Despre noile personaje

Laurențiu și Simona sau Simona și Laurențiu au început ancheta. Ea ziaristă, el un fost polițist actual detectiv particular bețiv și cu ceva probleme de personalitate. Cum vor rezolva cazul? N-am idee, dar am impresia că se plac doar așa de complezență. Om vedea ce-o ieși. Asta dacă nu le-o ia poliția înainte.

 

Slide1

Reclame

Am lansat şi n-am dansat

Am lansat şi la Curtea de Argeş. Domnul director Mitrofan, directorul Centrului de Cultură şi Arte e foarte tare şi plin de poante. Nu ne-am lansat doar pe noi, chiar dacă suntem două dive, vorbeam de mine şi de Andra, am lansat toată colecţia românească de Crime. Acum dacă nu l-am avut pe Bogdan cu noi am fost nevoită să fac şi pe editorul. Ar fi fost păcat să nu, mai ales că nu suntem prea mulţi autori români de crime.

Andra a avut mare succes şi chiar aştept să-mi povestească reacţia de după a colegilor. Acolo e acolo.

 

Vom mai avea lansări cu „Sărutul Morţii”, nu ne oprim aici. Eu sper să avem şi un tango la Bookfest, depinde acum de partenerul meu, dacă da sau dacă ba.

 

Dansul Florilor s-a terminat. Am avut şi noi partea noastră de câştig. Mai precis Lisa şi Alex, ai noştri. Dumnezeule mare, după ce o vezi pe Lisa dansând îţi poate dansa oricine, nu se mai compară.

 

Am stabilit penultimele detalii şi despre „Programarea binelui”. Acum aşteptăm finalul. Zilele astea staţi cu ochii pe mine o să fie şi concurs.

 

Dar, mai aştept ceva veşti şi de la Ivona… tam-tam…

 

În rest? Începe să plouă, iar eu sunt mai obosită decât însăşi moartea…

Curată nebunie

De câteva zile alerg din viaţa mea spre viaţa altora, legată într-un fel sau altul de a mea. Nu mai am timp, pentru că sunt obosită. Şi îs obosită, tocmai pentru că nu mai am timp. Cu toate astea îndrăznesc să-i promit Luciei că până mâine va avea o piesă – poliţistă. Nu pot să o scriu pe cealaltă la fel de repede, aia genială, că are nevoie de rumegări consecutive, aşa că na. Nu pot. Dar o piesă poliţistă de vreo treizeci de pagini pot scoate, mai ales că am deja vreo zece. Până la urmă ce îmi e cu alergatul, ce îmi e cu scrisul, tot un drac.

Cred că azi m-a înviorat puţin Ion Borgo, căruia îi mulţumesc şi pe această cale pentru surpriză. Cu toate că nu ştiu ce am făcut să merit atâta bucurie de la un om aşa bun. De fapt, ştiu sigur că n-am făcut nimic. Dar că am meritat sau nu, tot am primit şi am rămas cu gura căscată. Era şi cazul, cică şi aşa vorbesc prea mult.

Am vrut să scriu ceva vesel, dar nu sunt în starea potrivită. O să-mi revin şi o să revin aşa cum v-am obişnuit. Doar v-am spus că alerg din viaţa mea în a altora. Credeţi că a lor e bună? Nu e. Asta e, le rumeg şi pe astea.