Aşa nu se mai poate

Eu înţeleg că unii îmi sunt prieteni de ani de zile, dar să insişti de la opt dimineaţa până la opt şi jumătate să mă trezeşti, deja asta mi se pare cruzime pură, iar eu simt aşa că îmi vine să-i dau un pumn oricât de prieten mi-ar fi.

Şi am întrebat: „Arde? Că dacă nu arde te blestem”.

Nu ardea, dar omul ajunsese în Piteşti şi mna… doar nu se culca la ora opt dimineaţa, zău aşa, când îi putea trezi pe alţii. Sigur că m-am întors pe partea cealaltă şi am adormit la loc până când nu mai ştiu cine m-a sunat. A, da, era ceva cu treabă adevărată 😉 Şi apoi, norocul lui 😀 , Crivăţ care cerea detalii despre Lucia. Noroc că pe astea cu romanele le ştiu şi în somn.

Aşa că vă reamintesc că mâine la ora 19 în Irish Pub avem lansare, adică în Cluj, să nu vă duceţi în cine ştie ce Irish că nu o să avem acolo, ci în Cluj.

Trezită de-a binelea a trebuit să mă tot întâlnesc cu X, cu Y şi cu Z. Cu toate că n-au fost chiar în ordine alfabetică. Şi acum mă gândesc aşa: mâine plec în zorii zilei, dacă dorm eu acum la noapte ce mai fac? Număr oile? O să spuneţi că pot dormi şi în maşină, dar vă rog să mă credeţi că nu pot, pentru că n-am stare în maşină, dacă nu sunt la volan îmi vine să mă fâţâi şi nu pot dormi. Aşa că ce e de făcut? Să dorm? Să nu dorm? Doamne ce dileme existenţiale am. Deja îmi e şi mie frică de mine. Ordine în gânduri, nu? Bine, în timp ce mi le ordonez şi poate ajung şi la o concluzie voi meditaţi la melodia de mai jos. Era mişto când eram eu la vârsta discotecilor 😛 În plus se potriveşte al dracului de bine cu starea mea de acum. Fireşte, de vină e ploaia.

Cam dorm pe mine

Şi nu de azi, de ieri.

Că ieri tot nu m-am putut mişca din pricina febrei musculare am stat cât de cât relaxată. În pat, cu laptopul în braţe. Colindând netul şi citind una sau alta. După caz. La un moment dat un prieten de foarte departe mă apelează pe mess, ciudat pentru că noi nu vorbim aproape niciodată pe mess, dar cine sunt eu să judec. Vorbim. Ne certăm. Ne adresăm şi câteva înjurături de mame. Ne calmăm. Reluăm discuţia, iar eu adorm 😀 Sigur că primesc un SMS care suna cam aşa: „iar te-ai supărat ca tâmpita”. Îmi dau seama că trebuie să închid telefonul şi să îndepărtez laptopul. Şi dorm, fără să-mi pese că cineva mă aşteaptă undeva în spatele unui alt monitor. Şi dorm. Mă şi trezesc. Citesc, plec şi mă întorc. Culmea. Nu îmi mai e somn.

Cu toate că am adormit în jurul orei patru dimineaţa la zece şi jumătate am fost în picioare. M-am dus la sală unde am stat două ore. Exerciţii lente. Nimic spectaculos, încă mă durea şi când respiram. Am făcut duş şi fuga acasă unde am văzut o cadă mare. Bine, încă o bălăceală. Dar n-a fost bine, pentru că m-a luat iar somnul şi am adormit ca o pleaşcă.

Culmea e că acum îmi e iar somn. Îl simt aşa prin tot trupul. Dar cel mai enervant e că mă ia de la ochi. Încerc să comunic cu Lala, dar nu prea reuşim. Dacă eu nu sunt agresivă, nu e nici ea. Cam dormim pe noi.

Dar somnolenţa asta a adus şi ceva bun, iar acum o să-l strig pe Mişu din toţi rărunchii mei.

Domnule Alexandrescu, ziceaţi că sunteţi interesat de nişte dansuri de babalâci începători. Păi iată ce-am găsit eu. Programul, pentru mine, e chiar bun, marţea şi joia de la 20:00 la 21:30. Ei? Eu mă bag. Detaliile sunt acolo. Nu-i nevoie de partener, dar şi de vii cu el, nu-i bai, oricum ţi-l schimbă 😛 Aşa că să învăţăm să dansăm. Pam, pam..

