Arhive pe etichete: „Somalia mon amour
Având prea multe anunţuri de făcut…
Da, din păcate sau din fericire lucrurile s-au cam aglomerat şi am cam multe anunţuri de făcut. Diseară urmează altul, aşa că luaţi aminte la astea două că până mâine seară când oi mai posta, veţi avea la ce vă gândi. Ori ba. Cum doriţi.
Aşadar şi prin urmare, dragi tovarăşi şi prieteni, mâine la ora 12:30 la Craiova şi anume la Gaudeamus (sper că am zis bine), o puteţi vedea pe Stela Popa. Stela îşi va lansa sau relansa „100 de zile” după care va da autografe în stânga şi în dreapta.
Tot mâine, tot la Craiova, tot la Gaudeamus, de data asta la ora 16 Crime Scene are o prezentare, alături de „Indicii anatomice” şi „Somalia, mon amour” adică eu şi Bogdan Hrib. Şi noi vom da autografe de ni le-o cere cineva. De nu, asta e, ne vom resemna tăcuţi şi gânditori la o cafea. Trist! 😦
Tot mâine, dar online, vă rog să urmăriţi cu atenţie blogul Luciei Verona de la ora 22. Se vor întâmpla chestii şi vă privesc şi pe voi.
Am terminat cu joi. Trecem la vineri.
Vineri eu NU! Pentru că îs plecată din nou şi iar. Ca de obicei. Dar în Piteşti se petrece ceva şi anume lansarea volumului de poezie „Iubirea e pe 14 februarie”. Volum coordonat de Andrei Ruse. Veţi avea ocazia să citiţi foarte mulţi poeţi contemporani. Şi, din câte am înţeles, volumul a fost primit cu destul entuziasm prin ţărişoara noastră. Ceea ce e foarte bine pentru poezia secolului nostru. S-o mai dezamorţi. Lansarea va avea loc vineri, după cum spuneam, la ora 11 la Centrul Cultural Piteşti. Am înţeles că au o sală demenţială. Eu o ştiu dinainte de-a fi fost renovată, aşa că nu pot decât să cred că e demenţială şi n-am nici un motiv pentru care n-aş putea crede asta.
Şi tot din câte am înţeles Dumis se ocupă de treabă (oare?!), asta aşa, să fiu un pic răutăcioasă 😀
Oricum, dacă sunteţi prin preajmă ar fi bine să daţi o fugă. Sunt sigură că Ruse nu va veni singur. Mai aveţi şi voi ocazia să cunoaşteţi ceva poeţi şi să staţi de vorbă cu ei. Cu siguranţă va fi altceva decât lansările obişnuite din Piteşti. Dacă o să am timp o să trec şi eu cinci minute, dar asta rămâne de văzut. Trebuie să mă încadrez într-un timp pentru a ajunge în altă parte unde se pune la cale o conspiraţie mondială. Vă voi spune şi despre asta imediat ce semnez 😉
Aşa că, dragilor, ultimele două zile ale săptămânii sunt pline de evenimente. Şi staţi aproape, diseară vă mai anunţ câteva 😀
Vineri
Pentru unii mâine, dar pentru cei mai mulţi azi.
Să zicem azi.
Azi mă veţi găsi şi pe mine dând din coadă pe la Gaudeamus. Pentru a mă da mare, evident. Că în rest sunt vai mama mea. Autor prost, fire complicată, de rahat în general. Dar asta se ştie 😉 Dar voi fi şi eu acolo, lângă George Arion şi Morogani. Voi zâmbi şi primului copil pe care-l voi vedea îi voi da un pumn în gură.
Doamne, am luat-o razna.
Revenim.
Mâine la ora 17:30, după cum am trâmbiţat atât, voi fi la Gaudeamus, alături de George Arion şi soţii Morogan veniţi tocmai din Suedia pentru a ne prezenta romanul lor „Plăceri nevinovate”. Dar asta nu e tot. Crimescene Publishing, adică editură susţinută de Flacăra şi Tritonic, împlineşte un anişor de existenţă. Sigur că se acceptă cadouri, puteţi veni şi cu suzete, scutece (de bună calitate), dar şi oliţe, pentru că la un anişor editura stă în picioare, să ne fie clar 😀
Marea surpriză…………………….
…………………………………………..
…………………………………………..
