Marțea cu trei ceasuri…

… bune sau rele 😀 Nu contează că e marți sau miercuri, dar s-a schimbat schimbarea. Nu e de rău, dar trebuie să vă anunț. Deja știți că o serie de mini-romane polițiste și tot o asemenea de mini-romane fantasy vor ieși și deja ies cu Evenimentul Zilei, datorită Simonei Ionescu și lui Virgil Munteanu. V-am mai spus. Cred că o spun săptămânal. Dar… primele trei cărți au apărut miercurea, din două în două săptămâni, unii dintre voi s-au obișnuit așa și e normal, dar acum s-a schimbat schimbarea. Următoarea carte din seria crime va ieși marți 3 decembrie. Are titlul „Lista neagră” și e după o idee a Luciei Verona. N-am ce face, dacă cineva îmi dă o idee eu spun că nu sunt perfectă și uneori rămân și eu fără. Cealaltă, la care scriu acum de zor, se numește „Jurnalul unui asasin” și e după ideea mea. Următoarele trei sunt după ideile Emei. Asta e, problema ideilor, apoi vom mai vedea cine mai dă idei și cine nu. Cu toate că, între timp, am mai cules vreo două. 

Cele fantasy deja au câteva forme. Cel puțin trei cărți știu cum vor fi și de ce 😀 Da, am logoree. Ideea e următoarea: mați 3 decembrie apare următoarea carte cu Evenimentul zilei. Atât!

Ce ar trebui să mai citiți!

Un articol despre „Alibiul Perfect” și încă unul scris în revista „Luceafărul” despre Asociația Scriitorilor de Crime din România. Mulțumesc! 

E greu când te îndrăgostești de personaje

Vă spuneam eu ieri că îmi e dor de el. Da, e un personaj. Mi s-a mai întâmplat asta și în ultima carte cu Iolanda – nu vă spun care e personajul, pentru că o să apară din nou și nu vreau să mă judecați 😀 – Dar e greu. Când începi să te îndrăgostești de câte un personaj începe să-ți fie dor de el, începi să vrei să fie real. Începi să-l dorești de parcă ar fi parte din viața ta. Îl vreau? Înțelegeți asta? El e alesul. Da, sunt dusă cu pluta dar asta sunt, alta nu mai aveți de unde. Viața e greu. Dar am terminat cartea a treia. Asta mă bucură. A plecat deja la corectat, iar eu mă gândesc serios la a patra pentru că nu știu exact TV sau Radio? Dar mâine citesc Lucia Verona și îmi revin eu, o să știu și ce trebuie să scriu. 

 

3,9 lei carte+ziar

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Când veștile proaste te asaltă, când lumea pare să-ți facă în ciudă, când ai capul plin de probleme și nu mai știi în ce parte s-o apuci, mai apar oameni, gesturi frumoase, impresionante. Îți dai seama că mai există, culmea, oameni care nu au nici o obligație față de tine (și iar nu mă refer la amărâții mei de prieteni care mi-au fost mereu alături) și cu toate astea te susțin și le pasă. E îmbucurător. Și apoi iată, singurul om care și-a ținut cuvântul. De fapt e prea mult spus, pentru că nu mi-a promis nimic, dar a făcut totul. Mulțumesc Simona Ionescu, nu o să am niciodată suficiente cuvinte sau gesturi pentru a arăta adevărata mulțumire. Dar tu știi mai bine…

Bucuria mea, după pisoi 🙂 , cărțile acestea. E o serie de douăsprezece cărți polițiste cu aceleași personaje, dar pot fi citite independent. Apoi urmează o serie de douăsprezece cărți fantasy pe același principiu. Între serii s-ar putea să aveți o surpriză de proporții, dar s-ar putea, pentru că nu știu dacă cealaltă autoare va fi în stare să facă ce și-a propus, dar vă spun că oricum ar fi e de bine. 

Dacă mai voiați să scriu și să mă citiți în următorul an aveți de unde. Evenimentul Zilei și eu. Împreună cu un proiect frumos, un proiect care a adus o rază de soare pe strada mea. Fiți alături de mine și de EVZ, măcar din două în două săptămâni dacă nu zilnic. Sper să mă ridic la nivelul așteptărilor. Mulțumesc tuturor celor care m-au susținut. Le mulțumesc și celor care mă vor susține. Poate că viața nu e chiar atât de rea. 🙂

Simona Ionescu, Virgil Munteanu și Evenimentul Zilei au făcut să fie posibil

Da, Simona Ionescu a fost prima care mi-a propus. V-am mai spus că nu știu să cer ajutorul, dar atunci, în ziua aceea, cu disperare și nebunie am contactat-o pe Simona. Surpriza a fost să-și întindă mâna spre mine. Și așa, o întreagă echipă a ziarului Evenimentul Zilei mi-a întins mâna. Nu mă așteptam să fie o echipă atât de bine închegată și atât de muncitoare. Iar Virgil Munteanu un domn desăvârșit. Nu are rost să vă mai povestesc despre Vivianda, Lucian Călărașu și Andreea. Fiecare dintre ei m-au ajutat să mă regăsesc și mi-au dat imbolduri după imbolduri. Pentru asta veșnice mulțumiri. O echipă extraordinară.