Care mă trezeşte şi pe mine?

Bine, ieri am dormit trei ore. Acu’, din câte văd, nu prea am somn. Mă rog, peste o oră voi fi tămâie. Asta e clar. Dacă vă întrebaţi, da, e 5:40. Taman dimineaţa. Când lumea normală iese la păscut cu vacile (fiecare ce vacă are pe acasă).

Dar cel puţin am făcut treabă. Adică:

Am scris o ştire din trei unghiuri de abordare diferite, având acelaşi subiect, clar.

Pe acelaşi subiect am scris un reportaj şi tot aşa am făcut o anchetă.

Vai mama mea, cine m-o fi pus pe mine să spun că sunt în stare? Sigur că nu era pentru mine. Ci tema unei prietene care face jurnalism. Să nu mă întrebaţi de ce i-am făcut-o eu, că eu nu mă mai întreb de mult timp. Am luat la exameneee, adică ea le-a luat, normal.

Apoi, pentru că am promis, şi na, nu se face, zău că nu. Dacă am zis, am zis. Cu toate că fac pariu că Vali Badea şi-a luat gândul de la mine 😛 Ei da, am scris pe blogul omului, că e şi el mic şi în sesiune. Iar eu, desigur, sunt prea bună 😀

Dar eu am o problemă. Cine mă trezeşte pe mine la 11? Nu de alta, dar am treabă. Acum nu puneţi toţi mâna pe telefoane. Vorbiţi între voi, ce naiba 😀 Ei? Asta da dilemă. Să vedem. O fi cineva în stare să-mi dea trezirea?

Inteligenţa scade, somnolenţa creşte…

Am redus tutunul la maxim patru ţigări pe zi. Da, ştiam că până se obişnuieşte creierul inteligenţa e down, dar în loc să fiu nervoasă, cum ar fi normal, eu dorm non-stop. Şi fiind adormită nici nu prea gândesc. Deh…

Da, încă merg cu maşina. Da, încă stau în picioare, dar nu le mai pot face pentru mult timp. Citesc şi adorm. Mă trezesc, citesc şi adorm. 😀 No, cică treaba asta n-ar trebui să dureze mult. Şi nu, nu vreau să mă las de tot. Că n-aş avea probleme. Nu simt nevoia să fumez, pur şi simplu îmi place gestul. No, cine să mă înţeleagă şi pe mine.

Aşa că mi-am făcut program. De mâine avem şi sală. Cum cu scrisul stau dezastruos… adică spre minus infinit, măcar cu cititul să am spor. Aşa că atunci când mă duc la cafea îl iau pe Poe. Când stau în sufragerie alternez: Cervantes – Cristian-Mihail Teodorescu. Recunosc că la Teodorescu am ajuns pe la o sută douăzeci. Cervantes e ceva mai în urmă. Iar când mă mut în dormitor… yeah, am reuşit, desigur: „Urzeala tronurilor”.

Ohhh şi nu uitaţi că am vorbit de „Gazda” aici. Mişto!

Şi momentan cam de atât sunt în stare. La drept vorbind nu înţeleg prea bine ce spun oamenii. Nici de la TV n-am înţeles mare lucru. Aşa că vă întreb şi eu: A trecut bugetul?

Blogareala

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Eu nu mă întreb de ce nu dorm la ora asta, pentru că mă uit la „Grande Fratello”. În timp ce scriu mă uit. În timp ce scriu, de obicei, mă uit la câte ceva. Cred că altfel n-aş putea. Dacă nu aud pe cineva vorbind în cameră, mă apucă bâzdâcii. Uneori ascult muzică, dar nu pot să cânt pentru că aş deranja toată casa, aşa că prefer să mă uit la TV.

Bine, dar nu de asta vă vorbesc în această minunată zi. Ci că de ieri – Doamne – Xreder mi-a dat şi blogul lui în grijă. Aşa că mi-am făcut de lucru, de parcă aş şi avea cine ştie ce timp. În plus, sunt mult prea obosită zilele astea. Am nevoie de mai mult somn, aşa că azi, mâine, o să dorm. Şi o să dorm mult. Poate o să fac ceva sală, dar de mai mult nu voi fi în stare. Deja mă simt mai epuizată ca niciodată. Şi, vă spun sincer, sunt şi foarte nervoasă. De ce? Habar nu am. Pur şi simplu sunt nervoasă. Şi nu mai ţin cont de nimeni şi nimic. Bine, e târziu, aşa că o să dorm… poate.