Imaginile spun totul, iar eu sunt atât de încântată de parcă le-aş fi scris eu 😆
………………………………………….
Pe seară, cel mai probabil, o cină în companie selectă. Dacă nu mă consolez cu un somn bun 😀
Dar după vineri urmează sâmbătă. Iar sâmbătă alături de Silvanna voi relansa Regina Elfă. Asta se va întâmpla în jurul orei 13:30, pentru că înaintea mea, şi aşa e corect, va lansa Liviu Radu alături de Michael Hăulică „O după-amiază cu bere şi zâne”. Nu sună fabulos? 😀
Pe la ora 15, aşa cum vi s-a spus deja se lansează albumul coordonat de Andreea Marin Bănică „Preţuieşte viaţa”. Iar la ora 17, normal, va fi lansarea romanului „Somalia, mon amour”. Ştiu sigur că unul din invitaţi este Bogdan Teodorescu. Se vehicula şi numele lui Radu Tudor, dar nu spun mai mult că iar îmi iau bătaie 😀
Altceva n-ar mai fi de spus decât că de voi avea timp voi scrie, dacă nu cei ce sunteţi prieteni pe facebook cu mine sau mă urmăriţi pe twitter veţi fi ţinuţi la curent – fără volţi.
Mini-laptopul e cu mine, la fel şi abonamentul de net de la orange. Aşa că ne auzim dacă nu va face multe figuri conexiunea, iar eu nu mă voi distra prea bine 😀
Vă aştept! Autografele sunt gratis 😆
Uitaţi-vă în ochii mei
A, nu-i vedeţi? Nu-i bai. Vă explic eu, sunt verzi. Dar nu culoarea conta, ci profunzimea. Care profunzime? Exact, care?
Mă uimesc şi eu pe mine, iar lumea ţine neapărat să mă debusoleze. Să vă explic, avem tabere. Tabere care mă privesc, că altfel nu aş fi atât de debusolată. Dar asta îmi arată şi cât de diferiţi sunt oamenii şi cum fiecare carte îşi găseşte publicul ei.
Dar mai întâi vă arăt topul cărţilor Tritonic făcut de Maria. Ieri, pe facebook, Mihai, vecinul meu, spunea că ar vrea totuşi să scriu fantasy, că lui îi place mai mult. Mai e un nene, Marian se numeşte şi tot aşa îl strigă. Şi el tot cu elfii. Bun. Mai sunt câţiva care spun că Indiciile sunt ok, dar Elfa e wow. Dacă ar fi să întreb pe altcineva ar spune exact pe dos, ba chiar ar nega existenţa ambelor cărţi. No, atunci eu ce să mai cred:
1 Că scriu mai bine poliţiste
2 Că scriu mai bine fantasy
3 Că scriu bine ambele genuri
4 Că nu scriu deloc bine şi doar mă dau mare pe net.
Da, puteţi răspunde la commenturi cu 1,2,3,4. A, cred că mai era şi varianta 5.
5 Merge, dar nu e grozav.
Bine, acum că am lămurit-o pe asta, mă rog, n-am lămurit-o, că încă sunt debusolată, dar ce mai contează? Ideea e că putem trece mai departe.
Tocmai am terminat cu somalezii. Deci puteţi citi şi voi. Nu, n-am făcut mişto de Bogdan, pentru că acolo încerc să fiu cât de cât serioasă. Dar nu va scăpa 😀
Ideea ideilor era că vine târgul Gaudeamus, iar eu mi-am luat în primire programul care urmează a fi:
Vineri, 27 ale lunii în curs, ora 17:30, Crime Scene face o dublă, triplă, multiplă, lansare. Ţinând cont că se împlineşte un an de când Crime Scene e pe piaţă, se va sărbători. Dar nu e singurul motiv de sărbătoare. Românii noştri suedezi (da, am scris bine), adică Viorica şi Teodor Morogan vin să fie alături de noi, dar şi pentru a vorbi de romanul lor poliţist „Plăceri nevinovate”. Apoi urmează cina cu George Arion.
Sâmbătă, 28 tot ale lunii curente, ora 13, Tritonic Junior prezintă „Regina elfă”. Da, ştiu, am zis că nu o voi lansa, dar am fost obligată şi chiar nu vreau să o fac 😦 Dar cică sunt neprofesionistă. Asta-i viaţa.
Despre celelalte vă voi spune atunci când o să am o listă completă.
