Impresii

„Iubirea e tare ca moartea, grea ca iadul

Moartea desface sufletul de trup,

Însă iubirea desface toate lucrurile de suflet”

Meister Eckhart: predica „Naşterea eternă”.

 

 

Dacă până nici Gargui nu m-a făcut să mă sinucid, atunci înseamnă că sunt tare. Am început cu asta pentru că trebuie să ciţiţi această carte. Clar nu le e recomandată depresivilor, ceea ce eu sunt. Dar nici n-aş vrea să o rataţi, lecţiile de viaţă sunt uimitoare, iar eu, în locul eroului, aş fi fost moartă de mult timp. Acum sunt doar mult mai depresivă.

 

Şi, clar, n-ar fi trebuit să termin cartea după ce am venit de la Satu Mare. Pentru că sosisem acasă oarecum încărcată şi cu o doză de optimism. Dar s-au dus.

 

Să trecem peste şi să vă povestesc cum a fost, pentru că domnul Hrib îmi tot dă mailuri, mă sună, ba chiar mă invită la Flacăra ca să mă bată la cap. Şi nu, n-am avut chef de poveşti orale. Acum pot scrie, aşa că o să scriu. Un lucru îl ştiu sigur: azi când m-am trezit eu, a ieşit şi soarele 😉

 

M-am simţit bine ca de obicei printre sătmăreni. Sora mea de suflet Crina Dunca mai avea să stea într-un picior, iar Darius, ca să nu mă plictisesc a fost în stare să mă lase să-i conduc şi maşina. Ceea ce, desigur, am făcut, nu puteam rata prima mea maşină pe benzină. Pe Marian nici nu-l mai pomenesc, iar Lavinia, ca de obicei, o mare doamnă, dar o doamnă foarte ocupată din păcate.

Lansarea a fost bestială, şi cine alta dacă nu Crina putea organiza un asemenea eveniment. Au venit mulţi blogeri şi m-am bucurat în mod deosebit de prezenţa lui Adrian Ştef, de cea a primarului (că doar am dat mâna şi i-am dat autograf), dar şi de prezenţa celorlalţi (vă închipuiţi şi singuri că-mi e lene să dau linkuri). Cu ocazia asta blogroll-ul meu s-a îmbogăţit cu nişte sătmăreni absolut bestiali. Îi găsiţi în secţiunea „Ardelenii mei” şi vi-i recomand cu căldură.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

După ce ne-am lansat, pentru că eu consider că s-au lansat toţi cei prezenţi, am plecat spre Baia Mare unde i-am cunoscut pe Paul, Sonia şi Florina. Dar am revăzut-o şi pe Ingrid şi l-am cunoscut pe minunatul Oscar.

 

Vă mulţumesc tuturor celor ce aţi anunţat apariţia cărţii. Şi, de asemenea, le mulţumesc celor ce au avut răbdarea de-a citi cartea. O să revin cu detalii despre fiecare zilele ce urmează. Poate chiar în drum spre Târgu Mureş o să vă spun imepresii, pe măsură ce mi le amintesc, desigur.

 

Cei cărora le mulţumesc pentru tot în mod deosebit se ştiu deja. Şi îmi pare rău că nu l-am mai prins pe Roger să-i dau două 😀 prieteneşte, desigur.

 

Dar acum, pe lângă „Parfumul văduvei negre” mai aveţi două cărţi de citit la modul obligatoriu. Daţi click pe poze şi veţi intra pe pagina de unde le puteţi comanda. Hai că puteţi. Şi aştept păreri despre ambele, dar şi despre parfum.

 

Ne mai auzim la noapte, dacă nu mor!

           

 

P.S: A scris si Adrian Pop, sa-mi fie rusine!

Reclame

Câştigători şi crima perfectă

Dap, nu e 14, dar e 15. Am avut treabă, aşa că nu vă isterizaţi, da? Bine 😀

 

Mai întâi vă spun cum e cu acea crimă perfectă. Din punctul meu de vedere. Adică mi s-a părut logică şi foarte ingenioasă, iar dacă autorul nu s-ar fi lăudat nici dracu’ nu-l prindea. Înainte ca cei de la Coca-Cola să descopere filmul cu mesaj subliminal a fost un tip din America. Domnul respectiv avea o mătuşă bogată, dar zgârcioabă. În plus, femeia se uita în fiecare zi la acelaşi film. Aşa că omului i-a venit ideea şi a introdus un mesaj subliminal care suna cam aşa „E cutremur şi trebuie să sari de pe balcon/fereastră”. După vreo lună omul intră brusc în cameră şi strigă: „Cutremur!”. Aşa că femeia sare iar el rămâne cu banii şi cu o crimă perfectă comisă.

După zece ani omul n-a mai putut ţine în el secretul, aşa că s-a predat doar de dragul de-a spune cât a fost el de ingenios. Nu e perfect? Vă spun eu că nici în ziua de azi, cel puţin în România nu s-ar prinde nici dracu’. O altă crimă perfectă vă este povestită în „Esenţa răului” şi se bazează puţin pe ceea ce spunea Paul BM.

Da, da, câştigătorii. Chiar dacă ideea lui Geocer e cea mai cerebrală din tot ceea ce am citit aici, nu îi voi da premiul. Şi asta nu pentru că ar fi copiat ideea. Mă interesează prea puţin. Dar dacă vrea neapărat cele două cărţi i le pot împrumuta. Aşa că am oscilat între Mădălin şi Paul BM. Am decis că Paul are dreptul să-şi aleagă o carte, în timp ce lui Mădălin îi va rămâne ce îi va rămâne. Iar Sonia, pentru că sunt subiectivă, normal, va primi o carte surpriză. Şi vedeţi cum din doi se fac trei? 😀 Aşa că îi rog pe cei trei să-mi trimită adresele lor fizice pe mail: oanastoicamujea@yahoo.com. Iar eu voi încerca să le trimit până în Crăciun.

Aşadar, Paul BM spune ce carte doreşti.