Premiu… Deva… Wow…

Să vedem cât pot fi de coerentă la ora asta. Nu promit, dar încerc. Zău că da.

O să încep cu domnul Sebastian Bara şi cu Biblioteca Judeţeană din Deva, a se înţelege că domnul din prima parte e directorul bibliotecii. Şi domnul director, mă credeţi ori ba, ştie să organizeze un eveniment. Că nu oricine strânge trei sute – da, trei sute – de copii. Şi nu oricine ştie să facă spectacol. Da, da, spectacol.

Organizarea a fost excepţională. Scriitorii, respectiv eu şi domnul Irimie Străuţ, au fost trataţi aşa cum se cuvine. Cred că doar în Ardeal se poate întâmpla asta, acum serios vorbind. Acum clar că după Satu Mare şi Baia Mare următoarea mea dragoste e Deva.

Să vă spun. Au fost mulţi copii de la clasa a V-a la a VIII-a, doar v-am spus, vreo trei sute. Doamne, Jesus şi toate cele 😀 În momentul în care mi s-a înmânat premiul am fost chemată în faţa lor, la jumulit cum s-ar spune 😀 Copiii au fost fenomenali, cel puţin jumătate au citit cărţile mele. Au pus întrebări, da, da, vreo 45 minute m-au ţinut în picioare. Bietul domnul Bara a trebuit să-i întrerupă, nu de alta, dar dânsul alerga de colo, colo cu microfonul în mână pentru ca fiecare copil să-şi spună păsul. Dacă ar fi fost după ei nu mai plecam de acolo niciodată. Vă jur că erau mitraliere cu întrebări. Ba mai citeau şi cărţi poliţiste… ăăă… deci… aştept premiu pentru Indicii, da? 😛

Sigur, puştii au avut parte şi de spectacol că doar a fost ziua lor azi, lucru pe care eu l-am uitat cu desăvârşire, cu toate că era un afiş mare cu „La mulţi ani!”… continuarea o vedeţi în poză.

Acum na, după atâta şofat, vă jur că mă dureau degetele mici de la ambele picioare, că io nu ştiu de ce, dar se întâmplă. Aşa că jumătate din creierul meu era concentrat acolo, la degete. Şi se întreba cât va mai rezistă în sandalele alea mişto – creierul se întreba, să nu avem vorbe după.

Ziceam că a fost şi spectacol. Un băieţel de opt ani, opt ani, înţelegeţi voi, a cântat la vioară mai ceva ca… nu ştiu cine, dar vă jur că m-am zburlit toată de plăcere. Aşa sunet, aşa armonie, aşa binedispunere… ehee, mai rar.

Apoi a fost lotul de gimnastică de la Deva, fireşte. Doamne ce au putut să facă copiii ăia. Uhhh. Fenomenali.

Premii au mai primit şi alţii. Cel mai cel ilustrator, cea mai bună editură de carte pentru copii – iertat să-mi fie dar n-am reţinut nimic 😛

Dar, una peste alta, domnul Bara s-a întrecut pe sine. Şi cu ocazia asta cred că m-am întrecut şi eu pe mine.

Ardealul e al meu, mă, nu al vostru 😀

Şi nu comentaţi prea mult că mâine iar îs plecată, tot nu pot răspunde de la volan, zău că nu 😛

Bine, vă las cu ceva poze. Restul le vedeţi pe facebook. Adică cele mai multe dintre ele, că doar nu toate 😉