Cred că am uitat să menţionez că Iulia Cioară e noul PR şef al editurii.
O, da, şi n-am mai găsit niciunde Adevărul de Seară. Dacă cineva îl are, vă rog să mi-l aduceţi şi mie mâine. Adică aţi priceput la cine fac referire 😀
Ok, by.
Mă bat pisicile
Nu vorbesc despre vreo pisică reală, ci despre căutările din google. Dumnezeule mare, 48 căutări pisici, 34 „io”. În fiecare zi de vreo două săptămâni îmi iau bătaie la greu din pricina pisicilor. Sigur, Piţi e mulţumit. Acum se simte vedetă şi stă ca şarla nesimţită pe acvariu. Dar adevărul e că e puţin supărat, pentru că azi a făcut puf 😦
Ăla a fost prologul. Aşadar, azi am dat un interviu pentru „Adevărul de seară”. Mi s-a părut foarte profesionistă Patricia, adică ziarista. Se vede că îşi face meseria cu plăcere. În plus e foarte plăcută. Nu ai motive de stinghereală în preajma ei. Ceea ce e foarte bine. Şi am aflat că a fost colegă cu Raluca. Dar am pomenit de Raluca cu un scop. Şi anume acest scop. Da, vă duceţi şi vedeţi 😀
Nu îi mai mulţumesc public, gata, o fac vineri între… câţi ochi or fi 😉
A, da, să nu uitaţi mâine să luaţi „Adevărul de seară”, domni piteşteni. Ok? Altfel vă alerg.
Dacă vă interesează poveştile cu oase, mai ales când se presupune că oasele îi aparţin lui Iisus, vă rog poftiţi. Nu, nu e o poveste religioasă, ci una atropologică. Iar partea de antropologie e foarte mişto explicată.
Că tot sunt la cărţi – poate îmi aminteşte şi mie mâine cineva să vă spun despre politică – trebuie să vă spun că azi noapte am început „Somalia, mon amour”.
Nu, n-am vrut să o citesc. Eu îs sinceră, iar lui Bogdan i-am spus drept în ochii lui kaki: „Nu îmi plac thriller-ele geopolitice”. Sanchi, n-am citit nici unul, dar am presupus eu aşa. V-am spus să nu mai presupuneţi. Aşa că stăteam cu romanul în mână şi mă văitam la Xreder că Bogdan m-a obligat – m-a ameninţat – să citesc cartea. Văzându-mă Xreder atât de amărâtă zice: „O citesc eu, mă, şi ţi-o povestesc”. Imediat m-am debarasat de Somalia, jur. Dar când X a început să mârâie: „Wow, ce mişto” şi a ţinut-o aşa vreo zece minute, m-a convins. Oricum, rău a făcut Bogdan că a vrut să afle părerea mea. Cunoscându-l, aşa cum o cunosc şi pe Sofia – nu scriitoare, chiar dacă ştiu cine e, ci întruparea – n-am cum să mă abţin. Desigur, publicul larg va crede că totul e ficţiune. Dar eu ştiu, şi va fi foarteeeeeeeee amuzant. Cât mişto o să fac. A, am început de azi 😀 În rest, ca subiect, culmea e că nu m-au plictisit nici comunicatele de presă. Cu toate că eu am zis că peste alea voi sări. Dar n-am sărit. Până acum chiar mi-a plăcut. Desigur, detaliile reale le ţin pentru mine. Cu toate că Bogdan mă enervează, am ochii verzi, nu negri. Şi cică ştia. Puha… Şi pe baza acestei cărţi va trebui să am o discuţie serioasă cu el. Aşa, deci, da? Lasă, ştii tu despre ce e vorba. Spui tot sau te tai.
În plus, visul meu de o viaţă se va concretiza, în sfârşit. Voi scrie o carte în colaborare. Nu vă dau de acum detaliile, dar o să spun tot când va veni vremea. Şi nu veţi avea de aşteptat mai mult de trei sau patru luni. Bine, pot să vă spun că „Amurg” se întoarce, în variantă jumate britanică, jumate românească 😀 Sunt happy 😀
Şi da, sunt isterică. Nu ştiu de ce, dar sunt.
