Arhive pe etichete: Somn
Cam dorm pe mine
Şi nu de azi, de ieri.
Că ieri tot nu m-am putut mişca din pricina febrei musculare am stat cât de cât relaxată. În pat, cu laptopul în braţe. Colindând netul şi citind una sau alta. După caz. La un moment dat un prieten de foarte departe mă apelează pe mess, ciudat pentru că noi nu vorbim aproape niciodată pe mess, dar cine sunt eu să judec. Vorbim. Ne certăm. Ne adresăm şi câteva înjurături de mame. Ne calmăm. Reluăm discuţia, iar eu adorm 😀 Sigur că primesc un SMS care suna cam aşa: „iar te-ai supărat ca tâmpita”. Îmi dau seama că trebuie să închid telefonul şi să îndepărtez laptopul. Şi dorm, fără să-mi pese că cineva mă aşteaptă undeva în spatele unui alt monitor. Şi dorm. Mă şi trezesc. Citesc, plec şi mă întorc. Culmea. Nu îmi mai e somn.
Cu toate că am adormit în jurul orei patru dimineaţa la zece şi jumătate am fost în picioare. M-am dus la sală unde am stat două ore. Exerciţii lente. Nimic spectaculos, încă mă durea şi când respiram. Am făcut duş şi fuga acasă unde am văzut o cadă mare. Bine, încă o bălăceală. Dar n-a fost bine, pentru că m-a luat iar somnul şi am adormit ca o pleaşcă.
Culmea e că acum îmi e iar somn. Îl simt aşa prin tot trupul. Dar cel mai enervant e că mă ia de la ochi. Încerc să comunic cu Lala, dar nu prea reuşim. Dacă eu nu sunt agresivă, nu e nici ea. Cam dormim pe noi.
Dar somnolenţa asta a adus şi ceva bun, iar acum o să-l strig pe Mişu din toţi rărunchii mei.
Domnule Alexandrescu, ziceaţi că sunteţi interesat de nişte dansuri de babalâci începători. Păi iată ce-am găsit eu. Programul, pentru mine, e chiar bun, marţea şi joia de la 20:00 la 21:30. Ei? Eu mă bag. Detaliile sunt acolo. Nu-i nevoie de partener, dar şi de vii cu el, nu-i bai, oricum ţi-l schimbă 😛 Aşa că să învăţăm să dansăm. Pam, pam..
Care mă trezeşte şi pe mine?
Bine, ieri am dormit trei ore. Acu’, din câte văd, nu prea am somn. Mă rog, peste o oră voi fi tămâie. Asta e clar. Dacă vă întrebaţi, da, e 5:40. Taman dimineaţa. Când lumea normală iese la păscut cu vacile (fiecare ce vacă are pe acasă).
Dar cel puţin am făcut treabă. Adică:
Am scris o ştire din trei unghiuri de abordare diferite, având acelaşi subiect, clar.
Pe acelaşi subiect am scris un reportaj şi tot aşa am făcut o anchetă.
Vai mama mea, cine m-o fi pus pe mine să spun că sunt în stare? Sigur că nu era pentru mine. Ci tema unei prietene care face jurnalism. Să nu mă întrebaţi de ce i-am făcut-o eu, că eu nu mă mai întreb de mult timp. Am luat la exameneee, adică ea le-a luat, normal.
Apoi, pentru că am promis, şi na, nu se face, zău că nu. Dacă am zis, am zis. Cu toate că fac pariu că Vali Badea şi-a luat gândul de la mine 😛 Ei da, am scris pe blogul omului, că e şi el mic şi în sesiune. Iar eu, desigur, sunt prea bună 😀
Dar eu am o problemă. Cine mă trezeşte pe mine la 11? Nu de alta, dar am treabă. Acum nu puneţi toţi mâna pe telefoane. Vorbiţi între voi, ce naiba 😀 Ei? Asta da dilemă. Să vedem. O fi cineva în stare să-mi dea trezirea?
Inteligenţa scade, somnolenţa creşte…
Am redus tutunul la maxim patru ţigări pe zi. Da, ştiam că până se obişnuieşte creierul inteligenţa e down, dar în loc să fiu nervoasă, cum ar fi normal, eu dorm non-stop. Şi fiind adormită nici nu prea gândesc. Deh…
Da, încă merg cu maşina. Da, încă stau în picioare, dar nu le mai pot face pentru mult timp. Citesc şi adorm. Mă trezesc, citesc şi adorm. 😀 No, cică treaba asta n-ar trebui să dureze mult. Şi nu, nu vreau să mă las de tot. Că n-aş avea probleme. Nu simt nevoia să fumez, pur şi simplu îmi place gestul. No, cine să mă înţeleagă şi pe mine.
Aşa că mi-am făcut program. De mâine avem şi sală. Cum cu scrisul stau dezastruos… adică spre minus infinit, măcar cu cititul să am spor. Aşa că atunci când mă duc la cafea îl iau pe Poe. Când stau în sufragerie alternez: Cervantes – Cristian-Mihail Teodorescu. Recunosc că la Teodorescu am ajuns pe la o sută douăzeci. Cervantes e ceva mai în urmă. Iar când mă mut în dormitor… yeah, am reuşit, desigur: „Urzeala tronurilor”.
Ohhh şi nu uitaţi că am vorbit de „Gazda” aici. Mişto!
Şi momentan cam de atât sunt în stare. La drept vorbind nu înţeleg prea bine ce spun oamenii. Nici de la TV n-am înţeles mare lucru. Aşa că vă întreb şi eu: A trecut bugetul?
Blogareala