Aproape gata

vaduva-neagra

Încă două capitole, mai mult cu explicaţii. Apoi o recitire, ceva corectură stilistică şi alta gramaticală şi-i gata. Da, tiza lu’ Indicii.

Nu vă spun dacă a murit sau nu Preşedintele. Vedeţi voi, că de aia e carte.

Nu vă spun nici ce bloggeri au murit şi nici ce bloggeri au ucis. Că tot de aia e carte.

Nu vă spun nici măcar pe cine a mai dus Lala în pat. Că s-a dezis de Bogdan. De fapt, prea mult, nene, mai era nevoie şi de alţii. Cu siguranţă nu veţi afla nici ce a păţit Darius, că el le-a păţit cel mai rău 😆 – iar mă înjură un an. Şi nu vă spun nici de cine e îndrăgostită Lala de mai bine de şase ani. Oricum e un fel de dragoste imposibilă. Dar vă spun altceva, cu siguranţă următoarea carte cu Lala va fi un thriller. Unul lung şi greu. Am deja subiectul, pentru că mi l-a furnizat prima carte. Va fi cu mafie, da. Şi cu multe nebunii. Multe şi rele. Puteţi să vă închipuiţi că până acum Lala a jucat în serial, iar acum e cazul să dea reprezentaţii la cinema. Şi în principal, nici fragmente nu vă dau, pentru că aş dezvălui prea multe. Şi e foarte distractiv pentru că majoritatea nici nu ştiu cine e şi cine nu e în carte. Iar văduva neagră e o amintire, în caz că vă întrebaţi. A, şi avem şi o cobră. Şi ceva oameni spitalizaţi. SRI şi SPP. Ziarişti ameninţaţi. De fapt, toată ţara va înnebuni când va afla. Cum ce? Treaba mea 😀

Şi cam gata, într-o săptămână e întreagă. Apoi urmează ochiul critic şi o altă foială, şi gata de tot. Na. Şi ca să nu mă mai omoare Geocer, fie, voi lansa şi la Piteşti, într-o zi 😀

O alta zi

După o zi cumplit de lungă, în care fundul şi spatele meu arată exact ca scaunul maşinii. După alergături, coafor – pentru prima oară manechiură, la ce, nu ştiu – după ce mama mi-a pierdut rochia, dă-i şi aleargă prin tot oraşul, găseşte dadaca pisicii, la dracu’ în praznic şi ia rochia. După ce m-am rătăcit prin cartierul Gavana – Dumnezeule, ce o fi greu să pună şi ei nişte indicatoare: „Spre Spitalul Judeţean”, după mii de înjurături, din suflet, pentru nesimţiţii de la volan, m-am calmat. Şi nu, nu a fost nevoie să iau vreo pastilă pentru asta. Pur şi simplu, am venit casă, mi-am făcut fundul canapea de data asta şi l-am văzut pe Ion Cristoiu. Aşa că mi-au sărit nervii. A, da, şi m-am tuns, destul de scurt. Mi se luase de tot părul ăla. Gata.

Ajung acasă, fac schimb cu Xreder de lucruri. Adică cele din portbagaj. Alea de la mine s-au mutat la el şi invers. Nu mai zic că am de călcat, de… de… de şi mâine dimineaţă o iau din loc. Doamneee, încep să urăsc drumurile, cu toată plăcerea mea de-a sta în maşină.

Bun, intru pe net, bag câteva commenturi acolo unde mă şi duce capul să zic ceva şi caut pe propriul blog googăli. Aşa că îmi dau seama că „delfini”, Dumnezeu ştie de ce, sunt super căutaţi. „Ivona Boitan” mă detronează 😀 , iar numele meu rămâne aşa, un simplu nume. Dar a fost şi o chestie care m-a distrat, o căutare tâmpită dacă mă întrebaţi pe mine: „spp molestează studenţi în pantofi de sport”. Ce? Spp-ul are vreun fetiş cu pantofii de sport? Funny!

Trexel, în sfârşit îşi termină lucrarea, desigur, poate vă aşteptaţi să v-o dau, să o citiţi. Dar nu, o să fac asta marţi seara, ca să nu vă plictisiţi până vineri. Să citiţi uşor. Aşa, fără grabă de teamă că mâine bag altceva.

Bine, nu vă las mare lucru acum. Nu-i nici literatură, nici ceva relevant. Eu ştiu doar că sunt naşă la Alba Iulia şi că mâine trebuie să dovedim un drum al dracului de lung. Restul, vorba reclamei, e can-can.

Vor avea grijă fetele de voi când vor putea. Care fete? Ce întrebare: Cella şi Crina, normal. Aşa că gata, mă duc să-mi termin cartea… ă…ă…. de citit, desigur 😀

Să ne auzim cu bine duminică. Vă doresc un weekend plăcut tuturor! Nu ştiu dacă naşa va mai avea timp să intre pe net, dar va încerca 😉