Aproape gata

vaduva-neagra

Încă două capitole, mai mult cu explicaţii. Apoi o recitire, ceva corectură stilistică şi alta gramaticală şi-i gata. Da, tiza lu’ Indicii.

Nu vă spun dacă a murit sau nu Preşedintele. Vedeţi voi, că de aia e carte.

Nu vă spun nici ce bloggeri au murit şi nici ce bloggeri au ucis. Că tot de aia e carte.

Nu vă spun nici măcar pe cine a mai dus Lala în pat. Că s-a dezis de Bogdan. De fapt, prea mult, nene, mai era nevoie şi de alţii. Cu siguranţă nu veţi afla nici ce a păţit Darius, că el le-a păţit cel mai rău 😆 – iar mă înjură un an. Şi nu vă spun nici de cine e îndrăgostită Lala de mai bine de şase ani. Oricum e un fel de dragoste imposibilă. Dar vă spun altceva, cu siguranţă următoarea carte cu Lala va fi un thriller. Unul lung şi greu. Am deja subiectul, pentru că mi l-a furnizat prima carte. Va fi cu mafie, da. Şi cu multe nebunii. Multe şi rele. Puteţi să vă închipuiţi că până acum Lala a jucat în serial, iar acum e cazul să dea reprezentaţii la cinema. Şi în principal, nici fragmente nu vă dau, pentru că aş dezvălui prea multe. Şi e foarte distractiv pentru că majoritatea nici nu ştiu cine e şi cine nu e în carte. Iar văduva neagră e o amintire, în caz că vă întrebaţi. A, şi avem şi o cobră. Şi ceva oameni spitalizaţi. SRI şi SPP. Ziarişti ameninţaţi. De fapt, toată ţara va înnebuni când va afla. Cum ce? Treaba mea 😀

Şi cam gata, într-o săptămână e întreagă. Apoi urmează ochiul critic şi o altă foială, şi gata de tot. Na. Şi ca să nu mă mai omoare Geocer, fie, voi lansa şi la Piteşti, într-o zi 😀

Reclame

Sunt cam sătulă de cretini

img

Voi nu? Poate şi voi. Dar eu sunt sătulă de ăia care tot aşteaptă la colţ să fac vreo greşeală. Chiar dacă nu o fac, o găsesc ei, că doar de aia intră aici să vadă, să cerceteze, parcă aş fi la SRI-ul blogurilor. Mişto e că habar nu au să citească, că de ar avea ar şi pricepe. Cuvânt cu cuvânt citeşte orice papagal fără să priceapă, dar e greu cu sensul, greu rău.

Bine, recunosc, eu sunt de vină că stau să le dau explicaţii, să înţeleagă cretinoidul că s-a născut degeaba. Dar credeţi că pricepe? Păi prostul nu e prost destul până nu e şi fudul, nu aşa se zice? Şi de ce dracu’ s-ar contrazice că doar trebuie să aibă dreptate şi Mircea Badea când spune ce spune despre anumiţi anonimi ai bloggosferei. Zău aşa. Sunt speciemene ce încă n-au evoluat de la gradul de maimuţă, chiar dacă după chip n-ai zice, verifică-i creierul.

Şi acum că mi-am spus încă o dată părerea, vă rog să citiţi ceva ce nu are legătură cu cretinismul, adică „Scena Crimei” a lui George Arion. Costă doar şase lei, aşa că o puteţi comanda, veţi afla cum citind până la capăt.

A, şi deştepţii să mai stea şi în afara blogului meu, sunt destui care le seamănă 😉

Aşteptare…

Stau şi aştept ca roşcata să mă scoată la cafea, dar mai e până ajunge ea. Mai e multtt, iar eu n-am nici somn, nici stare, nici chef să o duc pe Lala pe culmile ironiei.

Da, aţi ghicit, de câteva zile scriu la noul roman poliţist. Tot cu Lala, cu Bogdan, Crina, dar şi cu Răzvan Dolea şi cine o mai fi. Am scris abia cinci capitole, dar Lala a reuşit să dezbrace un bărbat frumos… ho, pentru percheziţie, cu toate că am văzut-o eu că îi părea cam rău că se îmbrăca. A, ce caută politicianul român în afacerea de la Ibiza? Eu de unde vreţi să ştiu, că n-am intrat în problemă. Sau ce caută bunăciunea aia de bărbat de la SRI? Nu ştiu dacă va ajunge în patul Lalei, mai ales că ea o ia din nou pe arătură. O nouă problemă de natură psihologică îi frământa mintea. Mai apare şi Meme, bunica cea deloc sănătoasă la cap.

Să recapitulăm: suntem în Ibiza, avem o moartă pe care autorităţile o scot din ecuaţie spunând că e sinucidere. Lala ştie că e moarte naturală: „Da, moarte naturală, cu şişul înfipt în inimă. Cine nu şi-ar dori să moară aşa?”. Avem o răpire, care pare să aibă legătură cu tot ceea ce se întâmplă. Un Comisar Şef care îi spune Lalei să-şi vadă de treabă, un domn de la SRI pe care patria îl cheamă acasă, dar e la fel de căpos ca Lala. Un interlop bucureştean şi ce o mai fi pe acolo. De data asta Lala e pe cont propriu, asta dacă Bogdan nu i s-ar strecura în cameră fiind gata să încaseze un glonţ, şi dacă domnul de la SRI nu ar fi ceva mai căpos ca personajul principal. Unde să mai punem şi o Crina pregătită să pună paie pe foc?

Şi de aici ce o ieşi, numai de sus poate şti.

Nebuneală cu creierii capului, ironii şi autoironii, şuturi în fund, dar şi în meclă şi, de ce nu, câteva droguri accidentale. Oh, să nu uităm, Lala este totuşi nebunul de serviciu. În mintea ei se naşte un monstru.

Nu ştiu exact când personajul acesta va părăsi scena, dar ştiu exact cum o va face. Şi de nu o fi cea mai dusă cu pluta eroină a romanului poliţist, zău că eu nu ştiu ce să mai zic.

UPDATE: Bagati un ochi aici 😉