Și da, va fi o serie de polițiste de douăsprezece cărți. Cartea e foarte ieftină, așa că merită să o cumpărați. Personajele sunt Simona, Laurențiu și… surpriză, Victor Blid. O să înțelegeți de ce nu și Iolanda Știreanu. Puteți cumpăra cărțile în ce ordine doriți voi. Personajele se păstrează, crimele se finalizează la sfârșitul fiecărei cărți. În fiecare carte, pentru cei care n-au luat-o pe prima se vor explica din nou rolurile personajelor și tot ceea ce mai trebuie să știți pentru a nu simți că a-ți fi pierdut ceva.

Așa că pe 9 Octombrie dați năvală, cumpărați Evenimentul Zilei și cartea. Vă asigur că veți avea partea și de surprize: lansări, dansuri și alte nebunii. Dar toate astea o să vi le spun atunci când va fi cazul, până atunci…

Mai şi lansăm

A scris multă lumea, s-a povestit, s-a spus, s-a, s-a… Nu mai am nici răbdarea necesară de-a da linkurile.  Sunt toate pe facebook în grupul „Sărutul Morţii”. Dar să vă povestesc şi eu…

Sărutul Morţii a avut prima lansare la Piteşti – vă anunţ mâine când e cea de la Curtea de Argeş -. Lume multă, câtă frunză, câtă iarbă s-a adunat la Librăria Mea – ceainăria de pe strada Crinului -. Dar pe lângă lume multă şi bună au fost, în afară de mine şi Andra şi patru dintre cei mai mari autori de crime: Lucia Verona, George Arion, Monica Ramirez şi Bogdan Hrib. Ivona Boitan ar fi ajuns şi ea, dar nu s-a mai putut, dar noi ştim că a fost acolo.

Mulţumiri speciale se îndreaptă spre Candice Luana Dragotă şi Simona Ionescu care au venit direct de la Bucureşti pierzându-se puţin prin labirintul piteştean.

Dar a fost o lansare mişto. În aburi de ceai şi cafea lumea s-a strâns. Am vorbit, am avut chiar şi dialog – prea mult şi fără rost pe alocuri – şi am râs pe săturate.

Cred că de mult n-a mai fost o acţiune atât de mişto la Piteşti cu atâţia bucureşteni la prezidiu 😀

Am prezentat fiecare ce am putut şi ne-am văzut de ale noastre. Am şi vândut, am dat şi autografe. Mai mult găsiţi pe la alţii, cum spuneam sunt şi prea obosită şi fără inspiraţie pentru a bate pasul pe loc. Aşa că vă las cu câteva poze şi cu o oarecare promisiune că voi reveni asupra subiectului. Bine, nu sunt convinsă că se va întâmpla, dar vom vedea.

http://www.simonaionescu.ro/?p=3694

http://can-gurul.blogspot.com/2011/05/lansare-de-carte-thriller.html

http://geocer.ro/2011/05/oana-pistolara-si-arion-nostalgicul.html

http://adapavel.wordpress.com/2011/05/06/libraria-mea/

http://emapirciu.blogspot.com/2011/05/lansare-de-lansare.html

http://enache.biz/2011/05/07/sarutul-mortii/

http://www.ziarulargesul.ro/index.php/cultura/oana-stoica-mujea-a-treia-carte-politista.html

http://www.curier.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=22409&Itemid=377

http://ralucanicula.blogspot.com/2011/05/s-lansat-sarutul-mortii.html

http://www.epitesti.ro/stiri/stiri/oana-mujea-si-a-dezvaluitsarutul-mortii.html

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mulţumiri speciale Foto Club Trivale!

 

 

 

Eu nu mai înţeleg nimic…

Ieri, câţiva membrii ai juriului, stimabili, desigur, s-au întâlnit, alături de iniţiatoarea concursului Blog de Blog cu Corina Creţu. Să mai stăm şi noi la o bârfă, la o vorbă. Logic, dintre fete – eu, Lucia, Simona şi Corina – nu putea lipsi George Şerban – imaginaţi-vă voi că l-aş fi strigat ca pe Florin Călinescu.

Între o mie de subiecte documentate, bine puse la punct şi serioase, mai apare unul. Adică, cu mare bucurie, GS ne întreabă dacă am văzut „Crima de la Cernavodă”. Eu cu Lucia, din lumea AXN-ului, eram pe lângă. Aşa că GS ne povesteşte.

