferată la 10 ani ?

 

Asta o ştiu 😀 „Hoaţă de copii” a lui Adolphe D. Ennery

 

– Care a fost cea mai proastă carte citită anul trecut ?

 

Nu există cărţi proaste doar stiluri diferite.

 

– Care a fost cea mai bună carte citită anul trecut ?

 

„Cu sânge rece şi albastru” a Ivonei Boitan

 

– Cine crezi cã ar trebui sã câştige premiul Nobel pentru literaturã ?

 

Eu, eu şi iarăşi eu.

 

– Ce carte ţi-ar plăcea sa vezi ecranizată ?

 

Nici una.

 

– Descrie visul cel mai straniu care să fi inclus un scriitor, o carte sau un personaj literar ?

 

N-am avut aşa ceva.

 

– Care e cartea cea mai puţin cultă pe care ai citit-o ca adult ?

 

Există aşa ceva?

 

– Care e cartea cea mai dificilă pe care ai citit-o ?

 

„În căutarea timpului pierdut”, am citit-o de vreo trei ori până am înţeles-o.

 

–         Preferi autorii francezi sau ruşi ?

 

Şi, şi… cu precădere ruşii

 

– Shakespeare, Milton, sau Chaucer ?

 

Shakespeare

 

– Ce te deranjează cel mai mult în activitatea lecturii ?

 

Pisica.

 

– Care e romanul tău favorit ?

 

Nu cred că pot avea un roman favorit. Îmi plac prea multe pentru a mă opri la unul singur.

 

– Joci ceva ?

 

Whist.

 

– Povestiri scurte, schiţe ?

 

Da, orice.

 

– Non-ficţiune ?

 

Da.

 

– Ce scriitor crezi că este supraevaluat ?

 

Ei, sunt destui.

 

– Ce carte ţi-ai lua pe o insulă pustie ?

 

„Război şi pace” că-i mai groasă.

 

– Şi… acum ce citeşti ?

 

Acum citesc cam cinci cărţi: Gargantua si Pantagruel – Rabelais; Hanul Zburător; Eric – Pratchett (la asta râd mult de tot), şi două poliţiste ale căror titluri nu le reţin pentru că sunt în franceză. Le-am început pe ambele. Deseară vom vedea care din cele cinci învinge 😀

 

Bun, Teo, te rog să mă scapi de leapşa asta. Hai, e şi rândul tău. Omu’ şi tu, doar nu stai degeaba. Vania, te rog, nu mă scoate din minţi… şi ajunge 😛