P.S: Totuşi, să-mi aduceţi aminte că mâine e zi de politică. Plzzzz!!! 😆
Să mai şi citim, în puii mei
Ei bine, da, ajunsesem şi eu la performanţa de o carte pe zi, s-a dus dracului. Păi cum să nu se ducă când Tritonicii mă chinuie în aşa hal 😀 Şi staţi, nu s-a terminat. Pe data de cinci s-ar putea să o iau iar la picior, vă spun eu mâine mai multe de mi s-o „revela”. (Cam naşpa cu blogul, nu poţi face poante fără ghilimele că s-ar istericii care nu se prind).
Citesc un roman, ficţiune, despre antropologie, în principal, în secundar e un thriller. Dar autoarea ştie bine ce vorbeşte în domeniul antropologic. Lucru care mă interesează la roman. Subiectul nu e mare lucru, dar lecţiile de antropologie sunt deosebite. Dar vă povestesc zilele astea în partea cealaltă. Ştiţi voi. Apoi voi citi thriller-ul ăla geopolitc, care e naşpa rău. Garantez 😛
Desigur, până la urmă s-ar putea să termin şi cercetarea mea despre Opus Dei. Ar fi o minune dacă s-ar întâmpla până în târg, unde voi fi chinuită şi hăituită 😆
Între rânduri: Nu, serios, pentru cei care nu pricep, când pun zâmbete înseamnă că e la mişto. Doamne, dacă aţi şti câţi cer explicaţii a la Băsescu. E greu, fraţii mei, cu ironia, nu?
Domnilor bloggeri piteşteni: Mâine de la ora 16 sunt la Alpha TV, v-aş putea ruga, dacă aveţi posibilitatea, să înregistraţi câte ceva?: Finish între rânduri.
Eram la cărţi, da? Acolo eram? Foarte nasol, pentru că nu am chef să vă spun nimic despre nici o carte. Sunt plecată în cercetare, nu prea mai am timp să citesc de plăcere, dar mă voi sacrifica. Oricum, am atâtea de spus că nu ştiu cu ce să încep.
Bine, vă voi spune că în avionul spre Baia Mare a fost şi echipa de basebal sau volei masculină a echipei Steaua. No, nişte namile de oameni, de îţi era şi teamă să respiri pe lângă ei. Nu de alta dar dacă se întâmpla să se împiedice de tine, erai ca şi cum nu ai mai fi fost. Ce m-a impresionat la oamenii ăştia? Păi vă spun acum, poate Chinezu e pe fază că el e cu sportul local. Băieţii nu făceau gălăgie, mai glumeau între ei, dar nimic de prost gust. Când ne-am găsit locurile în avion, am fost surprinsă să văd peste cinci sportivi deschizând câte o carte. Fiecare alta, să nu avem discuţii. Ei, da, am cam belit ochii pentru că nu îmi venea să cred. Unul dintre ei era absorbit în Eliade, dar n-am reuşit să văd ce anume nici tăiată. Şi m-am cam chinuit oleacă, recunosc.
La ceilalţi nu am văzut nici autor, nici titlu, dar contează prea puţin. M-am simţit bine să îi văd citind, mai ales că aproape mereu am avut o părere rezervată în ceea ce priveşte cititul printre sportivi. Iată că aceşti băieţi mi-au dat una peste ochi.
Pauză: Între timp i-am găsit pe băieţi, e vorba despre echipa de handbal. Mulţumesc, băieţi pentru că sunteţi aşa cum sunteţi: Pauza s-a terminat.
Ei, vedeţi, despre asta e vorba, lumea mai şi citeşte, şi mai ales cine nu te aştepţi să o facă. Mi se pare cu adevărat minunat.
Trebuie să mă credeţi că aveam de gând să vă spun ceva mişto azi, doar că am uitat ce 😛
Din culise cu Luis Miguel Rocha
Da, nu e prima oară când stau lângă un autor de talie internaţională. Am mai băut şi în primăvară o cafea cu Luis. Doar că atunci timpul a fost scurt şi n-am apucat decât să ne… Ei bine, a fost amuzant, pentru că Luis a crezut că nu ştiu engleză. Ideea e că înţeleg tot, dar nu pot comunica. Aşa că Luis şi Răzvan Dolea s-au gândit că ar fi mişto să mă bârfească cu mine de faţă 😀 După ce au terminat, le-am mulţumit şi ne-am râs 😛
De data asta am avut ocazia să stau trei zile alături de el. Ba mai mult am participat şi la mini cheful organizat de Crina la Satu Mare.