Iată ce am înţeles eu – nu am citit ziarele şi n-am urmărit ştirile – cu un unic neuron.

Am aflat aşa că el şi ea, căsătoriţi, au probleme. El suspect de cancer – mama zice că de aia are şi ea şi nu e cancer – prietenul lui cel mai bun – folosesc exprimarea GS-eană – se cere la ea. Ea acceptă. El află. Eu vor să divorţeze, dar nu prea vor aşa că decid să se sinucidă împreună. Zis şi făcut. Îl iau pe fratele ei de 14 ani drept martor. – Nu înţeleg, în ziua de azi ca să te sinucizi legal ai nevoie de martor? – Ambii se duc la gârlă, gârla rece. Ea zice ceva de genul e al dracului de frig, nu mă pot sinucide decent în condiţiile astea. Vrei să mor îngheţată? Deci ea se răzgândeşte. El, om serios, cu mintea acolo unde trebuie, zice, neah, ai zis, o faci. Aşa că, văzând că ea e cam friguroasă decide s-o ajute şi o sinucide el. Între timp, prietenul lui cel mai bun, ăla de s-a cerut la nevasta friguroasă se duce şi îi omoară pe părinţii ei. Nu de alta, dar aşa sunt prietenii buni, nu împart numai neveste, ci şi crime. Bun. N-am înţeles de ce. Partea cu părinţii n-am înţeles-o, ca să nu avem discuţii. Acum, omul, adică prietenul, furios, bagă de treizeci de ori cuţitul în fiecare părinte, doi la număr. Cică şi-a ieşit un pic de fire. Adică cam de 60 de ori. Din alte surse aflu că prietenul, după ce-a comis dubla crimă s-a dus acasă la el – de ce nu ştiu – şi apoi s-a întors la morţi şi i-a pitit în nişte covoare. Pe unul l-a băgat sub pat, iar pe celălalt în dulap. – Adică i-a ascuns bine 😉 –

Acum, sursele mele îmi zic că, de fapt, ea nu avea nici o aventură cu prietenul, dar că ea era înfiată şi ea şi alţi doi sau trei.

Scuze, deja m-aţi pierdut. Iar sinucigaşul principal nu s-a sinucis de fapt, doar a dispărut. Iar fratele care nu îi era frate…

Blog de Blog

Majoritatea cunosc, dar unii poate au aterizat mai de curând, aşa că vă informez eu. La începutul fiecărui an Lucia Verona, dramaturgul nostru bloggeristic, organizează concursul Blog de Blog, unde voi propuneţi şi juriul votează, cât poate el de subiectiv. – Uneori merge şi cu bani, să ştiţi. Vă spun asta pentru că fac parte din juriu. Nu vă înghesuiţi toţi la Adrian Năstase că mai sunt şi eu, da? – Pe lângă faptul că e distractiv avem şi ocazia să înmânăm premii şi să ne cunoaştem personal. Ba chiar am de gând să dau şi eu un premiu, dar asta după ce vorbesc mâine cu Lucia.

Ca să vă spun cum stă treaba: Juriul îl vedeţi aici. Nu de alta, dar să mituiţi bine. Atenţie, nu accept argint sau alte tinichele, numai de la aur în sus, ştiţi că sunt alergică. Aşa, ziceam? A, da, juriul. Ohooo, aveţi ceva de mituit. Şi cel mai frică îmi e de George Şerban pentru că mereu vrea şi partea mea. Eu nu-l pot înţelege. Pe cuvânt de pionier. Şi toate astea după ce am stabilit că ne oligarhizăm. Aşa sunt în general bărbaţii, se dau prieteni până îţi fură şi cămaşa după tine. Ăăă… da, vorbeam despre altceva – cred că a intrat Lala peste mine.

Aşadar, până luni, 10, aveţi posibilitatea de-a propune categoriile fix aici. Normal, ţinând cont că e criză şi categoriile vor fi cu 25% mai puţine. Ştiu, e nedrept. Dar vorbiţi la Cotroceni.

Ca şi anul trecut, probabil, iar ne vom bate – juriul adică – pe câştigători. Iar vom avea chestii de genul: „Dacă nu câştigă cutare la categoria cutare o chem pe Iolanda”. Acum o chem pe Anastassia, na!

Am zis că va fi subiectiv? Nu de alta, dar n-am chef de ţipete că nu-i corect. Am o veste pentru voi: viaţa nu-i corectă! Aşa că va trebui să acceptaţi deciziile juriului. Fie că vă place, fie că nu.

Bun, v-am spus, acum mă duc la treabă că am ceva. Ne auzim în curând cu alte poveşti.