Cum e Luis? Altfel decât îl vede ascultătorul? Da, e un bun orator, asta fără doar şi poate, dar în particular, la cât e de cunoscut e un tip super modest. Îi place să se distreze şi mi-a zis că vrea să fie personaj în următoarea mea carte. Dar că îşi doreşte să fie tipul cu multe iubite 😀 – Fiecare îşi doreşte ce nu are?, neah, nu cred că e cazul.
Aşa cum îmi spunea şi Bogdan (da, mie) „Luis e în ţară de trei zile şi îl plimb peste tot, iar tu te tot plângi. L-ai auzit pe el plângându-se?”. Adică puncta faptul că el e un profesionist. Da, e. Nu poate contesta nimeni asta. Nu se plânge, nu arată că e obosit, nu devine recalcitrant. Doamne, mă enervează, prea îi ies bine toate 😛 Dacă Bogdan îi spunea că trebuie să stea într-un picior, el asta făcea. Normal, eu nu. Dar să mor dacă asta nu e vina mea. Aici, vreau sau nu să accept, Bogdan are dreptate. Na, mă, am zis-o public.
Ce a mai spus Luis? Dar rămâne doar între noi. A mai spus că facebook-ul este o adevărată minune. Era foarte încântat de câte lucruri poţi face pe facebook şi câţi oameni poţi cunoaşte. Într-un timp juca chiar şi farmville, dar de când s-a apucat de scris volumul trei din Trilogia Vatican, ei bine, a fost nevoit să lase ferma. Pe unul l-am salvat 😛
E calm, nu vorbeşte neîntrebat (serios!), nu se simte jignit din orice prostie. Şi, desigur, mie mi-a spus că abia aşteaptă să ajungă acasă să doarmă 😀 Ba, mai mult, după ce s-a terminat cheful de la SM, s-a dus în camera lui şi a scris un pasaj în care un român e ucis după ce bea ţuică. Aşadar, în următorul volum vom avea un român ucis.
Astăzi sunt invidioasă pe el, pentru că în acest precis moment e la cină cu George Arion. Invidioasă e puţin spus, cred că încep să îl urăsc 😆 Şi uite aşa, un portughez ne-a dat tuturor „scriitoraşilor” români o lecţie de bun simţ. Şi da, m-am încadrat şi pe mine aici.
Mi-a mai spus că nu e normal să judeci alt scriitor. Pentru că fiecare scrie cum ştie, cum poate, cum vrea. Şi a spus ceva urât despre critici, ceva ce nu o să spun. Ba chiar a spus şi public că atunci când nu poţi citi o carte, nu o citeşti şi gata. S-ar putea să nu fie timpul ei în acel moment. S-ar putea ca mai târziu să-ţi placă, dar niciodată să nu critici, pentru că este foarte uşor să te căcăţeşti pe munca altora. (ăla e un cuvânt inventat de mine, da?). Ei bine, eu una am învăţat câte ceva de la el. O, da, şi a mai spus ceva foarte important. Cartea lui nu are nimic de-a face cu religia. Este o carte despre oameni şi acţiunile lor. Cine nu pricepe… nu mai spun.
Sper ca data viitoare când mai vine să nu ne mai alerge atât Bogdan, să ne lase şi pe noi să stăm de vorbă ca doi oameni. DA?!!!! Se aude la Bucureşti? La cină? Chiar dacă se aude nu se va întâmpla 😀
Vă mai spun câte ceva, fără legătură cu Luis. Pentru că mi s-a cerut – o să spun la momentul oportun de către cine şi ce – o să scriu o carte cu vampiri, să aibă „lumea cultă” ce comenta. A, nu de aia o scriu. O să vă explic altă dată.
Şi acum, pentru că v-am promis, am trei Somalii la concurs. Toate trei cu autograf. Ce trebuie să faceţi? Să intraţi pe siteul „Somalia, mon amour” şi să-mi indicaţi postul în care autorul mi se adresează mie. Hai că nu e greu. Primii trei care vor comenta aici şi îmi vor indica postul prin link vor avea cartea.
Acum mă duc la un chef, dar voi încerca să nu ratez „Sinteza zilei”. Ciutacu a promis isterie 😀 Trebuie să văd asta.
Cu rugămintea de-a le distribui şi voi pe bloguri… mai ales piteştenii.
Oana Stoica Mujea 